Pin It

Potrivit art.120 din Constituţia României, republicată, „Administraţia publică din unităţile administrativ-teritoriale se întemeiază pe principiile descentralizării, autonomiei locale şi deconcentrării serviciilor publice.

Principiul descentralizării administrative, consacrat de legea fundamentală a făcut ulterior obiectul unor reglementări speciale, în concre fiind vorba despre Legea-cadru a descentralizării nr. 195/2006,[1] care are meritul de a defini conceptele de „descentralizare” şi de „competenţe delegate”.

Astfel, în art.2 lit. l din Legea nr. 195/2006, descentralizarea este definită ca fiind „transferul de competenţă administrativă şi financiară de la nivelul administraţiei publice centrale la nivelul administraţiei publice locale sau către sectorul privat”, iar art.2 lit. d stabileşte că prin „competenţe delegate” înţelegem „competenţele atribuite prin lege autorităţilor administraţiei publice locale, împreună cu resursele financiare corespunzătoare, de către autorităţile publice centrale, pentru a le exercita în numele şi în limitele stabilite de către acestea.”

Iată, aşadar, legiuitorul clarifică faptul că descentralizarea presupune transferul unei părţi din competenţă de la nivelul central la cel local.

În termeni de management, delegarea este actul prin care deţinătorul unei puteri încredinţează unei alte persoane, total sau parţial, această putere.

În legătură cu delegarea de competenţă de la un manager situat pe un nivel ierarhic la altul aflat în subordinea sa, facem următoarele precizări:

  1. a) între cele două persoane există o responsabilitate comună, cu precizarea că persoana care a delegat competenţa nu poate interveni în luarea deciziei pe perioada delegării de competenţă;
  2. b) delegarea ne apare ca transmiţând concomitent competenţe şi responsabilităţi de la titularul competenţei către persoana căreia i s-a delegat competenţa.

Doctrina a relevat în mod frecvent avantajele delegării în procesul de management care se cantonează la nivelul organizaţiei, la nivelul decidentului care deleagă competenţa precum şi la cel al persoanei care va exercita prin delegare competenţele.

Astfel, pentru organizaţie efectele benefice ale delegării sunt:

- creşterea supleţei şi dinamismului în activitatea organizaţiei;

- formarea unor noi manageri;

- optimizarea deciziei prin dispersia deciziei către mai multe persoane.

 

 

[1] Publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I-a, nr. 453 din 25 mai 2006