Cunoasterea stiintifica a unei anumite materii presupune identificarea notiunilor cu care opereaza stiinta care are drept obiect materia respectiva, ca prin intermediul acestor notiuni sa se dezv 23423c210x 9;luie esenta fenomenului de cercetat.
De asemenea dreptul se grupeaza pe ramuri, în functie de obiectul specific de reglementare iar identificarea acestui obiect specific reprezinta o sarcina a stiintei dreptului, în general a stiintelor juridice de ramura, în particular operatie care presupune, înainte de toate, fundamentarea notiunii centrale din sfera demersului stiintific respectiv.
În dreptul administrativ, valoare de notiune centrala are notiunea de administratie publica, care a fost amplu si diferit analizata, atât în literatura juridica interbelica cât si în cea de dupa cel de-al doilea razboi mondial.
Uneori sfera administratiei publice s-a identificat cu sfera administratiei de stat, alteori administratia realizata de organisme statale era privita doar ca dimensiune a administratiei publice, facându-se distinctia între administratia publica de stat si administratia publica a comunitatilor locale.
Apoi, administratia de stat în unele perioade s-a identificat cu activitatea organelor administratiei de stat, iar în alte perioade legislative, de regula dupa adoptarea de noi Constitutii, s-a extins si la activitatea altor organe de stat. Exemplul cel mai elocvent în aceasta privinta ni-l ofera articolul 48 din Constitutia României, care admite existenta actului administrativ în cazul oricarei autoritati publice.
Delimitarea continutului si sferei acestei notiuni are nu numai o importanta teoretica ci si una practica, privind sfera dreptului persoanei vatamate de o autoritate publica pe de o parte, respectiv sfera contenciosului administrativ pe de alta parte. Cum, în stiinta dreptului nu se poate face abstractie de dreptul pozitiv este de la sine înteles ca delimitarea continutului si sferei notiunii de administratie publica presupune o operatie de explicare a reglementarilor juridice în vigoare prin raportare la ceea ce am putea denumi constante ale doctrinei într-un sistem democratic.
Pentru aceasta ne apar ca fiind strict necesare atât evocarile istorice si de drept comparat, cât si analiza genului proxim fenomenului administrativ. Astfel, doctrina interbelica din tara noastra în spiritul principiului separatiei puterilor, constant a admis ca dreptul administrativ cuprinde regulile dupa care se exercita activitatea puterii executive dar contine discutii ample cu privire la limitele acestei puteri fata de puterea legislativa, respectiv fata de puterea judecatoreasca.
De aici si varietatea de solutii teoretice asupra continutului si sferei notiunii de "administratiune a statului" sau pur si simplu de "administratiune". În literatura juridica de dupa razboi si pâna în 1989 discutiile cu privire la notiunea de administratie de stat au fost concentrate pe urmatoarele directii principale:
- a) corelatia dintre formele fundamentale de realizare a puterii de stat si categoriile de organe de stat.
- b) Calificarea activitatii economice în raport cu activitatea administrativa .
- c) Raportul dintre caracterul de activitate juridica a administratiei de stat si caracterul acesteia de activitate politica.
- d) Obiectul de cercetare al dreptului administrativ, respectiv al stiintei administratiei.
Cât priveste doctrina occidentala se poate retine ca schimbarile de optica, mai ales în Franta dupa 1958, cu privire la conceptul funciar al separatiei puterilor s-au reflectat si în modul de întelegere a administratiei publice. Astfel se admite ideea ca participarea diverselor organe publice la treburile administrative variaza în functie de regimurile politice, dar în toate regimurile vom gasi în fruntea administratiei autoritati constitutionale care au o origine politica.
Prezentarea unui punct de vedere asupra acestei notiuni care sa dea satisfactie exigentelor stiintifice actuale, ne obliga mai întâi la o succinta analiza a fenomenului administrativ în general. Normele dreptului administrativ în raport cu normele dreptului constitutional "guverneaza si orienteaza" reglementarile juridice civile din sfera administratiei publice, dând sensul exercitarii competentei organelor administratiei de stat sau ale comunitatilor locale.
În orientarile unor doctrinari[1] asupra obiectului dreptului administrativ se pretinde ca dreptul civil, dreptul muncii etc., reglementeaza continutul competentei organelor administratiei de stat iar normele de drept administrativ reglementeaza doar modalitatile de exercitare a competentei organelor administratiei de stat. Dreptul administrativ reglementeaza doua categorii de raporturi sociale:
- a) cele care privesc aplicarea legii, respectiv prestarea de servicii publice, în limitele legii de catre structuri statale si alte subiecte publice.
- b) Cele care privesc solutionarea litigiilor dintre autoritatile administratiei publice si cetateni.
Dreptul administrativ poate fi definit ca ramura a dreptului public care reglementeaza relatiile sociale din sfera administratiei publice, precum si pe cele de natura conflictuala dintre autoritatile administratiei publice sau alte autoritati statale, pe de o parte si cei vatamati în drepturile lor prin actele administrative ale acestor autoritati pe de alta parte. Prima categorie de relatii sociale poate fi mai departe ordonata pe subcategorii dupa cum este vorba de aspecte privind organizarea, functionarea sau garantarea unor valori din sfera administratiei publice.
Societatea omeneasca organizata în stat suveran are interesul, dar si calitatea ca între persoanele fizice si juridice sa domneasca ordinea, înlaturând dezordinea, sa pazeasca granitele tarii si securitatea statului, sa asigure o instruire a populatiei, circulatia cetatenilor, asigurarea veniturilor banesti necesare acoperirii cheltuielilor functionarii organelor sale, gospodarirea domeniului public si alte necesitatii pentru buna functionare a statului. Pentru realizarea acestor sarcinii, statul înfiinteaza servicii publice, de mentinere a ordinii, de educatie, finante publice, de paza a granitelor tarii etc.
Toate aceste servicii publice, organizate într-un sistem de organe, alcatuiesc administratia publica. Raporturile sociale dintre organele administratiei publice, precum si dintre acestea si particulari (persoane fizice ore si juridice) sunt reglementate de normele dreptului administrativ si devin raporturi juridice de drept administrativ.