Complexitatea mediului social, politic, economic din diferite ţări ca de altfel şi dinamismul schimbărilor intervenite în instituţiile publice au determinat declanşarea în ţările dezvoltate a unui proces de profesionalizare a managementului public, desigur în condiţiile în care s-au asigurat premisele ştiinţifice, informaţionale, umane şi tehnico-materiale necesare.
Profesionalizarea managementului public constă într-un proces amplu de atragere, selecţie şi creare în cadrul instituţiilor publice a unui corp de funcţionari publici specializat în domeniul managementului public, care să exercite funcţiile managementului public, să aplice metode, tehnici şi abordări, care să conducă la obţinerea în instituţiile publice a unor performanţe deosebite răspunzând aşteptărilor celorlalte instituţii din cadrul aparatului administrativ şi cetăţenilor.
Managementul public are ca obiectiv fundamental satisfacerea cerinţelor şi nevoilor generale ale membrilor societăţii.
Procesul de realizare a lui este puternic influenţat de conţinutul cadrului legislativ şi de gradul de profesionalizare a politicienilor, a titularilor de posturi şi funcţii publice de conducere şi de executie, care desfăşoară activitate în cadrul sistemului.
În acest scop, în toate ţările dezvoltate înainte de declanşarea procesului reformelor în sectorul public una din schimbările majore a vizat crearea şi dezvoltarea unui corp profesionist de funcţionari publici, neutru din punct de vedere politic şi care să-şi asume responsabilitatea atât pentru punerea în aplicare a cadrului legislativ, dar mai ales în ceea ce priveşte realizarea obiectivului fundamental al managementului public.
Formarea profesională şi perfecţionarea pregătirii profesionale a funcţionarilor publici şi a personalului atras în instituţiile publice au devenit o necesitate stringentă în multe din instituţiile publice din ţările dezvoltate.
În acest sens, primul pas a fost stabilirea clară a rolului şi a limitelor de competenţă ale reprezentanţilor politicului în managementul public. Al doilea pas a fost acceptarea faptului că profesionalizarea managementului public necesită o redefinire a conţinutului activităţilor de formare şi perfecţionare a pregătirii funcţionarilor publici. Al treilea pas a constat în declanşarea procesului de formare şi dezvoltare a noului sistem de valori care, în cel mai scurt timp să conducă la obţinerea unui nivel de performanţă în sectorul public, cel puţin la nivelul aşteptărilor cetăţenilor din ţările respective.
Prin urmare, profesionalizarea managementului public este puternic determinată de formarea şi perfecţionarea resurselor umane din instituţiile publice. Aceste două activităţi influenţează semnificativ calitatea proceselor de management şi de execuţie şi contribuie efectiv la realizarea obiectivului fundamental al managementului public.
O analiză atentă asupra sistemelor de perfecţionare a resurselor umane din sectorul public în ţările dezvoltate arată că există o mare varietate de preocupări în acest sens, toate conducând însă către un obiectiv comun, acela al eficientizării formării funcţionarilor publici pentru a sprijini realizarea câtorva schimbări fundamentale necesare prin redefinirea strategiilor şi politicilor de personal.
Intensificarea activităţilor de formare şi de pregătire a resurselor umane din cadrul autorităţilor şi instituţiilor publice reprezintă doar primii doi paşi în procesul amplu de profesionalizare a managementului public.
Profesionalizarea managementul public implică o pregătire deosebită a titularilor de posturi şi funcţii publice de conducere şi în domeniile cu care managementul public se află în interdependenţa permanentă, respectiv, domeniul dreptului, politic şi administrativ.
În toate ţările democratice din Uniunea Europeană, tendinţa de profesionalizare a managementului public a determinat mutaţii semnificative în conţinutul politicilor administrative, instituţionale generale şi specifice domeniului resurselor umane.
În marile democraţii occidentale procesul de profesionalizare a managementului public a început cu redefinirea activităţii de selecţie a candidaţilor la posturile şi funcţiile publice. Se urmăreşte identificarea celei mai bune persoane pentru o carieră de funcţionar public şi, mai târziu, pentru funcţii speciale, şi nu identificarea persoanelor agreate de reprezentanţii politici.
Profesionalizarea managementului public nu se poate realiza fără o fundamentare adecvată a strategiilor şi politicilor de training în domeniul resurselor umane. Este binecunoscut faptul că administraţiile occidentale alocă aproximativ 5 % din costurile cu resursele umane pentru pregătirea acestora. Cele mai multe programe de training au un caracter practic şi sunt bine articulate în conţinutul strategiilor globale şi instituţionale.
În ultimii ani, realitatea a demonstrat că în toate ţările occidentale se identifică o nevoie urgentă de instruire şi perfecţionare a pregătirii titularilor de posturi şi funcţii publice de conducere, în mod deosebit în domeniul managementului public, pentru a-şi însuşi metodele şi tehnicile de management moderne, pentru dezvoltarea abilităţilor manageriale, dar şi informatice, pentru dezvoltarea gândirii strategice specifice şi pentru extinderea abordării managementului public bazat pe performanţă.
