Pentru a înţelege mai bine termenul de politică publică putem considera câteva definiţii.
David Easton defineşte politicile publice ca fiind alocarea de autoritate a valorilor pentru întreaga societate. Pornind de la definiţia data de Easton, Thomas Dye ajunge la concluzia că numai guvernele pot să aloce cu autoritate valori pentru întreaga societate şi, prin urmare că " politică publică este tot ceea ce decid guvernele să facă sau să nu facă".Una dintre consecinţele pe care Dye le desprinde din această definiţie este aceea că inacțiunea guvernului este la fel de importantă şi poate să aibă un impact la fel de mare asupra societăţii ca şi acţiunea guvernamentală. În consecinţă acestei idei se impun două observații. În primul rând din această definiţie rezultă că la nivelul guvernului are loc un proces de luare a deciziilor privind acţiunea sau inacţiunea într-un domeniu, punându-se accentul, indirect, tocmai pe mecanismele de luare a deciziilor în interiorul structurilor ce formează guvernământul.
În prezentarea generală a domeniului politicilor publice pe care o face Jean - Claude Thoening se considera că politicile publice definesc mai bine şi oferă o viziune mai largă asupra politicii în general. Practic, susţine Jean - Claude Thoenig, politicile publice gravitează în două părţi: prima - reprezentată de partide, parlamente, responsabilii ministeriali - dezbate şi stabileşte priorităţile, alocă resursele şi trasează direcţiile de dezvoltare, în timp ce cea de a doua - reprezentată de administratori - pune în aplicare, implementează politicile.
Probabil că, prima dificultate cu care se confruntă autorul român este cea a găsirii unor termeni echivalenţi cu cei folosiţi în limba engleză pentru traducerea termenilor politics / policy. În limba franceză, care întâmpină dificultăţi similare în găsirea unor termeni echivalenţi, se foloseşte mai frecvent "management public" (întâlnit şi sub termenul de gestion publique). De la managementul public se aşteaptă soluţii practice contra risipei financiare şi pentru creşterea productivităţii agenţilor publici.
O altă sintagmă folosită în limba franceză, dar care nu are încă un statut consolidat, este cea de "management de non-marchand" , care face distincţia prin antiteză între sectorul de piaţă - care urmăreşte performanțe economice proprii măsurate în profit financiar, creşterea cifrei de afaceri etc. - şi un aşa numit sector care nu este de piaţă: non-marchand - şi care urmăreşte alte beneficii decât cel financiar, se adresează societăţii şi operează cu alţi indicatori de performanţă decât profitul financiar.
Din păcate limba română nu cunoaşte termeni adecvaţi pentru a distinge între politics şi policy. Cuvântul englezesc politics se referă la alegeri (mai exact la "seducerea" electoratului de către candidaţi), la împărţirea puterii politice, la negocierile şi "târguielile" politice care se desfăşoară între partide, între structuri guvernamentale, etc. şi are şi o uşoară conotaţie peiorativă în special când apare sub forma "it's just politics" - "este doar politică". Într-un cuvânt este ceea ce se desfăşoară în spatele uşilor închise, este zona de penumbra a politicului sau spectacolul regizat al comunicării politice. În schimb termenul policy are o definiţie precisă: este politica efectivă, concretă care se vede la lumina zilei şi pe care fiecare cetăţean o simte în fiecare zi, sunt măsurile administrative, programele, strategiile fie că este vorba de impozite, construcţia de drumuri, sănătate, învăţământ etc. Tocmai pentru a întări caracterul deschis, vizibil al acestui segment al politicului se foloseşte deseori termenul de public policy - politică publică.
În ţările latine, termenul "policy" din limba engleză este identificat adeseori cu decizia. Mai concret, prin politică se înţelege o decizie formală ( lege, act administrativ) a unei autorităţi legitim alese care se adopta într-un cadru formal, conform unor proceduri dinainte stabilite. Din punct de vedere comportamental "o politică este o decizie care se caracterizează prin acţiuni şi conduite ale acelor care le îndeplinesc. "
Diferiţi autori au folosit termenul de politică în funcţie de anumite aspecte sau elemente pe care doreau să le pună în evidenţă. Astfel, termenul a fost utilizat pentru a se face referire la un domeniu al activităţilor publice (politica sanitară, politica economică, politica educaţionala) .
De asemenea, termenul a fost utilizat referitor la:
- grupare de obiective şi programe desfăşurate de guvern într-un anumit moment(politica de alfabetizare, de luptă împotriva fumatului) .
