Foarte mulţi specialişti străini consideră că nu se poate vorbi de eficienţă fără eficacitate pentru că “este mult mai important să realizezi bine ceea ce ţi-ai propus - eficacitatea - decât să realizezi bine altceva – eficienţa”.
Totodată se afirmă că relaţia dintre eficacitate şi eficienţă este una de parte-întreg, eficacitatea influenţând în mod direct eficienţa, în special pe cea a personalului, fiind chiar un element intrinsec al acesteia. Mai mult se poate spune că eficacitatea este un atribut al omului şi are sursa în personalitatea, cunoştinţele, raţiunea funcţionarilor publici, dar şi în relaţiile dintre ei.
Atât eficacitatea ca element intrinsec al eficienţei personalului, cât şi aceasta din urmă au o mare importanţă pentru eficienţa de ansamblu a sectorului public. Pentru că nu e posibilă organizarea raţională şi funcţionarea eficientă a sectorului public fără personal deosebit de eficient şi eficace totodată. Altfel spus, eficienţa şi elementul ei intrinsec - eficacitatea - sunt caracteristici esenţiale şi indispensabile ale muncii funcţionarului public.
Lipsita de aceste caracteristici, munca fiecărui funcţionar public în parte ar influenţa negativ activitatea de ansamblu a instituţiei şi/sau autorităţii. Mai mult, ar pune în pericol însăşi atingerea obiectivului fundamental al instituţiei publice: satisfacerea interesului public.
Ca urmare, este necesară concentrarea atenţiei managerilor publici asupra performanţelor resurselor umane, creştere care va influenţa în mod evident eficienţa utilizării resurselor materiale şi financiare şi eficienţa de ansamblu a instituţiilor şi autorităţilor publice.
Din păcate mulţi specialişti în probleme de reformă consideră că pentru reforma administraţiei publice este suficientă reglementarea juridică a activităţii acesteia, a principalelor aspecte, fără să se înţeleagă ca un cadru juridic valorează foarte puţin dacă nu sunt suficienţi funcţionari publici care să-l valorifice prin munca lor. Mulţi manageri publici din sectorul public din ţara noastră nu înţeleg faptul că pentru reforma sistemului administrativ nu este suficientă completarea şi perfecţionarea cadrului normativ, crearea unui cadru instituţional corespunzator şi nici chiar elaborarea unor programe referitoare la recrutarea, planul carierei, formarea specializată, standardele şi controlul asupra performanţelor funcţionarilor publici. Este nevoie de mai mult, şi anume: de o noua perspectiva asupra concepţiei despre funcţionarii publici şi rolul lor în sistemul administrativ, o nouă abordare a activităţii acestora prin prisma conceptelor de eficienţă şi eficacitate, căci acestea sunt elementele indispensabile ale succesului schimbărilor.