Un alt obiectiv important vizează dezvoltarea sistemului carierei dându-se o atenţie deosebită dezvoltării aptitudinilor şi experienţei persoanelor capabile încadrate în autorităţile şi instituţiile publice. În timp, acestor categorii de persoane li se acordă competente mai mari pentru a desfăşura o gamă variată de activităţi chiar şi în instituţii sau autorităţi publice diferite pentru a crea un corp de funcţionari publici cu o viziune sistemică şi un grad mai mare de flexibiliate.
Profesionalizarea managementului public presupune crearea şi dezvoltarea permanentă a unui sistem unitar de training pentru funcţionarii publici şi pentru reprezentanţii politicului propulsaţi în funcţii publice. Astfel de instituţii de training există în toate ţările occidentale.
În Danemarca există trei mari coordonate ale procesului de modernizare a managementului public. Prima este profesionalizarea managementului public prin care se urmăreşte eficientizarea serviciilor publice şi a sistemului de furnizare a acestora. A doua coordonată majoră este privatizarea serviciilor publice în vederea rentabilizării acestora. A treia coordonată vizează salarizarea funcţionarilor publici în funcţie de performanţele individuale obţinute şi de gradul de realizare al obiectivelor.
În Elvetia, profesionalizarea managementului public este puternic susţinută de introducerea unui sistem specific de „indicatori specifici”, definiţi exclusiv pentru reprezentanţii politicului integraţi în structura sistemului administrativ şi în managementul public. Astfel, este posibilă măsurarea eficienţei sistemului condus şi a eficacităţii celor care fundamentează decizii politice importante.
Un alt pas important pe care democraţiile occidentale l-au parcurs în ceea ce priveşte profesionalizarea managementului public a fost motivarea funcţionarilor publici pentru a deveni buni profesionişti.
Toate statele Uniunii Europene consideră dificil acest proces, deoarece se recunoaşte că cei mai mulţi cetăţeni nu doresc „să-şi vadă banii din impozite cheltuiţi pe salariile mari ale managerilor publici”.[1] Pe de altă parte, se porneşte de la un adevăr elementar, dar esenţial, şi anume de la faptul că fără o motivare corespunzătoare a funcţionarilor publici, în general şi a celor cu funcţii de conducere, în special, autorităţile şi instituţiile publice nu vor reuşi niciodată să atragă, să integreze şi să profesionalizeze resursele umane, să dezvolte un management public profesionist bazat pe competenţă şi orientat către obţinerea de performanţe.
În sistemul de management public din România profesionalizarea managementului public este absolut necesară dacă se doreşte orientarea sistemului administrativ şi a statului nostru către valorile promovate în toate democraţiile occidentale.
Etapele importante ale acestui proces sunt:
1. elaborarea unui studiu amplu de diagnosticare în domeniul resurselor umane;
2. fundamentarea strategiei globale în domeniul resurselor umane în sectorul public;
3. elaborarea strategiei globale şi a strategiei în domeniul resurselor umane în administraţie şi în celelalte domenii de activitate din sectorul public;
4. pregătirea resurselor umane pentru implementarea strategiilor;
5. asigurarea climatului organizaţional;
6. implementarea strategiilor de resurse umane;
7. monitorizarea, evaluarea şi adaptarea strategiei globale şi a celei în domeniul resurselor umane.
Efectele unei astfel de schimbări fundamentale în cadrul autorităţilor şi instituţiilor publice din ţara noastră sunt:
- îmbunătăţirea semnificativă a calităţii deciziilor administrative;
- amplificarea funcţionalităţii la nivel de instituţie şi de sistem administrativ în ansamblul lui;
- îmbunătăţirea calităţii serviciilor oferite instituţiilor şi cetăţenilor;
- îmbunătăţirea imaginii institutiilor publice şi a autorităţilor statului etc.
Iniţierea şi accelerarea profesionalizării managementului public în sectorul public din ţara noastră reprezintă o premisă necesară în procesul reformei administrative, care aşteaptă a fi implementată în autorităţile şi instituţiile publice de la nivel central şi local.
Fără o profesionalizare a managementului public este foarte greu de crezut că instituţiile publice şi autorităţile administrative vor ajunge la niveluri de performanţă comparabile cu cele ale organizaţiilor similare din ţările dezvoltate. Doar pe bază de vechime, fler, experienţă, orientare politică şi un nivel elementar de pregătire generală nu se pot obţine rezultate concrete pozitive în procesul reformei şi este foarte greu de crezut că instituţiile noastre publice se vor putea apropia într-un timp rezonabil de performanţele sectorului public din marile democraţii occidentale.
[1] Carta Verde. Politica de dezvoltare regională în România, Guvernul României şi Comisia Europeană, Programul Phare