Prin documentaţii de amenajare a teritoriului şi de urbanism înţelegem planurile de amenajare a teritoriului şi de urbanism şi regulamentele aferente. Aceste documentaţii se fundamentează pe studii şi cercetări preliminare. Ele cuprind prevederi cu caracter director şi prevederi cu caracter reglementator. Prevederile cu caracter director stabilesc strategiile şi direcţiile principale de dezvoltare a unui teritoriu, la nivel naţional, regional sau local. Respectarea acestor prevederi este obligatorie pentru autorităţile administraţiei publice centrale şi locale care le vor pune în practică prin preluarea şi detalierea lor în cadrul unor documentaţii ce au ca obiect teritorii mai restrânse, prin prevederi cu caracter reglementator. Prevederile cu caracter reglementator se aplică direct asupra fiecărei parcele cadastrale. Aceste prevederi, prin nivelul de detaliere pe care îl prezintă, permit evidenţierea parcelelor cadastrale şi constituie elemente de fundamentare obligatorii necesare eliberării certificatelor de urbanism, autorizaţiilor de construire, desfiinţare, funcţionare şi schimbare a destinaţiei.
Modul de utilizare a tuturor terenurilor ce sunt cuprinse în teritoriul României trebuie să fie reglementat prin documentaţii de amenajare a teritoriului şi urbanism, prin prevederile cu caracter reglementator.
1. Elaborarea documentelor de urbanism
Documentaţiile de amenajare a teritoriului şi de urbanism se fundamentează pe studii şi cercetări. Ele exprimă scopurile, mijloacele şi etapizarea acţiunilor de amenajare a teritoriului şi urbanism şi oferă soluţii pentru o dezvoltare echilibrată şi pentru prevenirea şi eliminarea disfuncţionalităţilor. In raport cu amploarea şi conţinutul lor, elaborarea documentaţiilor de amenajare a teritoriului şi de urbanism incumbă diferenţiat autorităţilor administraţiei publice centrale sau locale. O atare procedura a repartiţiei componentelor de elaborare se prezintă astfel:
- pentru planul de amenajare a teritoriului naţional se aproba de către administraţia publică centrală prin lege. Până în prezent au fost adoptate cinci secţiuni ale Planului : secţiunea I - Căi de comunicaţie (prin legea nr. 71/1996[1]), secţiunea II - Apa (prin legea nr. 171/1997[2]), secţiunea III – zone protejate (prin legea nr.5/2000[3]), secţiunea IV – reţeaua de localităţi (prin legea nr.351/2001[4]) si secţiunea 5 – zone de risc naţional (prin legea 575/2001[5]). Prevederile Planului sunt obligatorii, se aplică în amenajarea teritoriului judeţelor, municipiilor, oraşelor sau comunelor, după caz. In cazul căilor de comunicaţie, delimitarea terenurilor, a cubarelor şi a amplasamentelor necesare se stabileşte prin documentaţii de urbanism şi/sau de amenajare a teritoriului;
- pentru planurile zonale de amenajare a teritoriului -
administraţia publică centrală sau comisiile locale interesate;
- pentru planurile de amenajare a teritoriilor
inter orăşeneşti sau intercomunale - consiliile locale interesate în
cooperare;
- pentru planurile de amenajare a teritoriului şi de
urbanism ale localităţilor şi pentru regulamentele de urbanism -
consiliile orăşeneşti şi comunale.
Punerea de acord a documentaţiilor se urmăreşte de către autorităţile administraţiei publice locale astfel: prevederile planurilor aprobate pentru un teritoriu se preiau şi se detaliază în documentaţiile ce se elaborează pentru părţi componente ale teritoriului respectiv. In planurile de amenajare a teritoriului şi de urbanism şi se introduc prevederile principale ale documentaţiilor aprobate pentru părţi componente ale acelui teritoriu.
2. Avizarea documentaţiilor de urbanism
Avizele necesare aprobării documentaţiilor de amenajare a teritoriului şi de urbanism se emit, potrivit legii, de organele administraţiei publice centrale, sau de autorităţile administraţiei publice locale. După întocmirea lor de entităţile autorizate acestea sunt depuse la autorităţile competente în vederea avizării, care trebuie să se pronunţe într-un termen dat. Avizul necomunicat în termenul stabilit (cel mult 30 zile) se consideră favorabil.
Recomandările însoţite şi condiţiile din avize se introduc în documentaţiile elaborate, înainte de a fi supuse aprobării.
