Încălcarea dreptului la libera informare creează carenţe sistemului politic încă din faza sa incipientă, de selectare a actorilor ce vor trasa strategiile de guvernare, prin formarea unor opinii neconcordante cu realitatea. Astfel, fără a fi pe deplin informaţi, cetăţenii legitimează instaurarea unui regim politic uneori ineficient, iar alteori corupt.
Corupţia constituie o ameninţare pentru democraţie, pentru supremaţia dreptului, echităţii sociale şi a justiţiei, erodează principiile unei administraţii eficiente, subminează economia de piaţa şi pune în pericol stabilitatea instituţiilor statale.
Montesquieu arăta antinomia dintre corupţie şi democraţie. Corupţia destructurează principiile fundamentale ale statului de drept, demolează încrederea în mecanismele democraţiei, slăbeşte ordinea constituţională. Antrenând confuzia şi suspiciunea, corupţia afectează starea de legalitate.
Corupţia se întalneşte practic în orice societate, chiar şi în cele cu îndelungată tradiţie democratic.
În România, corupţia nu este un produs nou al relaţiilor sociale şi economice apărute după anii 1989. A existat şi în regimul totalitar, aspect care îi conferă elemente de continuitate în evoluţia sa. Una din cerinţele necesare pentru combaterea corupţiei este transparenţa care derivă din dreptul constituţional al cetăţeanului la informaţie.
În articolul 31 din Constituţia României se precizează că ” dreptul persoanei de a avea acces la orice informaţie de interes public nu poate fi îngradit”. În acest sens ” autorităţile publice, potrivit competenţelor ce le revin, sunt obligate să asigure informarea corectă a cetăţenilor asupra treburilor publice şi asupra problemelor de interes personal.”
Politica anticorupţie cuprinde principalele prevederi din programul de guvernare şi anume:
- aplicarea strategiei naţionale anticorupţie bazată pe aplicarea legilor, politici de prevenţie şi monitorizarea şi evaluarea acestor politici;
- transparenţa activităţii autorităţilor publice în elaborarea politicilor şi în procesul aplicării lor, prin accesul neîngrădit la informaţii cu caracter public;
- realizarea unui parteneriat cu societatea civilă care să asigure o participare largă a cetăţenilor la evaluarea dimensiunii politice ;
- realizarea alocării fondurilor publice pentru publicitate prin legea privind achiziţii publice ;
- elaborarea şi aplicarea unui manual standard aplicabil tuturor autorităţilor publice, care să prezinte procedurile de prevenţie, investigare, intervenţie şi monitorizare a faptelor de corupţie ;
- realizarea unui sistem independent de monitorizare şi evaluare a fenomenului de corupţie, inclusiv a implementării strategiei naţionale anticorupţie.
Datorită schimbărilor economice, sociale, politice şi tehnologice importanţa comunicării eficiente între cetateni şi guvernanţi devine un factor esential pentru consolidarea regimurilor democratice prin acceptarea unui nou tip de guvernare: „guvernarea deschisă”.
Birocraţia este vazută ca opunându-se democraţiei, prin limitarea participării unor categorii largi la procesul decizional şi prin tendinţa corpului de funcţionari de a se transforma într-o categorie distinctă şi de a-şi impune propriile interese prin interemdiul puterii deţinute.
Birocraţia este astăzi percepută ca forma coruptă generată de administraţia care în loc să-şi îndeplinească în mod corect sarcina sa de serviciu public, foloseşte birocraţia în propriul ei folos.
Birocraţia a fost întotdeauna un subiect foarte controversat şi criticat. Diminuarea ei urmăreşte asigurarea transparenţei activităţii administrative, a publicităţii şi al liberului acces la informaţiile publice aferente serviciilor, eliminarea situaţiilor de conflict de interese pentru aleşi şi funcţionari, organizarea adecvată (performantă) a compartimentelor de strategie, administrare a bugetului şi a birourilor de lucru cu publicul, modificarea procedurilor de avizare prin preluarea sarcinii de obţinere a acestora de către funcţionarii administraţiei.
Pentru ca administraţia publică să aibă un rol hotărâtor în viitor, trebuiesc depuse numeroase eforturi în scopul reorganizării muncii în vederea îmbunatăţirii şi accentuării calităţii serviciilor publice, resursele necesare pentru a se oferi aceste servicii.
Stoparea birocraţiei:
- raţionalizarea circuitelor documentelor;
- simplificarea procedurilor de emitere de către autorităţile administrative a avizelor, autorizaţiilor sau licenţelor necesare desfăşurării unor activităţi specifice (avize de urbanism, autorizaţii de constucţie);
- înfiinţarea în fiecare instituţie din administraţia publică a oficiului unic de primire a solicitării cetăţeanului.