Şi în domeniul adoptării regulilor de urbanism există o delimitare clară între atribuţiile autorităţilor publice centrale şi locale. Astfel, deşi în domeniu operează o evidentă descentralizare şi deconcentrare în privinţa competenţelor în materie, Guvernul îşi conservă atributul de a stabili reguli de urbanism care se impun la nivelul întregului teritoriu naţional. Este vorba de aprobarea Regulamentului general de urbanism care reprezintă sistemul unitar de norme tehnice şi juridice care stă la baza elaborării planurilor de amenajare a teritoriului, planurilor urbanistice, precum şi a regulamentelor locale de urbanism. Documentul stabileşte, sub raportul conţinutului, regulile de ocupare a terenurilor şi de amplasare a construcţiilor şi a amenajărilor aferente acestora.
Consiliile locale elaborează şi adoptă, pe această bază, planurile urbanistice locale şi regulamentele locale de urbanism ale localităţilor care cuprind norme obligatorii pentru autorizarea executării construcţiilor.
Aceste documente detaliază regulile generale de urbanism conform condiţiilor specifice fiecărei localităţi şi caracteristicilor unităţilor teritoriale de referinţă. Regulile generale de urbanism se aplică în proiectarea şi realizarea tuturor construcţiilor şi amenajărilor cu caracter militar şi special, care se autorizează în condiţiile unor reglementări legale speciale. Până la aprobarea planurilor urbanistice locale şi a regulamentelor locale de urbanism, autorizarea executării construcţiilor se va face numai în condiţiile stabilite de Regulamentul general de urbanism.
De menţionat că, în înţelesul Regulamentului general, destinaţia unui teren sau a unei construcţii semnifică modul de utilizare a acestora, conform funcţiunii prevăzute în reglementările cuprinse în planurile de urbanism şi amenajare a teritoriului. Sub raportul conţinutului şi scopului lor acestea pot fi reguli de bază privind modul de ocupare a terenurilor şi, respectiv, reguli (condiţii) de amplasare şi conformare a construcţiilor.
A. Regulile de bază privind modul de ocupare a terenurilor
Este grupa care cuprinde, cel puţin la nivel semantic, regulile propriu-zise de urbanism, subdivizată, la rându-i, în:
- a) reguli cu privire la păstrarea integrităţii mediului şi protejarea patrimoniului natural şi construit;
- b) reguli cu privire la siguranţa construcţiilor şi la apărarea interesului public.
a) Reguli cu privire la păstrarea integrităţii mediului şi protejarea patrimoniului natural şi construit
Intră în această categorie o serie de reguli de urbanism care vizează protejarea patrimoniului natural şi a celui construit din perspectiva ocupării terenurilor, grupate în funcţie de elementele de mediu implicate. Distingem astfel reguli privind ocuparea terenurilor agricole din extravilan şi a celor din intravilan, a suprafeţelor împădurite, resurselor subsolului, resurselor de apă şi platformelor meteorologice, zonelor cu valoare peisagistică şi zonelor naturale protejate şi zonelor construite protejate. Sunt terenuri, în sens larg, a căror ocupare, din diverse considerente prezintă o serie de inconveniente şi cerinţe specifice rezultate din nevoia armonizării interesului general de protecţie a mediului cu cele ale exploatării construibile a acestora.
a1) Reguli privind ocuparea terenurilor agricole din extravilan şi a terenurilor agricole din intravilan
Autorizarea construcţiilor şi amenajărilor pe terenurile agricole din extravilan este permisă pentru funcţiunile şi în condiţiile stabilite prin art. 91-92 din Legea nr. 18/1991 (modificată şi completată prin Legea nr. 169/1997[1]). Ca o regulă specifică, autorităţile publice locale trebuie să urmărească, la emiterea autorizaţiei de construire, gruparea suprafeţelor de teren afectate construcţiilor. In acest fel se va evita prejudicierea activităţilor agricole. Referitor la ocuparea terenurilor agricole din intravilan, autorizarea executării construcţiilor pe acestea este permisă pentru toate tipurile de construcţii şi amenajări specifice localităţilor, cu respectarea condiţiilor impuse de Legea nr.18/1991 şi Regulamentul general de urbanism şi a normelor stabilite de consiliile locale.
Acestea vizează ocuparea raţională a terenurilor si realizarea următoarelor obiective:
- completarea zonelor centrale, potrivit condiţiilor
urbanistice specifice impuse de caracterul zonei, având
prioritate instituţiile publice, precum şi serviciile de interes
general;
- valorificarea terenurilor din zonele echipate cu reţele
tehnico-edilitare
- amplasarea construcţiilor, amenajărilor şi lucrărilor tehnico-edilitare aferente acestora în ansambluri compacte.