In practica pot apărea problemele acestea fiind soluţionate astfel:
- daca sunt de natură tehnică, autorităţile administraţiei publice
locale îndrituite să aprobe acea documentaţie se adresează
organelor administraţiei publice în al cărui domeniu tehnic de
specialitate se încadrează problemele care fac obiectul
divergenţelor, pentru arbitraj;
- sunt de natură juridică - autorităţile locale în drept
sesizează şi înaintează cazul instanţei de contencios
administrativ care va decide.
3. Consultarea populaţiei
Principiul consultării populaţiei asupra unor măsuri şi documente publice este astăzi larg aplicabil şi în măsură de urbanism, datorită importanţei problemelor acestui domeniu.
Astfel, consultarea populaţiei este obligatorie înaintea aprobării tuturor categoriilor de planuri de amenajare a teritoriului, de urbanism, cu excepţia Planului de amenajare a teritoriului naţional. Acest act se realizează, în principal, pe calea acţiunilor de informare a populaţiei, anchetei publice şi întocmirii, pe această bază, a unui referat în care se sintetizează rezultatele acestor operaţiuni.
4. Aprobarea documentaţiilor de urbanism
Aprobarea documentaţiilor de urbanism, conform competenţelor legale, se face potrivit unei proceduri speciale. Planurile de amenajare a teritoriului aprobate cuprind orientări generale pentru întocmirea altor documentaţii de amenajare a teritoriului sau de urbanism, cât şi pentru gestionarea teritoriului şi localităţilor la care se referă. Planurile şi regulamentele de urbanism aprobate sunt obligatorii.
5. Modificarea documentaţiilor de urbanism
Documentaţiile de urbanism sunt reexaminate periodic şi modificate pentru a fi adaptate noilor condiţii economice, sociale şi tehnice. Astfel, planurile de amenajare a teritoriului şi de urbanism se modifică, fără a schimba concepţia lor generală, pentru a cuprinde prevederile principale ale documentaţiilor aprobate pentru părţi componente ale acelui teritoriu. Documentaţiile de urbanism astfel modificate se consideră documentaţii noi şi se supun aprobării potrivit legii. In prezent, ca documentaţii propriu-zise de urbanism există: planul urbanistic general, planul urbanistic zonal şi planul urbanistic de detaliu. La rândul lor, reglementările de urbanism sunt: Regulamentul general de urbanism şi Regulamentul local de urbanism (Regulamentul aferent Planului urbanistic general şi Regulamentul aferent Planului urbanistic zonal). Planul urbanistic general este documentaţia care stabileşte obiectivele, acţiunile şi măsurile de dezvoltare pentru o localitate existentă sau viitoare pe o perioadă determinată, pe baza analizei multicriteriale a situaţiei existente.
Acesta orientează aplicarea unor politici în scopul amenajării teritoriului localităţii. Acestei documentaţii i se asociază regulamentul de urbanism al localităţii respective. Planurile generale se elaborează de regulă împreună cu planul de amenajare a teritoriului administrativ al localităţii şi se corelează cu prevederile acestuia.
Planurile de amenajare a teritoriului şi de urbanism reprezintă un ansamblu de documente scrise şi desenate referitoare la un teritoriu definit, prin care se analizează situaţia existentă şi se stabilesc obiectivele, acţiunile şi măsurile în domeniul amenajării teritoriului şi urbanismului, pe o perioadă determinată. Aceste documentaţii exprimă scopurile, mijloacele şi etapizarea acţiunilor de amenajare a teritoriului, de urbanism şi oferă soluţii pentru o dezvoltare echilibrată şi pentru prevenirea şi eliminarea disfuncţionalităţilor.
A) Planurile de amenajare a teritoriului sunt:
- a) planul de amenajare a teritoriului naţional (P.A.T.N.);
b)planuri regionale de amenajare a teritoriului din care fac fac parte:
- planul de amenajare a teritoriului zonal (P.A.T.Z.);
- planul de amenajare a teritoriului mun. Bucureşti (P.A.T.B.);
- planul de amenajare a teritoriului judeţean (P.A.T.J.);
- c) planuri locale de amenajare a teritoriului (P.A.T.L.) în care includem :
- planul de amenajare a teritoriului inter orăşenesc sau intercomunal:
- planul de amenajare a teritoriului municipal, orăşenesc sau comunal.
B) Planurile de urbanism sunt:
- planul urbanistic general (P.U.G.);
- planul urbanistic zonal (P.U.Z.);
- planul urbanistic de detaliu (P.U.D.).
