Termenul de colectivitate locală desemnează un grup de oameni care duc o viaţă colectivă, trăiesc şi muncesc în comun. Termenul este sinonim cu cel de comunitate umană sau de comunitate. În acest context, termenul de comunitate “evocă ideea unui spaţiu fizic şi social bine marcat, în interiorul căruia se produc interacţiuni şi un proces de intercunoaştere între actorii sociali, se dezvoltă legături sociale, se impun norme şi reguli de conduită, se naşte un sentiment de apartenenţă.”
Comunitatea nu este întemeiată pe contract, ci pe înţelegere, care este „ un mod de a simţi comun şi reciproc, asociativ” în cadrul unei „voinţe” colective care este expresia unei entităţi. Ea se sprijină, în opinia lui Max Weber, “ pe o apartenenţă comună, resimţită subiectiv (afectiv sau tradiţional), a indivizilor care participă la aceasta”, comunitatea fiind definită de el ca „asociaţie dacă şi în măsura în care disponibilitatea pentru acţiune socială se sprijină pe o identitate de interese sau pe o legătură bazată pe interes, motivată raţional în privinţa valorii şi a scopului”.
Pot fi considerate comunităţi toate formele de viaţă socială din care individul face parte prin naştere: familie, grup de rudenie, apartenenţă etnică sau naţionalitate, limbă maternă, localitate, cetăţenie, religie etc. Comunitatea poate fi, de asemenea, o localitate rurală sau un grup de localităţi (comunitate teritorială), o grupare profesională, membrii unei rezidenţe (cămin, spital, internat), o asociaţie, un tip de organizare socială într-un spaţiu delimitat (cartier, bloc, mahala), dar şi o reţea de interese, structurată ierarhic, de pildă, comunităţile oamenilor de afaceri, comunităţile ştiinţifice etc.
De remarcat că o colectivitate de orice fel (familie, colectivitate locală, stat) se prezintă, de regulă, ca o unitate, ca un întreg, cu o structură ireductibilă la indivizii componenţi. Fenomenul acesta nu derivă însă din contopirea sau anihilarea indivizilor ca atare, ci din asociere, cooperare şi solidaritatea acestora, din integrarea indivizilor în societate.
Societatea, colectivitatea în sine, reprezintă o organizaţie socială care se bazează pe existenţa şi activitatea indivizilor asociaţi şi organizaţi, pe gradul lor de solidaritate şi coeziune al acestora, pe aportul lor ca indivizi capabili de a înţelege, de a se situa şi de a participa la o acţiune comună.
De asemenea, trebuie reţinut şi faptul că o comunitate definită ca un colectiv de indivizi şi indivizii cuprinşi în acea comunitate sunt, în acelaşi timp, două realităţi distincte şi totuşi o singură realitate, adică realităţi corelative, existenţial corelative, interdependente şi interactive, în sensul că niciuna nu există, nu funcţionează şi nu se dezvoltă fără cealaltă sau că numai împreună alcătuiesc o realitate.
Principalii stakeholderi permanenţi ai autorităţilor publice locale sunt cetăţenii pe care acestea îi reprezintă, şi care alcătuiesc comunitatea locală. Legătura dintre cetăţeni şi autorităţi este una de interdependenţă accentuată, datorită faptului că administraţia publică locală reprezintă puntea de comunicare dintre cetăţeni şi autorităţile centrale.
Comunitatea locală este cea care, prin votul său, încredinţează mandatul primarilor şi consilierilor, spre a obţine o reprezentare cât mai bună a propriilor interese.
Pe de altă parte, însă, autorităţile publice locale au datoria de a menţine o comunicare eficientă cu membrii comunităţii pe care o reprezintă, de a realiza o informare adecvată, de a manifesta deschidere faţă de problemele cetăţenilor şi de a-i sprijini pe aceştia în demersurile civice pe care le întreprind. Relaţia dintre comunitatea locală şi administraţia publică devine cu atât mai importantă cu cât reprezentanţii acestor instituţii au în sarcină gestionarea fondurilor primite de la autorităţile centrale, dar şi gestionarea fondurilor colectate de la contribuabilii care fac parte din comunitatea locală. Administraţia locală devine, pe fondul descentralizării, un resort pentru bunăstarea localităţii, din poziţia de sursă de politici de dezvoltare, şi factor de coeziune pentru mediile economic, cultural şi asociativ.
Responsabilitatea administraţiei locale nu se mai reduce la misiunea de a oferi servicii ieftine şi de calitate cetăţenilor ci se amplifică vis-a-vis de toate aspectele imediate privind calitatea vieţii cetăţenilor. Astfel, în cazul unora dintre localităţi, autorităţile locale au înţeles importanţa şi rolul cetăţenilor în buna funcţionare a actului administrativ, şi au adoptat o politică de atragere a cetăţenilor în activităţile civice.
De asemenea, respectivele instituţii iau în calcul propunerile şi iniţiativele venite din partea membrilor comunităţii, le discută, le supun votului şi în unele cazuri le pun în aplicare. Este cazul municipiului Giurgiu, care, spre exemplu, în urmă cu trei ani, a dat curs iniţiativei cetăţenilor de a închide traficul auto pe magistrala principală a localităţii în zilele de duminică, când respectiva arteră devenea zonă pietonală.