Prin autorizaţia de construire, terenurile agricole din intravilan se scot din circuitul agricol, temporar sau definitiv, conform legii.
a2) Reguli privind ocuparea cu construcţii a suprafeţelor împădurite
Ca regulă generală, autorizarea executării construcţiilor amenajărilor pe terenuri cu destinaţie forestieră este interzisă. Conform art. 2 lit. b din Legea nr.18/1991 sunt terenuri cu destinaţie forestieră : terenurile împădurite sau cele care servesc nevoilor de cultură, producţie ori administrare silvică, terenurile destinate împăduririlor şi cele neproductive (abrupturi, bolovănişuri, râpe, ravene, torente) dacă sunt cuprinse în amenajamentele silvice. In mod excepţional, cu avizul organelor administraţiei publice de specialitate, se pot autoriza numai construcţiile necesare întreţinerii pădurilor, exploatărilor silvice şi culturilor forestiere. La amplasarea acestor construcţii se va avea în vedere dezafectarea unei suprafeţe cât mai mici din cultura forestieră. Tot în scop de protecţie, cabanele şi alte construcţii şi amenajări destinate turismului vor fi amplasate numai la liziera pădurilor, cu avizul conform al Ministerului Apelor, Pădurilor şi Protecţiei Mediului şi al Ministerului Turismului.
In sfârşit, delimitarea pe judeţe a terenurilor cu destinaţie forestieră, stabilită în condiţiile legii, de către organele de specialitate ale administraţiei publice, se comunică consiliilor judeţene prin ordinul ministrului apelor, pădurilor şi protecţiei mediului.
a3) Reguli privind amplasarea construcţiilor necesare exploatării resurselor naturale
Aceste reguli disting între construcţiile necesare şi cu caracter definitiv industriale sau de altă natură în legătură cu exploatarea şi prelucrarea resurselor naturale. Astfel, autorizarea executării construcţiilor definitive altele decât cele industriale, necesare exploatării şi prelucrării resurselor in zone delimitate conform legii, care conţin resurse identificate ale subsolului, este interzisă.
La rândul său, autorizarea executării construcţiilor industriale necesare exploatării şi prelucrai resurselor identificate ale subsolului se face de către consiliile judeţene sau consiliile locale, după caz, cu avizul organelor de stat specializate. In cazul identificării de zone cu resurse în intravilanul localităţii, modalitatea exploatării acestora va face obiectul unui studiu de impact ecologic aprobat si efectuat conform legislaţiei in materie. Ca o măsură preventivă şi de protecţie a zonelor care conţin resurse identificate ale subsolului delimitate potrivit legii se comunica la consiliile judeţene, prin ordin al preşedintelui Agenţiei Naţionale pentru Resurse Minerale pentru fiecare judeţ.
a4) Reguli referitoare la amplasarea construcţiilor in raport cu resursele de apa si platformele meteorologice
Datorita implicaţiilor ecologico-sociale pe care le prezintă aceste zone, reglementările în vigoare stabilesc următoarele reguli de amplasare a construcţiilor în cadrul acestora :
- autorizarea executării construcţiilor de orice fel în albiile minore ale cursurilor de apa si ale cuvetelor lacurilor este interzisa cu excepţia lucrărilor de poduri, lucrărilor necesare căilor ferate şi drumurilor de traversare a albiilor cursurilor de apă, precum şi a lucrărilor de gospodărire a apelor;
- autorizarea executării lucrărilor prevăzute este permisă
numai cu avizul primarului şi al autorităţilor de gospodărire a apelor şi cu asigurarea măsurilor de apărare a construcţiilor respective împotriva inundaţiilor, a măsurilor de prevenire a deteriorării calităţii apelor de suprafaţă şi subterane, de respectare a zonelor de protecţie faţă de malurile cursurilor de apă şi faţă de lucrările de gospodărire şi de captare a apelor;
- autorizarea executării construcţiilor de orice fel în zona
de protecţie a platformelor meteorologice se face cu avizul
prealabil al autorităţii competente pentru protecţia mediului;
- zonele de protecţie sanitară se delimitează de către
autorităţile administraţiei publice judeţene şi a municipiului
Bucureşti pe baza avizului organelor de specialitate ale
administraţiei publice.
a5) Autorizarea construcţiilor în zonele cu valoare peisagistică si zonele naturale protejate
Ca regulă generală, autorizarea executării construcţiilor şi amenajărilor care, prin amplasament, funcţiune, volumetrie şi aspect arhitectural (conformare şi amplasare goluri, raport gol-plin, materiale utilizate, învelitoare, paletă cromatică), depreciază valoarea peisajului este interzisă.