Regulamentele de urbanism sunt documentaţii cu caracter exclusiv reglementator. Acestea sunt:
- Regulamentul general de urbanism;
- Regulamentul local de urbanism.
A) Planurile de amenajare a teritoriului
a) Planul de amenajare a teritoriului naţional
Planul de amenajare a teritoriului naţional are caracter exclusiv director şi este constituit din secţiuni coordonate care reprezintă programele guvernamentale sectoriale pentru întreaga ţară. Obiectul Planului de amenajarea a teritoriului naţional îl constituie întreg teritoriul României. Obiectivele planului de amenajare a teritoriului naţional sunt următoarele:
- corelarea programelor naţionale cu cele internaţionale din domeniu;
- armonizarea programelor guvernamentale sectoriale între ele;
- corelarea programelor de nivel judeţean.
Activitatea de elaborare a acestui plan are un caracter continuu. El se avizează de Guvern şi se aprobă de Parlament. Conţinutul acestui plan se elaborează de către Departamentul de urbanism şi amenajare a teritoriului din cadrul Ministerului Lucrărilor Publice şi Amenajării Teritoriului. Documentaţia ce stă la baza acestui plan cuprinde piese scrise şi piese desenate. Piesele desenate uzuale în ilustrarea problematicii sunt următoarele:
- hărţi ale României pentru ilustrarea problemelor generale;
- hărţi şi planuri pentru detalierea unor probleme la nivel naţional şi zonal;
- cartograme şi scheme, la scări corespunzătoare, pentru ilustrarea unor aspecte care să contribuie la fundamentarea strategiilor, priorităţilor şi modalităţilor de rezolvare a principalelor probleme ale teritoriului naţional.
Piesele scrise sunt reprezentate de memoriul de sinteză, memoriul general şi anexele la acesta, asupra cărora vom reveni, pentru a le defini.
Planul de amenajare a teritoriului naţional tratează problematica legată de următoarele domenii:
- valorificarea resurselor naturale ale solului şi subsolului; structura şi dinamica populaţiei şi resursele de muncă;
- armonizarea dezvoltării aşezărilor umane şi distribuirea funcţiunilor urbanistice în teritoriu ;
- echiparea tehnică a teritoriului;
- protecţia sau, după caz, reabilitarea mediului natural şi a celui construit. în concluzie, Planul de amenajarea a teritoriului naţional reprezintă un ansamblu de documentaţii cu caracter de sinteză prin care se stabilesc strategii, prevederi şi măsuri, ce determină dimensiunile, sensul şi priorităţile dezvoltării în cadrul teritoriului României, în acord cu ansamblul cerinţelor regionale şi continentale.
b) Planurile regionale de amenajare a teritoriului
Aceste planuri au ca obiect teritoriul unor zone, al judeţelor sau al municipiului Bucureşti.
Planul de amenajare a teritoriului zonal se întocmeşte pentru teritorii grupate într-o zonă cu caracteristici comune, geografice, istorice sau de altă natură, zonă care cuprinde în întregime sau parţial teritoriul administrativ al mai multor judeţe.
Planurile regionale de amenajare a teritoriului au caracter exclusiv director şi urmăresc realizarea următoarelor obiective:
- corelarea programelor judeţene cu programele guvernamentale, sectoriale, conţinute în secţiunile Planului de amenajare a teritoriului naţional.
- armonizarea programelor judeţene între ele;
- coordonarea programelor din toate unităţile administrative - teritoriale din judeţul sau din zona în cauză.
Planurile regionale tratează aceeaşi problematică ca şi Planul de amenajare a teritoriului naţional, dar adaptată la o anumită zona.
Documentaţia care stă la baza acestor planuri se compune, de asemenea, din piese scrise (memoriul de sinteză şi memoriul general) şi piese desenate (hărţi, planuri, cartograme, scheme).
Planurile regionale se avizează de către Ministerul Lucrărilor Publice şi Amenajării Teritoriului şi organele centrale interesate şi se aprobă de consiliile judeţene interesate sau al municipiului Bucureşti.
c) Planurile locale de amenajare a teritoriului
Aceste planuri au ca obiect fie teritoriul administrativ al unei comune sau al unui oraş, fie teritoriile administrative ale mai multor comune sau oraşe alăturate. Aceste planuri au caracter director pentru întreg teritoriul în cauză şi caracter reglementator pentru teritoriile care se află în afara localităţilor .
