Problema efectivităţii acestora prezintă o semnificaţie deosebită, întrucât practica arată că se manifestă un nivel ridicat de cazuri de nerespectare a regulilor de urbanism. De aceea, identificarea mecanismelor care pot asigura aplicarea deplină şi efectivă a acestora e o preocupare prioritară. O primă garanţie a efectivităţii dreptului urbanismului o reprezintă răspunderea penală, dar aceasta priveşte mai ales funcţia disuasivă şi mai puţin pe cea reparatorie. Nu numai că infracţiunile la regimul regulilor de urbanism nu sunt întotdeauna urmărite şi pedepsite, apelându-se mai ales la sancţiunile contravenţionale, dar şi incriminările propriu-zise par inadecvate. Referitor la răspunderea civilă, autorul unei operaţiuni imobiliare poate, conform mecanismelor de drept comun, să-şi angajeze răspunderea prin aplicarea noţiunii de tulburare de vecinătate. De asemenea, răspunderea civilă poate apărea şi atunci când prin nerespectarea regulilor de urbanism se cauzează un prejudiciu direct şi personal altor persoane. Antrenarea acestui tip de răspundere se face printr-o acţiune petitorie şi nu printr-una posesorie şi este subordonată îndeplinirii anumitor condiţii. Prima, constă în existenţa unei veritabile violări a unei reguli de fond (de exemplu, simplul fapt de a fi construit fără autorizaţie de construire nu este suficient, ori cei de a nu fi fost respectate cerinţele unui asemenea document). O altă situaţie priveşte cazul în care operaţiunea contestată este o construcţie ridicată conform unei autorizaţii de construire. In această ipoteză, proprietarul nu ar putea fi condamnat numai dacă, în prealabil, autorizaţia a fost anulată pentru exces de putere ori ilegalitatea sa a fost contestată de instanţa de contencios administrativ. In sfârşit, este necesar ca solicitantul să poată dovedi că a suferit un prejudiciu personal şi care rezultă în mod direct din neregularitatea comisă. Dacă aceste condiţii sunt întrunite, instanţa poate dispune nu numai acordarea de daune interese, ci să ordone demolarea. Desigur, respectarea regulilor de urbanism poate atenua şi aplicarea altor tipuri de sancţiuni, mai mult sau mai puţin indirecte, prevăzute de textele legale ori reţinute de jurisprudenţă.