- legislaţie sau pachet de norme aprobate în legătură cu o anumită tematica (legislaţie fiscală, urbana, ecologică, energetică)
- produsul activităţii guvernamentale (construirea de locuinţe ca produs al politicii de bunăstare socială)impactul activităţii guvernamentale asupra societăţii prin politica de reducere a mortalităţii pe autostrăzi, prevenirea incendiilor, reabilitarea socială a toxicomanilor.
În toate aceste accepţiuni ale termenului de politică publică găsim elemente comune care permit reordonarea lor în felul următor:
- Politica tinde să fie mai mult decât o decizie formală, ea reprezintă o grupare de decizii.
- O politică publică este adoptată de instituţiile politico-administrative şi contează pe garanţia guvernamentală. Politică se poate prezenta sub mai multe forme: o reglementare juridică, un discurs politic, o formă de restructurare a serviciilor publice.
- O politică publică mobilizează resurse pentru a genera anumite produse în societate.
- O politică publică presupune o activitate care urmăreşte o finalitate sau un obiectiv mai general ori mai specific. Acest obiectiv este orientat către satisfacerea anumitor interese şi este purtătorul anumitor valori.
În literatura română, termenul de politică poate avea mai multe utilizări:
- Se foloseşte pentru a desemna "fenomenele de luptă pentru putere, de concurenţă între partide, de grupuri de interese, de categorii sociale, persoane, în vederea exercitării influenţei şi a ocupării unor funcţii de autoritate într-o colectivitate, tara, într-un cadru electoral sau în procesele decizionale". În acest context, termenul de "politica" are înţelesul pe care îl are cuvântul "politics" în limba engleză.
- O altă utilizare a termenului "politică" se referă la înţelesul pe care îl are cuvântul policy din limba engleză. În acest caz el reprezintă un cadru de orientare pentru o acţiune, un program. Spre exemplu, putem spune că un guvern are o politică economică, adică pune în aplicare un ansamblu de intervenţii, alege să facă sau să nu facă anumite lucruri pentru un domeniu specific, cum ar fi economia.
Putem spune că o politică publică, reprezintă produsul activităţii unei autorităţi învestite cu putere publică şi legitimitate guvernamentală.
Dacă politica reprezintă un domeniu al activităţii umane care vizează relaţiile, manifestările şi orientările între păturile, grupurile sociale şi alte organizaţii active dintr-un stat sau dintre acestea şi cetăţeni în confruntările pentru cucerirea, consolidarea, dezvoltarea şi menţinerea puterii şi pentru controlul funcţionării ei, dar şi faptul că orice politică reflectă orientările cetăţenilor ce formează anumite grupuri (faţă de altele) în interiorul unei ţări, dar şi ale unei ţări faţă de alte ţări, în legătură cu promovarea intereselor lor, în lupta pentru putere, atunci vom considera că "politica publică exprimă manifestările şi orientările definite de autorităţile statului, ca puteri publice, centrale sau locale, pentru domenii sau activităţi esenţiale ce se desfăşoară la nivel naţional, fie la niveluri teritorial-administrative"
Politicile publice sunt decizii politice în favoarea unei anumite stări dorite, cuprinzând şi opţiunile în favoarea anumitor mijloace considerate adecvate atingerii obiectivelor proiectate. Esenţa unei politici publice constă în mobilizarea membrilor unei comunităţi în jurul unui acord permanent reformulabil obţinut prin dispută, înfruntare, negociere, compromis.
Aşadar, o politică publică presupune existenţa unui obiectiv (interes) cu o recunoaştere largă în comunitate şi care impulsionează declanşarea procesului prin care părerile şi interesele celor ce se regăsesc în obiectivul fixat sunt aduse laolaltă, realizându-se, astfel, un loc comun al comunităţilor, grupurilor şi cetăţenilor şi care reprezintă spaţiul public ţintă al politicii. În literatura anglo-saxonă, termenul "policy"simbolizează transpunera priorităţilor politice şi a principiilor guvernului în programe şi punerea acestora în practică pentru a realiza schimbările dorite.