Aceste planuri au următoarele obiective:
- corelarea cu programele de nivel naţional şi regional;
- armonizarea programelor locale între ele;
- corelarea planurilor şi regulamentelor urbanistice pentru localităţile cuprinse în teritoriul în cauză;
- reglementarea condiţiilor de constructibilitate pentru teritoriul în cauză şi care se află în afara localităţilor.
Prevederile cu caracter director din cadrul Planului local de amenajare a teritoriului, se referă la:
- direcţiile principale de dezvoltare în teritoriu a localităţilor;
- sistemele majore de echipare tehnică;
- zonele pentru care se impun elaborarea de planuri urbanistice;
- stabilirea zonelor în care se preconizează desfăşurarea operaţiunilor majore de amenajare a teritoriului;
- stabilirea zonelor protejate ;
- împărţirea teritoriului în zone funcţionale;
Prevederile cu caracter reglementator din cadrul Planului local de amenajare a teritoriului se aplică în zone aflate în afara localităţilor, delimitate prin aceste documentaţii şi se referă la:
- delimitarea zonelor construibile;
- delimitarea zonelor cu interdicţie temporara sau permanenta de construire;
- stabilirea regimului de construire ;
- delimitarea zonelor în care se realizează lucrări de utilitate publică146 şi a celor în care se instituie dreptul de preemţiune al autorităţilor administraţiei publice locale asupra bunurilor imobile;
- stabilirea traseului şi caracteristicilor căilor de circulaţie;
- stabilirea modului de dezvoltare a sistemului de reţele tehnico-edilitare;
- delimitarea zonelor protejate;
- delimitarea tuturor zonelor în care se preconizează desfăşurarea de operaţiuni de amenajare a teritoriului;
- stabilirea pe zone a suprafeţelor minime ale parcelelor. Documentaţia care stă la baza Planului de amenajare a teritoriului local se compune, de asemenea, din piese scrise şi piese desenate. Piesele desenate sunt constituite din hărţi şi planuri, cartograme şi scheme care prezintă:
- situaţia existentă, probleme conflictuale şi disfuncţionalităţi cu determinarea priorităţilor în amenajarea teritoriului şi localităţilor;
- propuneri şi reglementări privind amenajarea teritoriului şi localităţilor.
Piesele scrise sunt constituite din memoriul de sinteză şi memoriul general. Memoriul de sinteză cuprinde principalele probleme rezultate din analiza situaţiei existente, opţiunile privind dezvoltarea în cadrul teritoriului administrativ, priorităţi şi propuneri privind amenajarea teritoriului, reglementări şi competenţe de aplicare a prevederilor planului.
Memoriul general va cuprinde tratarea în detaliu a categoriilor principale de probleme ce privesc teritoriul şi localităţile menţionate în conţinutul său. Pentru fiecare categorie de probleme va fi tratată situaţia existentă, principalele probleme conflictuale. disfuncţionalităţi şi priorităţi rezultate din analiza acestora, precum şi propuneri, reglementări şi competenţe de aplicare. Studiile, cercetările şi proiectele de specialitate elaborate, care contribuie la fundamentarea fiecărei categorii principale de probleme, pot fi prezentate într-un capitol cu caracter de sinteză. Planurile locale de amenajare a teritoriului se aprobă de către consiliile locale orăşeneşti sau comunale interesate, iar avizarea se face astfel:
Planurile inter orăşeneşti sau intercomunale şi municipale se avizează, de către Ministerul Lucrărilor Publice şi Amenajării Teritoriului şi de organismele centrale interesate, iar planurile orăşeneşti şi comunale se avizează de organismele teritoriale interesate.
B) Planurile de urbanism
a) Planul urbanistic general
Planul urbanistic general este documentaţia care stabileşte obiectivele, acţiunile şi măsurile de dezvoltare pentru o localitate existentă sau viitoare pe o perioadă determinată, pe baza analizei situaţiei existente.
El se întocmeşte pentru întreg teritoriul localităţii şi pentru toate teritoriile necesare în mod direct existenţei şi dezvoltării acesteia.
Planul urbanistic general cuprinde o componentă directoare şi o componentă reglementatoare.
Componenta directoare cuprinde prevederi ce se referă la:
- direcţiile principale de dezvoltare în teritoriu a localităţii;
- schema sistemului major de circulaţie al localităţii;
- schema sistemului major de reţele tehnico-edilitare;
- zonele pentru care se impun elaborarea de planuri urbanistice zonale;
- stabilirea zonelor în care se preconizează desfăşurarea operaţiunilor urbanistice majore.
