Pin It

Fără a fi formulat, în mod expres, de dispozițiile constituționale, principiul eligibilității este inserat în  Legile nr.215/2001, 70/1991 și 67/2004, care privesc administrația publică locală și respectiv alegerile locale.

Să vedem în ce constă semnificația politică și socială a faptului că, potrivit acestui principiu, primarii, consiliile locale și cele județene sunt autorități alese.

Dată fiind natura lor juridică, aceste autorități nu sunt ale statului și, ca urmare, nu exercită nici una din puterile statului. Rațiunea de a fi a consiliilor locale și județene precum și a primarilor constă numai din a administra/gestiona treburile autorităților

administrativ – teritoriale în care sunt alese, de a sluji și rezolva interesele colectivităților respective, într-un cuvânt, ale electoratului[1]. Așadar, puterea lor nu este determinată de puterea statului, nu derivă din aceasta, ci din mandatul ce le-a fost încredințat de alegători, în numele cărora acționează și pe care-i reprezintă.

Evident, pentru ca acțiunile autorităților alese să fie eficiente și să producă efecte juridice, acestea trebuie recunoscute de stat – în calitatea sa de reprezentant al întregii națiuni. În virtutea recunoașterii lor de către stat, recunoaștere care este condiționată de valabilitatea scrutinului electoral, primarii, consiliile comunale, și județene sunt încadrate în ordinea juridică a statului, acțiunile lor fiind considerate a fi în conformitate cu legea. Prin acest demers, se îmbină interesele generale ale națiunii, reprezentate de stat, cu cele ale colectivităților componente ale națiunii – reprezentate de autoritățile alese, statul având tot interesul ca treburile locale să fie rezolvate în condiții cât mai bune, contribuind, astfel, la realizarea intereselor generale ale statului.

Așa cum am văzut, în sistemul autorităților administrației publice sunt încadrate, organizate și funcționează, mai ales la nivel județean, și alte autorități – servicii descentralizate ale ministerelor și ale altor organe centrale de specialitate, precum și prefecții. Spre deosebire de primari și de consiliile comunale și județene, care sunt alese, autoritățile serviciilor descentralizate sunt numite ca reprezentante ale puterii executive, făcând parte chiar din structura ministerelor, iar prefectul, reprezentând Guvernul în județ, este, deci, tot organ numit.

Totodată, trebuie menționat și faptul că primarul, în exercitarea atribuțiilor de ofițer de stare civilă și de autoritate tutelară, precum și a sarcinilor ce-i revin din actele normative privitoare la recensământ, la organizarea și desfășurarea alegerilor, la luarea măsurilor de protecție civilă, precum și a altor atribuții stabilite de lege, acționează și ca reprezentant al statului, în comuna sau orașul în care a fost ales (art.69 din Legea nr.215/2001).

Considerăm că aceasta nu reprezintă  o derogare de la repectivul principiu, ci doar o responsabilitate dublă acordată de lege primarului, atât ca autoritate a administrației publice locale, aleasă în condițiile legii, cât și ca reprezentant al statului, în cazul în care reprezintă interese majore, care depășesc caracterul local, însă trebuie să fie aplicate la acest nivel.[2]

Autonomia locală este pusă în valoare și prin principiul pe care noi încercăm să-l detaliem în cele ce urmează, și anume “principiul eligibilității administrației publice locale”, cu competență material general în unitățile administrativ – teritoriale.

Articolul 7 din Carta Europeană “Exercițiul autonom al puterii locale” prevede că: ”statutul aleșilor locali trebuie să asigure liberal exercițiu al mandatului lor”, iar în paragraful 3 dispune că funcțiile și activitățile care sunt incompatibile cu mandatul de ales local nu pot fi fixate decât prin lege sau pe baza principiilor fundamentale. Aceasta înseamnă că mandatul alesului local nu poate fi intrerupt de către o parte terță, ci doar de alegătorii care i-au încredințat această misiune, anularea mandatului de ales local trebuind să se bazeze pe criterii obiective și legale și nu trebuie efectuată în baza unor decizii ad-hoc.

Autoritățile administrației publice locale nu mai sunt supuse puterii ierarhice a autorităților central, ele fiind independente de acestea pentru că nu sunt numite de la centru, ci sunt alese de cetățenii unităților administrativ-teritoriale. Principiul eligibilității este strâns legat și implică un alt drept – cel de vot. Dreptul de vot sau a alege explică esența și legitimitatea oricărei puteri, deoarece alegerile au un caracter multifuncțional. Ele permit electoratului să-și exprime dreptul de a participa la administrarea treburilor publice locale prin intermediul reprezentanților aleși și să participle nemijlocit la viața social-politică a colectivităţilor locale.

Putem spune că descentralizarea se asigură de către cetățeni prin participarea lor la rezolvarea problemelor locale, prin alegerea reprezentanților lor care vor constitui autoritățile administrației publice locale, ceea ce susține afirmația că descentralizarea este “democrația aplicată la administrație”[3]

Autonomia locală și descentralizarea au definit principii definitorii care atrag după sine reprezentarea locală cu ajutorul căreia colectivitățile locale administrează de sine stătător o parte importantă a treburilor publice.

Având în vedere cele prezentate mai sus, în cele ce urmează vom explica, concret, în ce constă principiul eligibilității, referindu-ne în mod expres la modalitatea de alegere a celor trei instituții ce formează obiectul acestui principiu, și anume consiliul local, consiliul județean și primarul.

 

[1] Cornelui Manda, Drept administrativ, Editura Luminalex, ed. a-IV-a, București, 2007, p. 204

[2] ibidem

[3]Corneliu Manda, Știința administrației, Editura Lumina Lex, București, 2004, p. 143