Administrație publică

Deciziile administrative cunosc o clasificare complexă, după diferite criterii, după cum urmează.

După natura / importanţa situaţiei reglementate:

• decizii normative generale, care se referă la organizarea, reglarea şi conducerea rela­ţiilor sociale în ansamblu;
• decizii parţiale sau particu­lare, care se referă la componente ale ansamblului;
• deciziile individuale - care privesc situaţii concrete, obiective, indivizi.

Din punctul de vedere al obiectului lor :

1. decizii referitoare la activitatea internă, organizarea administraţiei.
2. decizii privind activitatea exterioară, funcţionarea şi sarcinile de îndeplinit ale administraţiei.

            După măsura cunoaşterii probabilităţii efectelor:

• decizii în condiţii de certitudine (când fiecare acţiune conduce în mod invariabil la un anumit rezultat specific);
• decizii în condiţii de risc (fiecare acţiune conduce la un rezultat dintr-un ansamblu de rezultate posibile, probabilitatea fiecărui rezultat fiind cunoscută);
• decizii în condiţii de incertitudine (fiecare acţiune este de natură să producă un ansamblu de rezultate posibile, probabilitatea fiecărui rezultat nefiind cunoscută).

După orizontul de timp la care se referă :

- Decizii administrative pe termen nelimitat.

-Decizii pe termen lung.

-Decizii pe termen mediu

-Decizii curente

            După modul de abordare / operativitatea cu care sunt luate:

• decizii spontane - bate pe intuiţie, inspiraţia de moment, pregătirea profesională şi experienţa celui care decide şi sunt justificate în cazurile de urgenţă ca singura procedură operativă şi
• decizii programate, luate pe baza experienţei dobândite şi care se înscriu într-o curbă de frecvenţă constantă, fapt pentru care se instituţionalizează în regula­mente, instrucţiuni, standarde, etc.,

In funcţie de gradul de programare a deciziilor ( măsura în care luarea acestora se face pe baza unor procedee prestabilite) distingem:

1. a) decizii unice
2. b) decizii repetitive, care la rândul lor pot fi:

- decizii periodice şi

- decizii aleatorii,

În funcţie de numărul de persoane decidente:

- decizii colective / de grup şi

- decizii individuale / unipersonale

            După amploarea autorităţii decizionale a agentului:

• decizii independente care se iau din iniţiativa factorului de conducere respectiv, fără a fi necesare aprobarea sau avizul organelor ierarhic superioare,
• decizii integrate, a căror definitivare şi aplicare este condiţionată de avizul sau aprobarea organelor ierarhic superioare;

            În funcţie de numărul de criterii decizionale pe baza cărora se fundamentează deciziile, distingem:

• decizii unicriteriale, fundamentate pe baza unui singur criteriu;
• decizii multicriteriale, fundamentate pe baza a cel puţin două criterii.

            După orizontul şi implicaţiile măsu­rilor preconizate a fi realizate, modelul piramidal tradiţional[1]:

• Nivelul 1 – deciziile, oricare ar fi ele, luate de una sau, mai multe persoane care decid, sunt aşezate în vârful piramidei; pe acestea le vom numi decizii mari sau strategice,
• Nivelul 2 - celelalte decizii care nu sunt luate de cei de la bază sau de cei din vârf vor fi numite decizii de  mijloc (medii) sau tactice, sau, chiar în anumite cazuri de management, înţelegând prin management acţiunea de a administra un bun
• Nivelul 3 – deciziile, oricare ar fi ele, sunt luate de indivizi de la bază şi le vom numi decizii mici sau operaţionale.

          După nivelul eşalonului conducerii, modelul celor trei niveluri:

• nivelul decizional al planificării strategice, unde sunt selecţionate obiectivele formale;
• nivelul decizional de execuţie sau de operare, prin care se ajunge efectiv şi eficace la obligaţiile anterior stabilite;
• nivelul intermediar este nivelul de decizie care nu aparţine celor două categorii anterioare.

[1] L. Matei, Management public, Ed. Economică, bucureşti, 2001, p. 224