Componenta reglementatoare din cadrul Planului urbanistic general cuprinde prevederi ce se referă la:
- delimitarea intravilanului localităţii;
- delimitarea zonei centrale a localităţii;
- delimitarea zonelor funcţionale;
- stabilirea şi delimitarea zonelor construibile;
- stabilirea şi delimitarea zonelor cu interdicţie temporară sau permanenta de construire;
- stabilirea regimului de construire cuprinzând: aliniamentele, regimul de înălţime, indici de control (procentul de ocupare a terenului şi coeficientul de utilizare a terenului);
- delimitarea zonelor în care se preconizează realizarea de lucrări de utilitate publică sau în care se instituie dreptul de preemţiune al autorităţilor administraţiei publice locale asupra bunurilor imobile, asupra cărora vom reveni;
- stabilirea traseului şi a caracteristicilor căilor de circulaţie, ce trebuie menţinute, modificate sau create;
- stabilirea modului de dezvoltare a sistemului de reţele tehnico-edilitare prin care se asigură buna servire a populaţiei şi a agenţilor economici cu servicii de: alimentare cu apă şi canalizare, producerea şi distribuţia energiei termice şi electrice, asigurarea posturilor telefonice, drumuri şi străzi şi transportul urban de călători;
- delimitarea zonelor protejate;
- delimitarea tuturor zonelor în care se preconizează desfăşurarea de operaţiuni urbanistice.
Documentaţia care stă la baza Planului urbanistic general cuprinde, de asemenea, piese scrise şi piese desenate.
Piesele desenate cuprind planuri topografice, cartograme şi scheme elaborate în două stadii de analiză:
- situaţia existentă şi disfuncţionalităţile constatate, cu determinarea priorităţilor rezultate;
- reglementari privind stabilirea obiectivelor de utilitate publică. Piesele scrise constau în memoriul de sinteză şi memoriul general. Memoriul de sinteza cuprinde tratarea principalelor probleme rezultate din memoriul general, pe baza analizei evoluţiei localităţii şi a situaţiei existente, cu evidenţierea disfuncţionalităţilor, opţiunilor şi măsurilor ce se impun. Memoriul general cuprinde tratarea în detaliu a fiecărui capitol din cadrul celor două componente ale Planului urbanistic general, prezentate mai sus, având în vedere:
- situaţia existentă cu evoluţia disfuncţionalităţilor în cadrul localităţii;
- evoluţia posibila şi priorităţile stabilite;
- măsurile propuse cu explicitarea reglementărilor privind destinaţia tuturor terenurilor din localitate şi regimul de construire pe aceste terenuri;
- obiectivele de utilitate publică.
In funcţie de mărimea localităţii, de complexitatea şi specificul diferitelor funcţiuni, analiza va fi mai mult sau mai puţin detaliată, bazându-se, atunci când este necesar, pe rezultatele unor studii şi cercetări de specialitate.
Planul urbanistic general se aprobă de consiliile locale interesate cu excepţia planului pentru staţiunile balneoclimaterice şi turistice care se aprobă de consiliile judeţene.
Avizarea Planului urbanistic general se face astfel:
- planul pentru oraş şi sat se avizează de către organismele teritoriale interesate.
- planul pentru municipiu se avizează de Ministerul Lucrărilor Publice şi amenajării Teritoriului şi organismele teritoriale interesate;
- planul pentru municipiul Bucureşti se avizează de Ministerul Lucrărilor Publice şi Amenajării Teritoriului şi organismele centrale interesate;
- planul pentru staţiunile balneoclimaterice şi turistice se avizează de către Ministerul Lucrărilor Publice şi Amenajării Teritoriului, Agenţia Naţională de Turism şi Ministerul Sănătăţii.
b) Planul urbanistic zonal
Planul urbanistic zonal este documentaţia care se referă la o zonă dintr-o localitate actuală sau viitoare, prin care se analizează situaţia existentă şi se precizează toate elementele urbanistice necesare eliberării certificatelor de urbanism şi autorizaţiilor de construire.
