1. Instituțiile Uniunii Europene
Entitatea pe care astăzi o cunoaștem toți sub numele de Uniunea Europeană, a luat naștere din dorința politicienilor de a pune capăt conflictelor care au culminat cu cel de-al Doilea Război Mondial. Primul pas în acest sens a fost înființarea Comunității Europene a Cărbunelui și Oțelului, înființată în anul 1951, scopul acesteia fiind de a asigura o pace durabilă, iar țările membre sunt: Franța, Italia, Germania, Țările de Jos, Belgia și Luxemburg. În următorii ani iau naștere Tratatele de la Roma (1957), și de asemenea are loc prima reuniune a Adunării parlamentare europene, cea care urmează a fi precursoare a Parlamentului European de astăzi, ce are loc la Strasbourg, iar președintele ales este Robert Shuman.
În anul 1973 alte trei țări devin membre: Regatul Unit, Irlanda și Danemarca și tot atunci Europa este lovită de criza petrolului cauzată de razboiul arabo-israelian.
Un aspect foarte important are loc în 1979, când au loc primele alegeri prin vot direct pentru membrii Parlamentului European, aleși de cetățenii europeni.
Odată cu prăbușirea regimului militar și instaurării democrației în Grecia, aceasta face primul pas și devine eligibilă pentru a adera la Comunitățile Europene încă din 1974, dar devine membră în anul 1981.
Urmând Greciei, apar alți doi membri, anume Spania și Portugalia, ceea ce unește o mare parte din Europa Vestică.
În următorii ani, de la un număr de 12 membri, Uniunea Europeana are astăzi 27 de state membre. Aceasta a dezvoltat o piață unică internă cu ajutorul unui sistem standardizat de legi ce au aplicabilitate în toate statele membre, având obiective precum apărarea democrației, prosperitatea și pacea, respectarea drepturilor omului.
Uniunea Europeana este cea mai actuală formă a constructiei comunitare, înființată în anul 1952. Temeiul juridic al acesteia este Tratatul de la Maastricht, potrivit căruia Uniunea Europeană este formată din trei piloni.
Instituțiile Uniunii Europene constituie structura acționară cea mai importantă, acestea fiind un număr de șase instituții:
- Consiliul Uniunii Europene
- Comisia Europeană
- Parlamentul European
- Curtea de Justiţie
- Curtea de Conturi
- Tribunalul de Primă Instanţă
Principiile ce guvernează activitatea acestor instituții sunt principiul autonomiei de voință, principiul atribuirii de competențe, principiul echilibrului instituțional.
În jurisprudența Curții de Justiție și a Tribunalului de Primă Instanță conceptul unei bune administrări apare sub forma pricipiului bunei administrări sau sub forma dreptului la o bună administrare. Citat din https://www.academia.edu/43450788/Dreptul_la_o_bun%C3%A3_administrare_oi_impactul_s%C3%A3u_asupra_procedurilor_administra%C3%BEiei_publice
În viziunea celor două instanțe comunitare, buna administrare reprezentă un concept general care curprinde o mulțime de principii cu caracter administrativ, atât principii de ordin subtanțial, cât și principii de ordin procedural. Precum principiul unei administrări corecte, buna administrare bune accentul pe un tratament imparțial, echitabil, în care există obligația de a motiva toate deciziile luate, iar obligația de transparență a instituțiilor fiind foarte importantă.
În articolul 41 al Cartei Drepturilor Fundamentale sunt stipulate menționate obligațiile instituțiilor comunitare și drepturile fundamentale ale persoanelor care intră în contact cu acestea. Astfel cele menționate anterior, au obligația de a fi imparțiale, de a avea un tratament echitabil, să respecte termenul rezonabil, să motiveze actele adoptate și orice persoană are dreptul la repararea de către Uniunea Europeană a prejudiciilor cauzate de către instituțiile sau agenții acesteia. CITAT DIN https://fra.europa.eu/ro/eu-charter/article/41-dreptul-la-buna-administrare
”Curtea de Justiție a Uniunii Europene cuprinde Curtea de Justiție, Tribunalul și tribunalele specializate. Aceasta asigură respectarea dreptului în interpretarea și aplicarea tratatelor .” [1]
Categoria “bune practici” cuprinde practici ce reprezintă un program sau o strategie ce a funcționat în cadrul uneia sau mai multor organizații și au rezultat premise ca aceasta sa poată fi un exemplu de „cea mai bună practică”. Buna practică dispune de anumite baze obiective pentru a putea obține eficacitate și are potențialul de a reproduce rezultatele în cadrul altor organizații.
O practică ce poate fi identificată ca făcând parte din categoria „cele mai bune prectici” este un program sau o strategie de formare având cel mai înalt grad de eficacitate, rezultat al unor cercetări și evaluări cuprinzătoare și obiective.