Totodată, autorizarea executării construcţiilor în parcuri naţionale, rezervaţii naturale, precum şi în celelalte zone protejate, de interes naţional, delimitate potrivit legii, se face cu avizul conform al Ministerului Apelor, Pădurilor şi Protecţiei Mediului şi al Ministerului Lucrărilor Publice şi Amenajării Teritoriului. In acelaşi scop, consiliile judeţene vor identifica şi vor delimita, în funcţie de particularităţile specifice, acele zone naturale de interes local ce necesită protecţie pentru valoarea lor peisagistică şi vor stabili condiţiile de autorizare a executării construcţiilor, având în vedere păstrarea calităţii mediului natural şi a echilibrului ecologic.
a6) Autorizarea executării construcţiilor în zone construite protejate
Zonele protejate constante sunt supuse unui regim juridic special de protecţie şi desfăşurare a lucrărilor de construire, amenajare, modificare şi desfiinţare a acestora, în funcţie de nivelul de interes, regulile de autorizare a ocupării solului în acest perimetru sunt următoarele :
- autorizarea executării construcţiilor în zonele care
cuprind valori de patrimoniu cultural construit, de interes
naţional, se face cu avizul conform al Ministerului Culturii şi al
Ministerului Lucrărilor Publice şi Amenajării Teritoriului;
- autorizarea executării construcţiilor în zonele care
cuprind valori de patrimoniu cultural construit, de interes local,
declarate şi delimitate prin hotărâre a consiliului judeţean, se
face cu avizul serviciilor publice descentralizate din judeţ,
subordonate Ministerului Culturii şi Ministerului Lucrărilor
Publice şi Amenajării Teritoriului;
- autorizarea executării lucrărilor de construcţii, care au ca
obiectiv cercetarea, conservarea, restaurarea sau punerea în
valoare a monumentelor istorice, se face cu avizul conform al
Ministerului Culturii, în condiţiile stabilite prin ordin al
ministrului culturii.
b) Reguli cu privire la siguranţa construcţiilor şi la apărarea interesului public
b1) Autorizarea amplasării construcţiilor în zone de risc natural
Autorizarea executării construcţiilor sau a amenajărilor în zonele expuse la riscuri naturale, cu excepţia celor care au drept scop limitarea efectelor acestora, este interzisă. In sensul reglementărilor în vigoare, prin riscuri naturale se înţelege: alunecări de teren, nisipuri mişcătoare, terenuri mlăştinoase, scurgeri de torenţi, eroziuni, avalanşe de zăpadă, dislocări de stânci, zone inundabile şi altele asemenea, delimitate pe fiecare judeţ prin hotărâre a consiliului judeţean, cu avizul organelor de specialitate ale administraţiei publice.
Documentaţiile de urbanism şi amenajare a teritoriului (planuri de amenajare a teritoriului, planuri urbanistice şi regulamente de urbanism aferente) conţin capitolul "Zone expuse la riscuri naturale", cu planşe aferente, la scara specifică documentaţiei. Delimitarea zonelor expuse riscurilor naturale se face în condiţiile Ordinului comun al MLPAT, Departamentul pentru administraţie publică locală şi MAPPM nr.1955/1998[2].
b2) Amplasarea construcţiilor in zone de risc tehnologic
Autorizarea executării construcţiilor în zonele expuse la riscuri tehnologice, precum şi în zonele de servitute şi de protecţie ale sistemelor de alimentare cu energie electrică, conductelor de gaze, apă, canalizare, căilor de comunicaţie şi altor asemenea lucrări de infrastructură este interzisă.
In înţelesul legii riscurile tehnologice sunt cele determinate de procesele industriale sau agricole care prezintă pericol de incendii, explozii, radiaţii, surpări de teren ori de poluare a aerului, apei sau solului. Fac excepţie de la prevederile de mai sus construcţiile şi amenajările care au drept scop prevenirea riscurilor tehnologice sau limitarea efectelor acestora.
b3) Reguli privind amplasarea construcţiilor cu funcţiuni generatoare de riscuri tehnologice
Autorizarea executării construcţiilor care, prin natura şi destinaţia lor, pot genera riscuri tehnologice se face numai pe baza unui studiu de impact elaborat şi aprobat conform prevederilor legale, reprezentate de Legea nr. 137/1995[3]. Lista categoriilor de construcţii generatoare de riscuri tehnologice se stabileşte prin ordin comun al ministrului industriilor, ministrului agriculturii şi alimentaţiei, ministrului apelor, pădurilor şi protecţiei mediului, ministrului sănătăţii, ministrului transporturilor, ministrului apărării naţionale şi ministrului administraţiei si internelor.
b4) Asigurarea echipamentului edilitar
Autorizarea executării construcţiilor care, prin dimensiunile şi destinaţia lor, presupun cheltuieli de echipare edilitară, ce depăşesc posibilităţile financiare şi tehnice ale administraţiei publice locale ori ale investitorilor interesaţi sau care nu beneficiază de fonduri de la bugetul de stat este interzisă. Autorizarea executării construcţiilor poate fi condiţionată de stabilirea, în prealabil, prin contract, a obligaţiei efectuării, în parte sau total, a lucrărilor de echipare edilitară aferente, de către investitorii interni;
b5) Reguli privind compatibilizarea destinaţiei construcţiei cu funcţiunea dominantă a zonei de amplasament
Ca regulă de principiu, autorizarea executării construcţiilor se face cu condiţia asigurării compatibilităţii dintre destinaţia construcţiei şi funcţiunea dominantă a zonei, stabilită printr-o documentaţie de urbanism, sau dacă zona are o funcţiune dominantă tradiţională caracterizată de ţesut urban şi conformare spaţială proprie. In acest sens, în anexa nr. l "Amplasarea construcţiilor, în funcţie de destinaţia acestora, în cadrul localităţii” a Regulamentului general de urbanism s-au instituit o serie de reguli referitoare la situarea construcţiilor administrative (sediile autorităţilor publice centrale fiind amplasate în Capitala României, zona centrală, sediile serviciilor descentralizate în teritoriu ale ministerelor şi ale altor organe de specialitate ale administraţiei publice centrale în municipiile reşedinţă de judeţ, în zona centrală sau pe principalele artere de circulaţie, sediile de primării în municipii, oraşe sau comune în zona centrală, sediile de partide politice în capitala României, în zona centrală sau pe principalele artere de circulaţie, filialele, sediile de sindicate, culte, fundaţii, organizaţii neguvernamentale, agenţii etc. în zona centrală a localităţilor sau pe principalele artere de circulaţie ş.a.), construcţiile financiar-bancare, construcţiile comerciale, construcţiile de cult, construcţiile de sănătate, construcţiile şi amenajările sportive, construcţiile de agrement, construcţiile de turism şi construcţiile de locuinţe.