Planul urbanistic zonal se întocmeşte, deci, pentru o parte din teritoriul unei localităţi ce participă sau se preconizează să participe la funcţionarea şi dezvoltarea unei localităţi.Elaborarea Planului urbanistic zonal poate fi determinată de intenţia realizării unui obiectiv sau a unui ansamblu de obiective care determină o influenţă deosebită din punct de vedere urbanistic într-o zonă mai extinsă, care nu se suprapune neapărat cu zonele şi subzonele stabilite prin planul urbanistic general.Conţinutul Planului urbanistic zonal aprofundează prevederile Planului urbanistic general pentru zona studiată, cu elemente suplimentare, necesare realizării construcţiilor şi amenajărilor solicitate.Planul urbanistic zonal cuprinde o componentă directoare care grupează toate prevederile directoare din cadrul planului şi o componentă reglementatoare care grupează toate prevederile reglementatoare din cadrul acestui plan.Componenta directoare a Planului urbanistic zonal se întocmeşte pentru părţi din teritoriul unei localităţi, ce prezintă o amploare sau o importanţă deosebită şi cuprinde aceleaşi tipuri de prevederi ca şi componenta directoare a Planului urbanistic general, adaptate la teritoriul zonei, cu excepţia prevederii referitoare la „ zonele pentru care se impun elaborarea de planuri urbanistice zonale ".Componenta reglementatoare a Planului urbanistic zonal cuprinde aceleaşi prevederi ca şi componenta reglementatoare a Planului urbanistic general, adaptate la teritoriul zonei cu excepţia celor privind „delimitarea intravilanului localităţii" şi „delimitarea zonei centrale a localităţii" .Componenta reglementatoare a Planului urbanistic zonal poate cuprinde şi prevederi privind aspectul exterior al construcţiilor şi modul de rezolvare al amenajărilor din jurul acestora, dacă elaboratorul planului decide că acestea sunt necesare.Documentaţia care stă la baza Planului urbanistic zonal este formată de asemenea, din piese scrise şi piese desenate, aşa cum au fost prezentate la celelalte categorii de planuri.
Planul urbanistic zonal este aprobat de consiliile locale interesate, cu excepţia planurilor privind zonele protejate şi aşezările de vacanţa care se aprobă întotdeauna de către consiliile judeţene sau al municipiului Bucureşti.
Avizarea Planului urbanistic zonal se face astfel:
- pentru zona centrală a municipiului Bucureşti, avizarea se face de către Ministerul Lucrărilor Publice şi amenajării Teritoriului şi organismele centrale interesate;
- pentru zona centrală a municipiului şi orice alte zone din municipii, dacă nu a fost stabilită zona centrală a acestora, avizarea se face de Ministerul Lucrărilor Publice şi Amenajării Teritoriului şi organismele teritoriale interesate;
- pentru zonele protejate şi aşezările de vacanţă, avizarea se face de către Ministerul Lucrărilor Publice şi Amenajării Teritoriului şi organismele centrale şi teritoriale interesate;
- pentru zona centrală a oraşului, satului sau alte zone funcţionale din localităţi, avizarea se face de către organismele teritoriale interesate.
c) Planul urbanistic de detaliu
Planul urbanistic de detaliu este documentaţia prin care se stabilesc condiţiile de amplasare şi executare pe un anumit teren a uneia sau mai multor construcţii cu destinaţie precizata.
Aceasta documentaţie se întocmeşte numai pe baza unui plan urbanistic de baza aprobat.
Autorităţile administraţiei publice locale au competenţa de a decide asupra necesitaţii elaborării unui plan urbanistic de detaliu şi comunică aceasta persoanelor fizice şi juridice interesate, prin intermediul certificatului de urbanism.
Planul urbanistic de detaliu cuprinde reglementările rezultate din concepţia generală de urbanism şi arhitectură, cu privire Ia amplasarea şi încadrarea în zona a construcţiilor şi amenajărilor exterioare aferente. In cadrul Planului urbanistic de detaliu se includ date referitoare la dimensionarea, funcţionalitatea şi aspectul arhitectural al construcţiilor prevăzute, precum şi la determinarea mărimii şi limitelor zonei studiate ce stau Ia baza întocmirii documentaţiilor pentru obţinerea autorizaţiei de construire.
Conţinutul documentaţiei, care stă la baza Planului urbanistic de detaliu este similar cu cel al celorlalte planuri descrise mai sus.
Memoriul va cuprinde justificarea detalierii zonei studiate, încadrarea acesteia în Planul urbanistic general sau Planul urbanistic zonal, iar în lipsa acestora în localitate sau în teritoriu. Se va trata situaţia existentă a clădirilor şi amenajaţilor din teritoriul studiat, precum şi reglementările şi servituţile stabilite.
În memoriu se vor face referiri la condiţiile geotehnice ale terenului, la căile de comunicaţie, echipamentele şi reţelele necesare de apă, canalizare, electrice, termice, gaze. telefonice, televiziune etc., la protecţia mediului natural şi construit, la probleme de peisagistică etc.
