Pin It

Provenită din limba latină (“primarius”), noțiunea de primar îl definește pe cel dintâi, “primus”, pe cel care este înaintea tuturor în ceea ce privește rangul, calitățile și însemnătatea[1].

În zilele noastre, primarul este șeful administrației publice locale și răspunde în fața consiliului de buna funcționare a acesteia, precum și pentru  excutarea întocmai și la termenele stabilite, a hotărârilor consiliului. Primarul reprezintă comuna, orașul sau municipiile în relațiile cu persoanele fizice și juridice din țară și din străinătate, precum și în justiție.

În ultimii ani, instituția primarului a fost reglementată într-o nouă viziune, exprimată prin dispozițiile Constituției din 1991 și ale Legii administrației publice locale, optându-se pentru soluția alegerii primarului, la fel ca și a consiliului local, direct, de comunitatea locală, fie că este vorba de unități administrativ – teritoriale cu caracter rural, fie urban.

1.      Alegerea, validarea și mandatul primarului

Legislația actuală în materie stipulează că primarii, autorități executive, prin care se realizează autonomia locală în commune și orașe, sunt aleși conform Legii nr.67/2004 privind alegerile locale. Astfel, dispozițiile care privesc dreptul de a alege și de a fi ales, ale organizării circumscripțiilor electorale și ale secțiilor de votare, listelor de alegători, birourilor electorale locale, candidaturilor, buletinelor de vot, campaniilor electorale, desfășurării propriu-zise a alegerilor, stabilirii rezultatelor votării, constatării rezultatului alegerilor consiliilor locale, sunt identice și în ceea ce privește alegerea primarului.

Mandatul primarului, care este de 4 ani, poate fi prelungit, prin lege organic, pe timp de război sau catastrofă.

Conform acestei legi, în vederea alegerii primarului se depun candidature separate de către partide, alianțe politice, alianțe electorale ori candidaturi independente, acestea din urmă trebuind să fie susținute de cel puțin 1% din numărul total al alegătorilor înscriși în liste, dar nu mai puțin de 150 de susținători.  Propunerile se fac pe circumscripții electorale și se depun la comisiile electorale de circumscripție, cu 30 de zile înainte de data alegerilor.

Centralizarea rezultatelor votării pentru funcția de primar se face de biroul electoral de circumscripție, candidatul care a întrunit majoritatea voturilor exprimate fiind declarat primar.     

Dacă nici unul dintre candidați n-a întrunit majoritatea, în cel mult două săptămâni se organizează un nou tur de scrutin, la care participă doar candidații clasați pe primele două locuri.   

Învingător în  acest tur de scrutin este declarat candidatul care a obținut cel mai mare număr de voturi. În caz de paritate de voturi a cel puțin doi candidați la funcția de primar, se declară balotaj și se organizeză noi alegeri, în același termen – de două săptămâni - , la care vor participa candidații care s-au aflat în situația de balotaj.

În cazul în care unul din candidați la funcția de primar, între care trebuie să se desfășoare turul  al doilea de scrutin, decedează, renunță sau devine incompatibil să mai candideze, la al doilea tur de scrutin va candida cel situat pe locul al treilea în primul tur. Este evident că, dacă o asemenea situație se va ivi în caz de balotaj, nu se vor mai organiza alegeri, biroul electoral de circumscripție urmând să-l declare primar pe celălalt candidat.

Chiar dacă alegerile pentru funcția de primar au loc concomitant cu cele pentru consiliul local, biroul electoral de circumscripție încheie procese-verbale separate, în care consemnează rezultatul alegerilor pentru consiliul local și, respectiv, pentru primar.[2]

Biroul electoral de circumscripție, în funcție de rezultatul votului, eliberează certificatul doveditor al alegerii primarului; procesul-verbal, încheiat de același birou care consemnează acest fapt, se înaintează pentru validare, în cel mult 48 de ore, la judecătoria în a cărei rază teritorială se află localitatea pentru care a fost ales, iar în cazul primarului general al Capitalei, dosarul se înaintează la Tribunalul Municipiului București. În termen de 20 de zile de la data alegerilor se face validarea alegerii primarului,în camera de consiliu, de către un judecător desemnat de Președintele Judecătoriei. Validarea alegerii primarului general al Capitalei se face de către un judecător desemnat de Tribunalul Municipiului București. Invalidarea alegerii unui primar se poate pronunța în caz de incompatibilitate sau fraudă electorală. Invalidarea mandatului primarului ales determină organizarea de noi alegeri, în termen de cel mult 45 de zile de la data pronunțării invalidării, conform dispozițiilor legale.

Rezultatul validării se prezintă de către un magistrat sau un delegat al prefectului, în ședința de constituire a consiliului local sau, după caz, într-o ședință extraordinară a acestuia.