b6) Procentul de ocupare a solului
Autorizarea executării construcţiilor se face cu condiţia ca procentul de ocupare a terenurilor să nu depăşească limita superioară stabilită, în prezent, în anexa nr. 2 a Regulamentului general de urbanism. Procentul maxim de ocupare a terenurilor se stabileşte în funcţie de destinaţia zonei în care urmează să fie amplasată construcţia şi de condiţiile de amplasare în cadrul terenului. Astfel, în raport cu primul criteriu, în zonele centrale procentul de ocupare este de 80%, în zonele comerciale de 85%, în zonele mixte de 70%. zonele rurale 30%. In zonele rezidenţiale se fac următoarele distincţii: zonă exclusiv rezidenţială cu locuinţe P, P+l, P+2 de 35%, zonă rezidenţială cu mai mult de 3 niveluri - 20%, zonă predominant rezidenţială (locuinţe cu dotări aferente) - 40%. In privinţa zonelor industriale, pentru cele existente nu este prevăzut un procent maxim de ocupare a terenului, dar pentru cele propuse procentul maxim de ocupare a terenului se stabileşte prin studiu de fezabilitate. Pentru zonele de recreare nu este prevăzut un grad maxim de ocupare a terenului. In funcţie de destinaţia construcţiilor: construcţii de cultură, şi alte construcţii ce cuprind săli de reuniuni, construcţii de învăţământ, construcţii de sănătate, construcţii şi amenajări sportive sunt stabilite o serie de condiţii/măsuri de amplasare în cadrul teritorial repartizat. Aşa, de exemplu, terenul ocupat de construcţiile destinate învăţământului va trebui organizat în 4 zone, dimensionate în funcţie de capacitatea unităţii de învăţământ: zona ocupată de construcţie, zona curţii de recreaţie (de regulă asfaltată), zona terenurilor şi instalaţiilor sportive şi zona verde (inclusiv grădina de flori).
b7) Reguli privind lucrările de utilitate publică
Autorizarea executării altor construcţii pe terenuri care au fost rezervate în planuri de amenajare a teritoriului, pentru realizarea de lucrări de utilitate publică, este interzisă. Autorizarea executării lucrărilor de utilitate publică se face pe baza documentaţiei de urbanism sau de amenajare a teritoriului, aprobate conform legii. Ca o aplicare concretă a acestor reguli, potrivit art.4 alin. 4 din Legea nr.71/1996[4], pe terenurile rezervate dezvoltării căilor de comunicaţie stabilite prin documentaţiile de amenajare a teritoriului este interzisă autorizarea executării construcţiilor definitive.
B. Condiţii de amplasare şi conformare a construcţiilor
Această categorie de reguli de urbanism se referă la condiţii (reguli) de amplasare şi retragerile minime obligatorii (orientarea faţă de punctele cardinale, de drumurile publice, căile navigabile, căile ferate, aeroporturi etc., vizând asigurarea acceselor obligatorii (carosabile, pietonale), cu privire la echiparea tehnico-edilitară (racordarea la reţelele publice de echipare edilitară), reguli cu privire la forma şi dimensiunile terenului şi ale construcţiilor (parcelarea, înălţimea, aspectul exterior al construcţiilor), reguli cu privire la amplasarea de parcaje, spaţii verzi şi împrejmuiri. După natura lor, acestea constituie cerinţe de amplasare, în raport cu anumite repere de optimizare a habitatului ori de conformare a construcţiilor anumitor parametri tehnico-urbanistici esenţiali ai organizării moderne a oraşelor.