2. Tratatele Uniunii Europene
În anul 2003, Convenția Europeană a analizat cele mai importante dificultăți pe care le întâmpină din punct de vedere instituțional privind viitorul mod de dezvoltare al Uniunii. Acest lucru a fost premergător Proiectului de Tratat privind Constituția Uniunii Europene. Cu toate că Franța și Olanda s-au opus, astfel încât procesul de ratificare a fost întrerupt, în 2007 s-a încheiat Tratatul de la Lisabona de modificare a Tratatului privind Uniunea Europeana și a Tratatului de instituire a Comunității Europene. Începând de atunci, Uniunea Europeană s-a substituit și Comunității Europene, astfel încât Tratatul de instituire a Comunității Europene a fost redenumit Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene.
Putem numi Tratatul de la Lisabona ca fiind un izvor primar de drept. Acesta aduce elemente de noutate, precum personalitatea juridică a Uniunii, competențele Uniunii și cooperarea consolidată.
Cu ajutorul acestui tratat, Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene primește forță juridică primară, un lucru deosebit de important pentru analiza conceptului bunei administrări. Tot atunci a fost intrdusă inițiativa legislativă cetățenească, ceea ce înseamnă că cel puțin un milion de cetățeni ce aparțin Uniunii Europene, care să fie din mai multe state membre, pot solicita Comisiei Europene să prezinte o propunere în materiile în care cetățenii consideră că este necesar.
Așadar, aceste prevederi ale Tratatului valorifică ideea conform căreia Uniunea Europeană are, în prezent, obiective precum o dezvoltare economică unitară și, cel mai imporant, întărirea respectării drepturilor fundamentale ale cetățenilor săi, precum și drepetul la buna administrare stipulat de Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene. referinta Bălan Emil, Varia Gabriela, Iftene Cristi, Troanţă Dragoş, Văcărelu Marius, Dreptul la o bună administrare şi impactul său asupra procedurilor administraţiei publice, Ed. Comunicare.ro, Bucureşti, 2010
În primul articol al Tratatului privind Uniunea Europeană este precizat faptul că prin acest tratat statele membre au parte de o uniune căreia îi atribuie competențe în vederea obținerii obiectivelor comune. Acest tratat aduce cu sine crearea unei uniuni mai profunde între statele membre, în cadrul căreia deciziile luate respecta deplin principiul transparenței și încearcă să fie cât mai aproape de cetățeni.
Ca urmare a acestor tratatee, împreună cu Codul European al bunei conduite administrative, ne îndreptăm către subiectul nostru, buna administrare. Există câteva reguli ce trebuie urmate, prevederi cu caracter de principiu, precum: legalitatea, interdicția abuzului de putere, echitatea, nediscriminarea, proporționalitatea și imparțialitatea acțiunilor funcționarilor din cadrul instituțiilor Uniunii Europene, independența, amabilitatea și obiectivitatea.
Concluzii
Conceptul de bună administrare în contextul Uniunii Europene, s-a dezvoltat atunci când principiile generale de drept au fost recunoscute și folosite de statele membre, dar și când la nivelul Uniunii Europene existau suficiente reglementări juridice având ca scop soluționarea unor cauze care aveau ca subiect administrația publică europeană.
Reglementări privind buna administrare regăsim în Tratatele Uniunii Europene, printre care se evidențiază promovarea principiului transparenței și principiului proporționalității. De asemenea, dreptu de petiționare este prevăzut si protejat, precum și dreptul de acces la documentele publice ale instituțiilor și organelor Uniunii Europene, avându-se în vedere până și posibilitatea de a se constitui comisii de anchetă pentru a examina posibilitatea de încălcare a normelor de drept sau de administrare defectuoasă în aplicarea dreptului Uniunii Europene. De asemenea, trebuie pus în lumină faptul că Ombudmanul European este împuternicit pentru a putea primi plângeri din partea oricărui cetățean al Uniunii sau din partea unei persoane fizice sau juridice ce are reședința sau sediul social pe un teritoriu al unui stat membru Plângerile pot avea ca subiect cazuri de administrare defectuoasă în una dintre instituțiile europene sau organele, oficiile, agențiile Uniunii.
Considerăm că în prezent buna administrare evoluează într-o manieră rapidă și corectă, devenind de la modul în care era asimilată, eficiența activității administrației, la un adevărat punct de reper, standardizat al administrației publice.
Un fapt ce trebuie evidențiat este importanța schimbării viziunii cetățenilor în fața administrației publice, cât și a angajaților acesteia în fața cetățenilor, buna administrare cuprinzând și aceste aspecte, nu doar mijloacele juridice de manifestare.
[1]Tratatul de la Lisbona de Modificare a Tratatului privind Uniunea Europeană și a Tratatului de Instituire a Comunității Europene, Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, 2007/C 306/01, 17 decembrie 2007, art 9F, p 21.