Piesele desenate se referă la:
- situaţia existentă: se prezintă pe planul topografic situaţia regimului juridic, economic şi tehnic al terenului şi construcţiilor.
- reglementări care cuprind delimitarea strictă a suprafeţelor destinate construcţiilor şi amenajărilor exterioare aferente, destinaţia şi capacitatea construcţiilor, funcţionarea ansamblului, poziţia faţă de domeniul public, regimul tehnic şi juridic rezultat;
- echiparea tehnico-edilitară evidenţiindu-se: asigurarea utilităţilor, branşamentele la reţelele publice, măsurile de protecţie a mediului, de protecţie sanitara, de prevenire şi stingere a incendiilor.
In cazul amplasamentelor situate în zone protejate, se vor preciza prescripţiile corespunzătoare din regulamentul acestora şi modul de respectare a condiţiilor stabilite prin avizul emis de organismele de specialitate, potrivit legii.
Planul urbanistic de detaliu se avizează şi se aprobă după cum urmează:
- în cazul investiţiilor din competenţa de aprobare a Guvernului, a altor organe ale administraţiei centrale şi cele care se amplasează în zone protejate, planul se avizează de Ministerul Lucrărilor Publice şi Amenajării Teritoriului şi organismele centrale şi teritoriale interesate şi se aprobă de consiliul judeţean.
- în cazul investiţiilor din competenţa de aprobare a organelor locale, planul se avizează de către organismele teritoriale şi se aprobă de consiliile locale.
6. Regulamentele de urbanism
Regulamentele de urbanism se elaborează în funcţie de câmpul de aplicare a acestora.
Regulamentele de urbanism sunt documentaţii cu caracter exclusiv reglementator. Acestea sunt:
- Regulamentul general de urbanism cuprinde un ansamblu de reglementări privitoare la condiţiile de constructibilitate a terenurilor situate în zonele din teritoriul administrativ al localităţilor ce nu beneficiază de planul de amenajare a teritoriului sau de urbanism cu caracter reglementator şi de regulamentele aferente.
- Regulamentul local de urbanism, aferent planurilor de urbanism şi amenajarea teritoriului cu caracter reglementator, explicitează şi detaliază componenta reglementatoare a acestora.
Regulamentul general de urbanism se avizează de organismele centrale interesate şi se aprobă de Guvern. Regulamentul local de urbanism se elaborează, de regulă, odată cu Planul urbanistic general sau cu Planul urbanistic zonal şi este aferent acestor planuri. El se avizează de către Ministerul Lucrărilor Publice şi Amenajării Teritoriului şi se aprobă de consiliile locale. Planul urbanistic general şi Planul urbanistic zonal împreună cu regulamentele aferente devin, odată cu aprobarea lor, acte de autoritate ale administraţiei publice locale.
Regulamentul local aferent Planului urbanistic general explică şi detaliază acest plan sub forma unor prescripţii şi recomandări, în vederea aplicării acestuia. Aceste reglementări şi prescripţii se referă la:
- destinaţia terenurilor în funcţie de zonele, subzonele sau unităţile de referinţă prevăzute în Planul urbanistic general, cu stabilirea folosinţelor admise, cu condiţionări sau interdicţii.
- amplasarea construcţiilor faţă de principalele artere de circulaţie;
- asigurarea terenurilor pentru rezolvarea principalelor intersecţii, în condiţiile fluenţei şi siguranţei traficului;
- accesul la construcţii şi la terenurile destinate pentru construcţia locurilor de parcare şi garaje aferente acestor construcţii, precum şi condiţiile minimale de echipare edilitară;
- materiale de construcţie şi finisaj exterior, inclusiv pentru acoperişuri;
- spaţiile publice, mobilierul urban, standuri comerciale, reclame, împrejmuiri etc.
- condiţii de protecţie a reţelelor tehnico-edilitare şi servituţile impuse de către acestea vecinătăţilor;
- exploatarea şi întreţinerea spaţiului public;
- protecţia mediului, luând în considerare atât construcţiile existente, cât şi cele supuse autorizării;
- modul de utilizare a terenului prin evidenţierea coeficientului de utilizarea terenului şi a procentului de ocupare a terenului;
- alte situaţii specifice localităţii.