Să reținem că prezentarea rezultatului votării constituie actul final al mandatării unei personalități într-o funcție de mare importanță, adică aceea de primar, care este șeful administrației locale, un asemenea moment trebuind să aibă o anume solemnitate, să ”îmbrace” o formă protocolară corespunzătoare.

Oricum, după validarea mandatului de primar și prezentarea rezultatului validării în ședința consiliului local, urmează un alt moment obligatoriu, acela al depunerii jurământului de către cel ales, în fața autorității deliberative. Acest act, solem de asemenea, este o condiție fundamentală pentru ca primarul, în calitatea sa de funcționar public, să fie atestat, în mod legal, cu atribuțiile funcției. Nu întâmplător legea prevede că refuzul primarului de a depune jurământul este echivalent cu demisia sa de drept, aceasta fiind considerată ca o sancțiune legală.

Atât conținutul cât și forma jurământului sunt stabilite prin Legea nr.67/2004 și nu pot fi modificate sau completate prin regulamentul Consiliului local, deoarece aceasta reprezintă o învestire specială a legământului, învestire care nu poate fi delegată sau cedată altei autorități.

Jurământul este similar cu cel depus de consilierii locali.

Așa cum precvede legea, de regulă, primarul ales iși exercită drepturile și atribuțiile pe un termen de 4 ani. Cum am mai menționat, primarul este șeful administrației publice locale și al aparatului propriu de specialitate al autorităților administrației publice locale pe care îl conduce și îl controlează. El răspunde de buna funcționare a administrației publice locale. Primarul reprezintă comuna sau orașul în care a fost ales, în relațiile cu persoanele fizice și juridice din țară și străinătate, ca și în instanțele judecătorești.[3]

Semnul distinctiv al primarului, care semnifică prestigiul și autoritatea funcției pe care o îndeplinește în cazul unor acțiuni publice, este eșarfa în culorile drapelului național. Purtarea acestui semn distinctiv este obligatorie la solemnități, recepții, ceremonii publice, ca și la celebrarea căsătoriilor.

Mandatul primarului poate înceta de drept și înainte de termenul stabilit de lege, în următoarele împrejurări:

  • deces;
  • demisie;
  • incompatibilitate;
  • schimbarea domiciliului într-o altă unitate administrativ-teritorială;
  • imposibilitatea de a-și exercita funcția de primar pe o perioadă mai mare de 6 luni consecutiv, cu excepția cazurilor prevăzute de lege;
  • constatarea, prin hotărâre judecătorească definitivă după validarea mandatului, că alegerea s-a făcut prin fraudă electoral sau prin orice altă încălcare a legii;
  • condamnare definitivă la o pedeapsă privativă de libertate;
  • punere sub interdicție judecătoreacă;
  • pierderea drepturilor electorale;
  • atunci când, în exercitarea atribuțiilor ce îi revin prin lege, a emis 3 dispozițiii cu caracter normativ într-un interval de 3 luni, care au fost anulate de instanța de contencios administrativ prin hotărâre judecătorească rămasă definitivă și irevocabilă.

În toate aceste cazuri, prefectul, prin ordin, ia act de încetarea mandatului primarului.

În acest context, să mai reținem de exemplu, că demisia este un act de voință unilateral la mandatul încredințat. Demisia nu trebuie să fie motivată, cu atât mai mult, cu cât prefectul nu aprobă demisia, ci doar ia act de această inițiativă, fără să o influențeze în nici un fel. Ca urmare cererea de demisie este înaintată la Guvern, pentru organizarea de noi alegeri pentru funcția de primar, conform legii.

Primarul poate reveni asupra cererii sale, dar numai până la data când prefectul emite ordinul prin care ia act de demisie. În perioada care trece până la alegerea noului primar, atribuțiile acestuia sunt exercitate de viceprimar.

Am afirmat că apariția uneia dintre situațiile de incompatibilitate, prevăzută de lege,   determină încetarea, înainte de termen, a mandatului primarului. Așadar, este vorba de acele situații în care primarul ar fi promovat într-o anumită funcție, de prefect sau subprefect, sau ar fi fost ales deputat sau senator ori numit într-o altă funcție care atrage după sine incompatibilități la funcția de primar; în astfel de situații, se înțelege că mandatul de primar va înceta.

De asemenea, calitatea de primar este incompatibilă cu orice funcție de conducere din cadrul societăților comerciale la care statul sau o unitate administrativ-teritorială este acționar majoritar, ori din cadrul societăților naționale sau regiilor autonome, precum și orice alte activități sau funcții publice, cu excepția fucțiilor didactice și a funcțiilor din cadrul unor fundații ori organizații neguvernamentale.[4]

Mutarea, respectiv schimbarea domiciliului în altă localitate atrag după sine imposiblitatea de a mai reprezenta localitatea în care a fost ales primar și, ca urmare, își va depune mandatul.