b1) Reguli de amplasare şi retrageri minime obligatorii
Asemenea reguli vizează cu precădere amplasarea construcţiilor, astfel încât să se asigure o bună organizare a localităţilor şi o funcţionare corespunzătoare a imobilelor (construcţiilor). Astfel, în ceea ce priveşte orientarea faţă de punctele cardinale, autorizarea executării construcţiilor se face cu respectarea condiţiilor necesare asigurării însoririi adecvate sau îndeplinirii - altor cerinţe (destinaţie, context social-cultural, geografic etc. Aşa, de exemplu, pentru toate categoriile de construcţii administrative, financiar-bancare şi comerciale se recomandă orientarea, astfel încât să se asigure însorirea spaţiilor pentru public şi a birourilor, construcţiile de cult în raport de specificul cultului, construcţiile de cultură vor avea spaţiile de lectură şi sălile de expunere orientate nord, nord-est, nord-vest, cele de învăţământ vor avea orientarea sălilor de clasă sud, sud-est, sud-vest. In privinţa amplasării faţă de drumurile publice, în zona drumului public se pot autoriza, cu avizul conform al organelor de specialitate ale administraţiei publice:
- construcţii şi instalaţii aferente drumurilor publice, de
servire, de întreţinere şi de exploatare;
- parcaje, garaje şi staţii de alimentare cu carburanţi şi
resurse de energie (inclusiv funcţiunile lor complementare:
magazine, restaurante etc.;
- conducte de alimentare cu apă şi de canalizare, sisteme
de transport gaze, ţiţei sau alte produse petroliere, reţele termice,
electrice, de telecomunicaţii şi infrastructuri ori alte instalaţii sau
construcţii de acest gen.
Prin zona drumului public se înţelege ampriza (lăţimea) fâşiilor de siguranţă şi fâşiilor de protecţie. Autorizarea executării construcţiilor cu funcţiuni de locuire este permisă, cu respectarea zonelor de protecţie a drumurilor delimitate conform legii. Prin funcţiuni de locuire se înţelege, locuinţe, case de vacanţă şi alte construcţii cu caracter turistic, spaţii de cazare permanentă sau temporară pentru nevoi sociale, industriale, sau de apărare, cum ar fi: cămine pentru bătrâni, cămine de nefamilişti, sanatorii, cămine pentru organizarea de şantier, cămine de garnizoană. La aceste reguli fixate prin Regulamentul general de urbanism se adaugă cerinţele pertinente stipulate prin Ordonanţa Guvernului nr.43/1997[5] privind regimul drumurilor şi Ordinul nr.47/1998[6] al ministrului transportului pentru aprobarea Normelor tehnice privind amplasarea lucrărilor edilitare, a stâlpilor pentru instalaţii şi a pomilor în localităţile urbane şi rurale. Astfel, potrivit art.47 din OG nr.43/1997 realizarea în zona drumului public a oricărei construcţii sau instalaţii, în orice scop, se face cu respectarea legislaţiei în vigoare privind amplasarea şi autorizarea executării construcţiilor şi numai cu acordul prealabil al administratorului drumului. Actul normativ stabileşte o serie de restricţii în această privinţă precum: interzicerea amplasării în zona drumului public, de construcţii, panouri publicitare sau instalaţii care nu aparţin drumului şi care periclitează siguranţa circulaţiei, amplasarea în zona mediană a autostrăzilor numai a instalaţiilor destinate întreţinerii drumurilor şi siguranţei circulaţiei, amplasarea lucrărilor edilitare subterane, de regulă în afara părţii carosabile a drumului public sau în galerii vizitabile. Deţinătorii de construcţii sau instalaţii amplasate în zona diurnului public sunt obligaţi să execute revizia periodică şi repararea acestora spre a asigura estetica, protejarea drumului şi siguranţa circulaţiei. Aceste reguli generale au fost preluate şi detaliate prin Normele tehnice aprobate prin Ordinul nr. 47/1998 al ministrului transporturilor.
Amplasarea faţă de căi navigabile existente şi cursuri de apă potenţial navigabile se realizează conform art. 19 din Regulamentul general de urbanism.
Astfel, în zona căilor navigabile şi a cursurilor de apă potenţial navigabile se pot autoriza, cu avizul conform al Ministerului Transporturilor, următoarele categorii de lucrări:
- construcţii şi instalaţii aferente căilor navigabile, de
servire, de întreţinere şi de exploatare;
- semnale vizuale, auditive şi faruri, precum şi alte
amenajări referitoare la siguranţa navigaţiei,
- construcţii pentru obiective portuare, fronturi de
acostare, platforme de depozitare, drumuri de circulaţie, clădiri, construcţii hidrotehnice pentru şantierele navale, gări fluviale şi alte lucrări similare,
- traversări şi subtraversări ale căilor navigabile şi ale
canalelor şi cursurilor de apă potenţial navigabile cu conducte
de presiune (apă, gaze, ţiţei, abur), de linii electrice şi de
telecomunicaţii, precum şi traversările cu poduri şi lucrările de
amenajări hidroenergetice şi de artă;
- adăposturi de iarnă pentru nave, staţii de alimentare cu
carburanţi şi resurse de energie;
- instalaţii de captare a apei din albia căilor navigabile şi
instalaţii de evacuare a apelor reziduale sau de altă natură;
- apărări de maluri de orice natură, diguri longitudinale şi
transversale şi alte lucrări similare.