Marius Profiroiu susţine că fiind elocvent rezultatul acţiunii mai multor persoane. Unele dintre acestea fac parte din "government", altele se afla în afara acestei entităţi şi reprezintă marea lor majoritate acordând atenţie unor lucruri care se întâmplă (creşterea sărăciei, poluarea aerului, sporirea abandonurilor şcolare) şi pe care le recunosc că pe nişte probleme. Soluţia acestor probleme ar putea fi o nouă abordare a acesteia . Prin urmare, o politică publică reprezintă un program de acţiune guvernamentală într-un sector al societăţii ori într-un spaţiu geografic:ordine publică, sănătate, siguranţa rutieră, un oraş determinat, o tara sau comunitate determinată în mod exact.
Luminiţa Gabriela Popescu, precizează că politică publică reprezintă răspunsul pe care guvernarea îl oferă acelor nevoi ale societăţii considerate de interes general şi de maximă importanţă, încât sunt satisfăcute din banii publici. Din acest punct de vedere este evident că politicile publice poarta caracteristica valorilor asociate doctrinei şi ideologiei partidului său coaliţiei de partide aflate la guvernare.
Existenţa unei politici publice este rezultatul unor grupuri ce reprezintă "government-ul"şi care identifică problema şi decid rezolvarea acesteia. Pentru grupurile de interes, o politică în zona lor de interes poate fi un vehicul pentru participarea la discuţii.
În literatura franceză, exista un consens relativ în rândul sociologilor şi politologilor cu privire la caracteristicile conceptului de politică publică. (Yves Meny, J-C. Thoening)
În concepţia acestor specialişti o politică publică reprezintă în acelaşi timp:
- Un conţinut activitatea publică apare sub forma unei esenţe, a unui conţinut . Pentru generarea rezultatelor sau a produselor se mobilizează resurse. Aceste efecte (rezultate, produse) sunt examinate de analist ca o problemă de cercetare pentru acţiune. Aceste produse rezulta dintr-un proces de muncă şi de acţiune;
- Un program - o politică publică nu se reduce la un act punctual luat în considerare în mod izolat. În spatele unui act, în spatele unor activităţi se află un cadru mai general în care se integrează actul sau activităţile respective. De exemplu, prin acţiunile sale, un ministru se înscrie într-o politică publică pe termen mediu. Deşi acest cadru nu este definit în mod explicit, de -8-
exemplu prin proceduri instituţionale (legi) sau prin discursul actorilor politici (programul guvernului sau al primarului) putem totuşi să reperăm legături între aceste acte, o structură de orientare relativ permanentă sau de referinţă pe care David Easton o numeşte "intenţiile mai generale ale autorităţilor"
- Orientare normativă - activitatea publică nu este rezultatul unor răspunsuri aleatorii ci este expresia finalităţilor şi preferinţelor pe care decidentul, conştient sau nu, în mod voluntar sau forţat de anumite împrejurări, nu poate decât să accepte, pentru că este responsabil;
- Un factor coercitiv - activitatea publică provine din natura autoritară cu care este învestit actorul guvernamental. Acesta din urmă (actorul guvernamental ) are o legitimitate a autorităţii legale sau exercita o constrângere care se bazează pe monopolul forţei;
- Un resort social - o politică publică se defineşte prin resortul sau, prin cetăţenii ale căror interese, situaţii sunt afectate de acte şi dispoziţii.
O politică publică reprezintă un ansamblu de măsuri luate de o autoritate legală şi responsabilă care vizează îmbunătăţirea condiţiilor de viaţă ale cetăţenilor sau conceperea unor măsuri de stimulare a creşterii economice .
O politică publică se defineşte prin trei elemente distincte:
a) politică publică trebuie să fie legitimă şi eficace, ca urmare, aceasta trebuie să aibă scopuri precise şi perceptibile pentru cei administraţi;
b) politică publică trebuie să aibă etape intermediare care să exprime paşii parcurşi şi mijloace suficiente pentru a fi dusă la bun sfârşit;
c) politică publică trebuie să aibă ca rezultat un beneficiu pentru cetăţeni.
Din perspectiva managerială, o politică publică corespunde unui domeniu de activitate având o cerere specifică, nevoi specifice, o ofertă specifică, prin urmare, factori specifici, independenţi de alte politici publice.
Participanţii la viaţa publică: aleşi, funcţionari, experţi, societatea civilă, jurnalişti, folosesc termenul de politică publică pentru a descrie modul în care este organizată viaţa publică.
Pentru unii, politicile (policy) au legătură cu controlul. Ele pot acţiona ca un vehicul al controlului: oamenilor politici asupra birocraţilor; înalţilor funcţionari din administraţia centrală asupra restului personalului, iar pentru alţii, politicile ( policy ) "pot fi un vehicul pentru a contesta ordinea existentă "