Regulamentul local aferent planului urbanistic zonal explică şi detaliază acest plan sub forma unor prescripţii şi recomandări, în vederea urmăririi aplicării acestuia. El cuprinde reguli specifice de urbanism instituite în zona studiată, care pot completa sau detalia regulamentul aferent Planului urbanistic general cu privire la:
- regimul de aliniere al construcţiilor;
- regimul de înălţime al construcţiilor;
- stabilirea acceselor la construcţii;
- modul de organizare arhitectural - urbanistică a unor artere importante;
- condiţii de amplasare, dimensionare, renovare sau restaurare a construcţiilor în cadrul zonelor protejate;
- indicii caracteristici privind utilitatea terenurilor (Coeficientul de utilizare a terenului şi Procentul de ocupare a terenului);
- stabilirea utilizării unor categorii de materiale de construcţii şi finisaje;
- modul de organizare a spaţiilor publice: mobilier urban, reclame, împrejmuiri etc.
- exploatarea utilităţilor tehnico-edilitare, servicii urbane necesare;
- tipuri de plantaţii, specii sau alte caracteristici ale materialului săditor;
- alte situaţii specifice teritoriului studiat.
Regulamentul aferent Planului urbanistic zonal va cuprinde un „caiet de sarcini" , în care vor fi evidenţiate categoriile de lucrări prevăzute pentru realizarea şi punerea în funcţiune a obiectivelor preconizate. Caietul de sarcini se va întocmi şi pentru planurile urbanistice de detaliu.
7. Gestiunea teritoriului şi localităţilor
Administraţia publică locală asigura, în condiţiile respectării prevederilor legale, gestionarea tuturor terenurilor şi construcţiilor cuprinse în limitele unităţilor administrativ-teritoriale stabilite în vederea realizării construcţiilor şi amenajărilor de utilitate publică.
Realizarea lucrărilor de utilitate publică se face prin operaţiuni de amenajare a teritoriului şi de urbanism.
Operaţiunile de amenajarea a teritoriului au drept scop ameliorarea funcţionării sistemului de localităţi, în special în ceea ce priveşte realizarea de reţele de căi de comunicaţii şi de echipare tehnico - edilitară teritorială corespunzătoare, cât şi revitalizarea, salvarea, protecţia sau punerea în valoare a zonelor naturale de importanţa deosebită.
Terenurile necesare lucrărilor de utilitate publică prevăzute în planurile de urbanism şi amenajarea teritoriului pot aparţine domeniului public, domeniului privat al statului sau al unităţilor administrativ teritoriale, sau pot fi proprietate privată a persoanelor fizice sau juridice, în acest din urmă caz, autorităţile administraţiei publice pot recurge la următoarele procedee juridice:
- schimbul de terenuri aflate în domeniul privat al statului sau unităţilor administrativ-teritoriale cu terenuri aflate în proprietatea unor persoane fizice sau juridice;
- cumpărări de terenuri de la persoanele fizice şi juridice;
- concesionări de terenuri proprietate publică;
- exproprieri de terenuri pentru cauză de utilitate publică.
Modul de realizare, modificare şi utilizare a construcţiilor se stabileşte prin documentaţiile de amenajare a teritoriului, cu caracter reglementator, precum şi prin alte acte normative.
Autorităţile administraţiei publice locale au obligaţia sa organizeze, sub îndrumarea metodologică a Ministerului Lucrărilor Publice şi Amenajării Teritoriului şi a Comisiei Naţionale pentru Informatică, bănci de date şi sisteme informaţionale pentru gestionarea teritoriului şi localităţilor, având în vedere cele trei componente de baza:
- operaţiunile de amenajare a teritoriului şi urbanism;
- terenurile destinate lucrărilor de utilitate publica;
- construcţiile publice;
Gestiunea teritoriului şi a localităţilor reprezintă, aşadar, totalitatea acţiunilor de organizare, conservare şi dezvoltare a acestora, în scopul satisfacerii corespunzătoare a necesităţilor colectivităţilor umane, în acord cu interesul general şi în conformitate cu prevederile documentaţiilor de amenajare a teritoriului şi de urbanism aprobate.
[1] PUBLICATĂ ÎN: MONITORUL OFICIAL NR. 166 din 29 iulie 1996
[2] PUBLICATĂ ÎN: MONITORUL OFICIAL NR. 325 din 24 noiembrie 1997
[3] PUBLICATĂ ÎN: MONITORUL OFICIAL NR. 152 din 12 aprilie 2000
[4] PUBLICATĂ ÎN: MONITORUL OFICIAL NR. 408 din 24 iulie 2001
[5] PUBLICATĂ ÎN: MONITORUL OFICIAL NR. 726 din 14 noiembrie 2001