Sub raport terminologic este precizat că prin zona fluvială se înţelege fâşia de teren situată în lungul ţărmului apelor interioare navigabile sau potenţial navigabile. Zona fluvială se stabileşte de către autoritatea de stat competentă, potrivit legii. In porturi, zona căilor navigabile coincide cu incinta portuară. Referitor la amplasarea faţă de căile ferate, în zona de protecţie a infrastructurilor feroviare se pot amplasa, cu avizul Ministerului Transporturilor:
- construcţii şi instalaţii aferente exploatării şi întreţinerii
liniilor de cale ferată;
- construcţii şi instalaţii pentru exploatarea materialului
rulant şi a mijloacelor de restabilire a circulaţiei; - instalaţii fixe pentru tracţiune electrică;
- instalaţii de semnalizare, centralizare, bloc de linie
automat, telecomunicaţie, transmisiuni de date şi construcţiile
aferente acestora (art.20 din Regulamentul general de
urbanism).
Construcţiile care se amplasează în zona de protecţie a infrastructurii feroviare situate în intravilan se autorizează cu avizul Regiei Autonome "Societatea Naţională a Căilor Ferate Române şi al Ministerului Transporturilor.
Prin zona de protecţie a infrastructurii feroviare se înţelege fâşia de teren, indiferent de proprietar, cu lăţimea de 100 de metri măsurată de la limita zonei cadastrale CFR, situată de o parte şi de alta a căii ferate. Lucrările de investiţii ale agenţilor economici şi ale instituţiilor publice, care afectează zona de protecţie a infrastructurii feroviare, se vor autoriza numai cu avizul Regiei Autonome "Societatea Naţională a Căilor Ferate Române" şi al Ministerului Transporturilor, şi anume:
- căi ferate industriale;
- lucrări hidrotehnice;
- traversarea căii ferate de către drumuri prin pasaje
denivelate;
- subtraversarea liniilor de cale ferată de reţele de
telecomunicaţii, energie electrică, conducte sub presiune de apă,
gaze, produse petroliere, termotehnologice şi canale libere.
In zona de protecţie a infrastructurii transporturilor feroviare se interzic:
- amplasarea oricăror construcţii, depozite de materiale
sau înfiinţarea de plantaţii care împiedică vizibilitatea liniei şi a
semnalelor feroviare;
- efectuarea oricăror lucrări care, prin natura lor, ar
provoca alunecări de teren, surpări sau afecta stabilitatea solului
prin tăierea copacilor, extragerea de materiale de construcţii sau
care modifică echilibrul pânzei freatice subterane;
- depozitarea, manipularea sau preluarea substanţelor
inflamabile, explozibile, carburanţilor, gazelor lichefiate sau
oricăror materiale care, prin natura lor, ar putea provoca incendii
sau explozii.
In sfârşit, cedarea, transferul, ocuparea temporară sau definitivă a terenului din patrimoniul Regiei Autonome ''Societatea Naţională a Căilor Ferate Române", pentru lucrările de interes public atât în intravilan, cât şi în extravilan se fac numai cu avizul Regiei Autonome "Societatea Naţională a Căilor Ferate Române" şi al Ministerului Transporturilor. Avizul conform al Ministerului Transporturilor este necesar şi pentru autorizarea executării construcţiilor în vecinătatea terenurilor aferente aeroporturilor şi culoarelor de siguranţă stabilite conform legii (art.21). In privinţa fâşiei de protecţie a frontierei de stat sunt instituite o serie de retrageri în funcţie de zonă şi destinaţiile construcţiilor.
Astfel, autorizarea executării construcţiilor în extravilan se face numai la distanţa de 500 m faţă de fâşia de protecţie a frontierei de stat, către interior.
Ca excepţie de la regulă, punctele de control pentru trecerea frontierei, cu construcţiile-anexă, terminalele vamale şi alte construcţii şi instalaţii care se pot amplasa cu avizul conform al organelor de specialitate ale administraţiei publice şi cu respectarea prevederilor legale privind frontiera de stat a României (art.22 din Regulamentul general de urbanism). O categorie specială de reguli se referă la amplasarea clădirilor faţă de aliniament şi în interiorul parcelei. Astfel, clădirile se amplasează la limita aliniamentului sau retrase faţă de acesta, după următoarele reguli:
- în cazul zonelor construite compact, construcţiile vor fi
amplasate obligatoriu la aliniamentul clădirilor existente;
- retragerea construcţiilor faţă de aliniament este permisă
numai dacă se respectă coerenţa şi caracterul fronturilor
stradale.
In ambele situaţii, autorizaţia de construire se emite numai dacă înălţimea clădirii nu depăşeşte distanţa măsurată, pe orizontală, din orice punct al clădirii faţă de cel mai apropiat punct al aliniamentului opus. Fac excepţie de la aceste cerinţe construcţiile care au fost cuprinse într-un plan urbanistic zonal aprobat conform legii. Prin aliniament, în sensul reglementărilor legale în vigoare, se înţelege limita dintre domeniul privat şi domeniul public.
