Modelul tradiţional de abordare a administraţiei publice nu numai că nu mai este unul potrivit pentru sectorul public, dar se simte tot mai mult nevoia unei schimbări majore în instituţiile publice, prin care valorile de baza ale Noului management public să poată fi dezvoltate şi implementate.
1. Sistemul de valori fundamentale ale noului management public
Chiar dacă în ceea ce priveşte conţinutul valorilor de bază există încă mai multe accepţiuni, totuşi în timp s-a conturat un punct de vedere unanim acceptat în ţările dezvoltate, cel referitor la necesitatea renunţării la unele elemente ale gândirii birocratice, considerată mult timp ca modalitatea ideală de organizare a unui sistem administrativ şi a componentelor acestuia.
Această schimbare fundamentală, aşa cum afirma şi Owen Hughes, în lucrarea “Public Management and Administration”, dincolo de numeroasele probleme apărute odată cu declanşarea ei, pare să fie una ireversibilă, care va marca o nouă perioadă de dezvoltare a ştiintei managementului public şi de reformare a sistemelor de management public din toate ţările”.
Cercetările teoretice, dar în special cele cu caracter practic, au demonstrat din plin necesitatea şi oportunitatea unor schimbări fundamentale în domeniul managementului public.
Primele elemente ale noului curent în domeniul managementului public au fost identificate în Statele Unite ale Americii, după alegerea lui Ronald Reagan ca Preşedinte în 1980 şi în Marea Britanie odată cu preluarea mandatului de prim ministru de către d-na Margaret Thatcher.
Abordarea conducerii în sectorul public în general, şi în domeniile integrate în acesta, în special, a cunoscut după anii ‘90 mai multe forme de exprimare.
Pollitt, în 1990 a numit noul curent „managerialism”, Hood, în 1991 prezenta conţinutul unei noi abordări numită „noul management public”, în 1992 Lan şi Rosenbloom prezentau dintr-o perspectivă specifică „orientarea către piaţă a administraţiei publice”. În acelaşi an, Barzelay a reunit punctul său de vedere sub titulatura: „paradigma postbirocratică”, pentru ca imediat să apară reacţia din partea lui Osborn şi Gaebler exprimată ca „guvernarea antreprenorială”.
Dincolo de această varietate de forme de exprimare, la o analiză atentă a conţinutului noului management public se constată importante puncte de vedere comune:
- atenţie deosebită acordată fundamentării şi realizării obiectivelor;
- accentul pus pe responsabilitatea individuală a managerilor publici pentru realizarea obiectivelor;
- creşterea gradului de autonomie şi flexibilitate managerială;
- introducerea indicatorilor de performanţă pentru măsurarea gradului de realizare a obiectivelor fundamentale şi individuale;
- integrarea în gândirea managerială a celor „3E”, însemnând economie, eficienţă şi eficacitate;
- orientarea către piaţă şi deplasarea centrului atenţiei de la modul de desfăşurare a proceselor asupra gradului în care, prin rezultatele oferite, nevoile sociale sunt satisfăcute.
Noul model al managementului public surclasează efectiv modelul tradiţional al administraţiei publice şi, în mod inevitabil, mai devreme sau mai târziu, viitorul în sectorul public va fi în totalitate dominat de noile valori manageriale promovate atât în teorie, cât şi în practică. Noua abordare schimbă semnificativ modul de desfăşurarea a activităţii în instituţiile publice şi totodată rolul managerului public şi funcţionarilor publici de execuţie. Activitatea lor va fi determinată de noile coordonate ale managementului public, respectiv, obiectiv, rezultate, responsabilitate pentru nivelul performanţelor, creativitate şi inovare şi nu de rutină şi tradiţionalismul specifice activităţilor administrative.
2. Coordonate ale misiunii instituţiilor publice în contextul Noului management public
Misiunea unei instituţii publice reprezintă un ansamblu de orientări fundamentale privind:
- produsele şi serviciile publice oferite pentru satisfacerea nevoilor generale şi specifice;
- segmentul de piaţă din sectorul public căruia li se adresează;
- nivelul administrativ;
- unitatea administrativ-teritorială şi colectivitatea locală unde sunt oferite serviciile;
- mijloacele tehnice folosite pentru producerea şi furnizarea lor;
- viziunea generală a reprezentanţilor managementului instituţiei publice în legătură cu funcţionarii publici, de sectorul public şi de particularităţile unităţii administrativ-teritoriale în care îşi desfaşoară activitatea.
3. Abordări recente în managementul public internaţional şi oportunitatea adaptării şi implementării lor în instituţiile publice din România
În ultimii ani au fost declanşate o serie de mutaţii importante în domeniul managementului public. Faptul este absolut normal, dacă luăm în considerare elementele noi promovate de specialiştii în domeniu. Acestea redefinesc semnificativ cadrul de desfăşurare a proceselor de management şi de execuţie din instituţiile publice, valorile, modul de exprimare şi de evaluare a performanţelor obţinute de managerii publici şi de executanţi.