În ceea ce privește demiterea primarului, această măsură era prevăzută în mod expres de Legea nr. 69/1991, fiind posibilă atunci când se dovedea că primarul emitea, cu rea-credință, dispoziții repetate, care erau anulate irevocabil de instanțele judecătorești, deoarece contraveneau intereselor generale ale statului sau încălcau Constituția și legile țării. Această reglementare nu se mai regăsește în Legea nr. 215/2001 și nici în Legea nr. 67/2004, întrucât se consideră că mandatul primarului încetează de drept atunci când emite astfel de dispoziții.

Potrivit dispozițiilor Legii nr. 67/2004, mandatul primarului încetează, de asemenea, înainte de termen, ca urmare a rezultatului unui referendum local, organizat în condițiile legii.      Referendumul se organizează ca urmare a cererii adresate, în acest sens prefectului de locuitorii comunei sau ai orașului, ca urmare a nesocotirii de către acesta a intereselor generale ale colectivităților locale sau neexercitării atribuțiilor ce îi revin potrivit legii, inclusiv a celor pe care le exercită ca reprezentant al statului.

Pe baza propunerii motivate a prefectului, avizată de Ministerul Administrației Publice, Guvernul se va pronunța prin hotărâre, în termen de 60 de zile de la solicitarea prefectului.

Hotărârea Guvernului va stabili data organizării referendumului și va fi adusă la cunoștință locuitorilor comunei sau ai orașului, prin grija prefectului. Cheltuielile necesare în vederea desfășurării referendumului se suportă din bugetul local.

Organizarea referendumului trebuie să fie solicitată de cel puțin 25% dintre locuitorii cu drept de vot, procent ce trebuie realizat în fiecare din localitățile componente ale comunei sau orașului.

Referendumul se organizează prin grija prefectului, cu sprijinul secretarului și al aparatului propriu de specialitate al consiliului local respectiv. Referendumul este valabil dacă s-au prezentat la urme cel puțin jumătate plus unu din numărul total al locuitorilor cu drept de vot.

Mandatul primarului încetează inainte de termen, dacă s-a pronunțat, în acest sens, cel puțin jumătate plus unu din numărul total al cetățenilor cu drept de vot.

Legea reglementează și posibilitatea ca, în anumite perioade și condiții, primarul să fie suspendat din funcție. Astfel numai în cazurile în care primarul a fost arestat preventiv, mandatul acestuia se suspendă de drept. Măsura arestării preventive se comunică de îndată de către parchet sau de către instanța de judecată, după caz, prefectului care, prin ordin, constată suspendarea mandatului. Ordinul de suspendare se comunică de îndată primarului. Suspendarea durează până la încetarea situației care a determinat luarea acestei măsuri. Dacă primarul suspendat din funcție a fost găsit vinovat, acesta are dreptul la despăgubiri, în condițiile legii.[5]

În caz de vacanță a funcției de primar, precum și în caz de suspendare din funcție a acestuia, atibuțiile sale vor fi exercitate de drept de către viceprimar sau, după caz, de unul din viceprimari, desemnat de consiliul local cu votul secret al majorității consilierilor în funcție.

În perioada în care își exercită mandatul, primarului, care este salariat, potrivit legii, contractul de muncă la unitatea sau instituția de unde provine îi este suspendat până la încetarea mandatului, când acesta își va relua vechea funcție.

În exercitarea funcției, primarul este ocrotit de lege.

Potrivit reglementărilor legale, la comune, orașe și sectoarele municipiului București sunt câte un viceprimar, iar la municipiile reședință de județ și la municipiul București, 2 viceprimari. În toate situațiile, viceprimarii sunt aleși dintre consilierii locali, cu votul secret al consilierilor în funcțiune. Să reținem că viceprimarii nu pot fi în același timp și consilieri. Mandatul acestora este valabil pe durata mandatului consiliului local, dar poate înceta și înainte de termen, în aceleași împrejurări ca și mandatul primarilor.[6]

Schimbarea din funcție a viceprimarului se poate face de consiliul local, la propunerea motivată a unei treimi din numărul consilierilor sau a primarului, prin hotărâre adoptată cu votul a 2/3 din numărul consilierilor în funcție.

Viceprimarul exercită atribuțiile ce îi sunt delegate de primar, în condițiile legii administrației publice locale nr.67/2004.

Răspunderea politică și juridică a viceprimarilor, ipostazele în care pot fi suspendați din funcție ca și incompatibilități la care pot fi supuși sunt aceleași ca și cele ale primarilor.[7]

 

[1]Micul dicționar enciclopedic”, Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1978

[2] Iovănaș Ilie, Drept administrativ, Editura Servo-Sat, vol. I, Arad,1997, p. 237

[3] idem

[4] Cornelui Manda, Drept administrativ, Editura Luminalex, ed. a-III-a, București, 2007, pp. 204

[5] Prisăcaru Valentin, Tratat de drept administrativ român, Editura Lumina Lex, Partea Generală, ed. a-III-a, București, 2002, p. 215

[6] ibidem

[7] idem