Referitor la amplasarea în interiorul parcelei, autorizarea executării construcţiilor este permisă numai dacă se respectă:
- distanţele minime obligatorii faţă de limitele laterale şi
posterioare ale parcelei, conform Codului civil;
- distanţele minime necesare intervenţiilor în caz de
incendiu stabilite pe baza avizului unităţii teritoriale de
pompieri.
b2) Reguli cu privire la asigurarea acceselor obligatorii
Acestea pot fi reguli cu privire la accesele carosabile şi, respectiv, vizând accesele pietonale. In privinţa primelor, conform art. 25 din Regulamentul general de urbanism, autorizarea executării construcţiilor este permisă numai dacă există posibilităţi de acces la drumurile publice, direct sau prin servitute, conform destinaţiei construcţiei. Caracteristicile acceselor la drumurile publice trebuie să permită intervenţia mijloacelor de stingere a incendiilor. In mod excepţional se poate autoriza executarea construcţiilor fără îndeplinirea condiţiilor de mai sus, cu avizul unităţii teritoriale de pompieri. Numărul şi configuraţia acceselor astfel prevăzute se determină conform anexei nr. 4 la Regulamentul general de urbanism, după regula că stabilirea numărului admis de accese din străzile de categoria I şi a II - a, ca şi localizarea acestora se face astfel încât să nu afecteze fluenţa circulaţiei. Orice acces la drumurile publice se va face conform avizului şi autorizaţiei speciale de construire, eliberate de administratorul acestora.
Referitor la a doua categorie de reguli, autorizarea executării construcţiilor şi amenajărilor de orice fel este permisă numai dacă se asigură accese pietonale, potrivit importanţei şi destinaţiei construcţiei. Prin accese pietonale se înţeleg căile de acces pentru pietoni, dintr-un drum public, care pot fi: trotuare, străzi pietonale, pieţe pietonale, precum şi orice cale de acces public pe terenuri proprietate publică, sau, după caz, pe terenuri proprietate privată, grevate de servitutea de trecere publică, potrivit legii sau obiceiului.
Aceste accese vor fi conformate astfel încât să permită circulaţia persoanelor cu handicap şi care folosesc mijloace specifice de deplasare.
b3) Reguli cu privire la echiparea tehnico-edilitare
Ca o condiţionare de principiu autorizarea executării construcţiilor este permisă numai dacă există posibilitatea racordării de noi consumatori la reţelele existente de apă. la instalaţiile de canalizare şi de energie electrică. De la această regulă se poate deroga, cu avizul organelor administraţiei publice locale, pentru locuinţe individuale, în următoarele condiţii:
- realizarea de soluţii de echipare în sistem individual care
să respecte normele sanitare şi de protecţie a mediului;
- beneficiarul se obligă să racordeze construcţia, potrivit
regulilor impuse de consiliul local, la reţeaua centralizată
publică, atunci când aceasta se va realiza.
Pentru celelalte categorii de construcţii se poate deroga de la prevederile de principiu cu avizul organelor administraţiei publice competente, dacă beneficiarul se obligă să prelungească reţeaua existentă, atunci când aceasta are capacitatea necesară, sau se obligă fie să mărească capacitatea reţelelor publice existente, fie să construiască noi reţele. Cele două categorii de excepţii se aplică, în mod corespunzător, cu titlu de regulă autorizării executării construcţiilor în localităţile unde nu există reţele publice de apă şi de canalizare (art.27 din Regulamentul general de urbanism). Extinderile de reţele sau măririle de capacitate a reţelelor edilitare publice se realizează de către investitori sau beneficiar parţial sau în întregime după caz, în condiţiile contractelor încheiate cu consiliile locale. Cheltuielile aferente lucrărilor de racordare şi de branşare la reţeaua edilitară publică se suportă în întregime de investitor sau de beneficiar.
Sub raportul regimului de proprietate, reţelele de apă, de canalizare, de drumuri publice şi alte utilităţi aflate în serviciul public sunt proprietate publică a comunei, oraşului sau judeţului, daca legea nu dispune astfel. Reţelele de alimentare cu gaze, cu energie electrică şi de telecomunicaţii sunt proprietate publică a statului, dacă legea nu dispune altfel. Toate aceste lucrări, indiferent de modul de finanţare, intră în proprietate publică.
b4) Reguli cu privire la forma şi dimensiunile terenului şi ale construcţiilor
Sunt reguli tipice de urbanism care privesc încadrarea construcţiei în spaţiu dintr-un triplu punct de vedere: amplasarea pe teren, înălţimea şi aspectul exterior.
Referitor la prima categorie de reguli, să menţionăm mai întâi că, în înţelesul reglementărilor legale, parcelarea este operaţiunea de divizare a unei suprafeţe de teren în minim 4 loturi alăturate, în vederea realizării de noi construcţii. Pentru un număr mai mare de 12 loturi se poate autoriza realizarea parcelării şi executarea construcţiilor cu condiţia adoptării de soluţii de echipare colectivă care să respecte normele legale de igienă şi de protecţie a mediului.
Autorizarea executării parcelărilor în domeniul urbanismului este permisă numai dacă pentru fiecare lot în parte se respectă cumulativ următoarele condiţii:
- front la stradă de minimum 8 m pentru clădiri înşiruite şi de minimum 12 m pentru clădiri izolate sau cuplate;
- suprafaţa minimă a parcelei de 150 m2 pentru clădiri
înşiruite şi, respectiv, de minimum 200 m2 pentru clădiri
amplasate izolate sau cuplate;
- adâncime mai mare sau cel puţin egală cu lăţimea
parcelei.
Sunt considerate loturi construibile numai loturile care se încadrează în asemenea cerinţe. A doua regulă stabileşte că autorizarea executării construcţiilor se face cu respectarea înălţimii medii a clădirilor învecinate şi a caracterului zonei, fără ca diferenţa de înălţime să depăşească cu mai mult de 2 niveluri clădirile imediat învecinate. Sunt considerate clădiri imediat învecinate cele amplasate alăturat, de aceeaşi parte a străzii. Fac excepţie de la regulă construcţiile care au fost cuprinse în planul urbanistic zonal, aprobat conform legii (art.31 din Regulamentul general de urbanism). In sfârşit, o altă regulă importantă de urbanism prevede că autorizarea executării construcţiilor este permisă numai dacă aspectul lor exterior nu contravine funcţiunii acestora şi nu depreciază aspectul general al zonei. Totodată, autorizarea executării construcţiilor, care, prin conformare, volumetric şi aspect exterior, intră în contradicţie cu aspectul general al zonei şi depreciază valorile general acceptate ale urbanismului şi arhitecturii, este interzis.
b5) Reguli referitoare la amplasarea de parcaje, spaţii verzi şi împrejmuiri
Prin natura lor aceste reguli de urbanism au un caracter subsecvent, în sensul că privesc amplasarea spaţială a unor zone sau utilităţi apendice construcţiilor propriu-zise. Totuşi, rolul lor complementar este deosebit de important în fixarea şi deailarea regimului juridic urbanistic general şi special.
Autorizarea executării construcţiilor care, prin destinaţie, necesită spaţii de parcare se emite numai dacă există posibilitatea realizării acestora în afara domeniului public. Prin excepţie de la regulă, utilizarea domeniului public pentru spaţii de parcare se stabileşte prin autorizaţia de construire de către delegaţiile permanente ale consiliilor judeţene sau de către primari, conform legii. Suprafeţele parcajelor se determină în funcţie de destinaţia şi de capacitatea construcţiei, conform Normativului P-132-93 cuprins în anexa nr. 5 a Regulamentului general de urbanism. Autorizaţia de construire va conţine, de asemenea, obligaţia menţinerii sau creării de spaţii verzi şi plantate, cu rol decorativ sau de protecţie, după caz, în funcţie de destinaţia şi de capacitatea construcţiei. Conformarea şi dimensionarea spaţiilor verzi, a plantaţiilor şi a mobilierului urban sunt aprobate prin planuri urbanistice. Normele tehnice aferente sunt prevăzute în anexa nr. 6 din Regulamentul general de urbanism.
Din punct de vedere urbanistic este permisă autorizarea următoarelor categorii de împrejmuiri:
- împrejmuiri opace, necesare pentru protecţia împotriva
intruziunilor, separarea unor servicii funcţionale, asigurarea
protecţiei vizuale;
- împrejmuiri transparente, decorative sau gard viu,
necesare delimitării parcelelor aferente clădirilor şi/sau integrării
clădirilor în caracterul străzilor sau al ansamblurilor urbanistice.
Pentru ambele categorii, aspectul împrejmuirilor se supune aceloraşi exigenţe ca şi în cazul aspectului exterior al construcţiei.
[1] PUBLICATĂ ÎN: MONITORUL OFICIAL NR. 299 din 4 noiembrie 1997
[2] PUBLICAT ÎN: MONITORUL OFICIAL NR. 354 din 16 septembrie 1998
[3] PUBLICATĂ ÎN: MONITORUL OFICIAL NR. 70 din 17 februarie 2000, Republicată în temeiul art. II din Legea nr. 159/1999, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 512 din 22 octombrie 1999, dându-se articolelor o nouă numerotare. Legea protecţiei mediului nr. 137/1995 a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 304 din 30 decembrie 1995 şi a mai fost modificată prin Hotărârea Guvernului nr. 314/1998, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 221 din 17 iunie 1998.
[4] PUBLICATĂ ÎN: MONITORUL OFICIAL NR. 166 din 29 iulie 1996
[5] PUBLICATĂ ÎN: MONITORUL OFICIAL NR. 237 din 29 iunie 1998, Republicată în temeiul art. II din Legea nr. 82 din 15 aprilie 1998, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 158 din 22 aprilie 1998, dându-se textelor o nouă numerotare. Ordonanţa Guvernului nr. 43 din 28 august 1997 a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 221 din 29 august 1997.
[6] PUBLICAT ÎN: MONITORUL OFICIAL NR. 138 bis din 6 aprilie 1998