loading...

În cazul când nu puteți vizualiza articolul faceți refresh la pagină (butonul F5).

1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 Rating 0.00 (0 Votes)

Bugetele locale constituie categorii economice strâns legate de existenţa unităţilor administrativ-teritoriale şi a relaţiilor financiare. Prin bugetele locale se stabileşte un raport între venitu­rile publice (venituri proprii, tran­sferuri de la bugetul de stat) şi nevoile sociale. Se urmareşte evita­rea inechităţii în repartiţia sarcinilor fiscale. Pe baza puterii contri­butive a subiecţilor impozabili se stabileşte măsura în care se pot satisface nevoi generale care pot fi utile sau indispensabile. Prin bugetele locale se poate stabili un echili­bru între nevoile colective şi mijloacele cu care se acoperă aceste nevoi.

                Proiectele de buget conferă consiliilor locale posibilitatea de a avea o imagine de ansamblu asupra raportului dintre nevoi şi resurse la nivel mezoeconomic[1] şi modul în care se reali­zează echilibrul dintre acestea, la acest nivel. În sens larg, bugetul public local reprezintă un ansamblu de documente din sectorul public, care împreună formează sistemul de bugete locale[2]. Sructura bugetelor locale corespunde împărţirii ţării în unităţi administrativ-teritoriale. Ea apare astfel organizată pe două trepte şi anume:

  • bugetele proprii ale judeţelor şi al municipiului Bucureşti, administrate de consiliile judeţene, respectiv al capitalei;
  • bugetele proprii ale comunelor şi oraşelor, municipiilor şi ale sectoarelor municipiului Bucureşti, administrate de consiliile locale respective.[3]
  1. a) Bugetele locale ale comunelor, oraşelor, municipiilor, sectoarelor municipiului Bucureşti, judeţelor şi municipiului Bucureşti sunt bugetele de venituri şi cheltuieli ale unităţilor administrativ-teritoriale cu personalitate juridică, elaborate în con­diţii de autonomie, fapt ce stimulează iniţiativa locală în realizarea veniturilor şi satisfacerea cerinţelor locale prin cheltuielile efectuate. Consiliile locale işi dimensionează cheltuielile în raport cu nevoile lor proprii şi în corelare cu resursele pe care le pot mobiliza din impozite, taxe, transferuri de la bugetul de stat, împrumuturi şi efectuează controlul asupra modului de utilizare a fondurilor alocate. Excedentul execuţiei bugetelor locale rămâne la dispoziţia unităţilor administrativ-teritoriale reportându-se în exerciţiul financiar următor. Autonomia locală stimulează iniţiativele locale în realizarea veniturilor şi satisfacerea cerinţelor sociale locale. În cazul în care unităţile administrativ-­teritoriale nu îşi pot acoperi cheltuielile din venituri proprii stabilite în conformitate cu dispoziţiile locale, ele pot beneficia de transferuri de fonduri băneşti de la bugetul de stat. În situaţiile în care unităţile administrativ-teritoriale se confruntă cu dificultăţi de ordin economic şi financiar, pot fi sprijinite pentru acoperirea unor cheltuieli care nu suferă amânare şi nu pot fi diminuate, cum ar fi cheltuielile pentru protecţia socială a populaţiei, învăţamântul preuniversitar etc[4]. Bugetele locale ale comunelor, oraşelor, municipiilor, judeţelor se aprobă de către consiliile locale şi consiliile judeţene.
  2. b) Bugetele instituţiilor publice finanţate integral sau par­ţial din bugetele locale includ veniturile şi cheltuielile anuale ale instituţiilor publice care funcţionează doar pe baza resurselor primite de la bugetele locale sau judeţene şi sunt în subordinea acestora. De asemenea, mai cuprind veniturile şi chel­tuielile anuale ale instituţiilor publice care primesc subvenţii de la bugetele locale sau judeţene în completarea fondurilor proprii şi sunt în subordinea lor. Bugetele instituţiilor publice finanţate integral sau parţial din bugetele locale/judeţene se aprobă de către consiliile locale/judeţene în funcţie de subordonare. Ele se aprobă ca anexe la bugetele locale sau la bugetele judeţene, odată cu aprobarea acestora.
  3. c) Bugetele instituţiilor publice finanţate integral din veni­turile proprii. În aceste bugete sunt prevăzute şi aprobate venitu­rile şi cheltuielile instituţiilor publice aflate în subordinea autorităţilor administraţiei publice locale care funcţionează doar pe baza veniturilor proprii, care pot proveni din chirii, organizarea de mani­festări culturale şi sportive, concursuri artistice, publicaţii, prestaţii editoriale, studii, proiecte, valorificări de produse din activităţi pro­prii sau anexe, prestări de servicii etc. Bugetele instituţiilor publice finanţate integral din venituri proprii, inclusiv rectificarea acestora, se aprobă de către conducerea instituţiei publice respective cu avi­zul conform al ordonatorului principal de credite.
  4. d) Bugetele împrumuturilor externe şi interne rambursabile contractate sau garantate de autorităţile locale sunt documentele în care sunt prevăzute şi aprobate veniturile şi cheltuielile împru­muturilor interne sau externe contractate sau garantate de autorităţile administraţiei publice locale a caror rambursare, dobânzi sau alte costuri se asigură din fonduri publice locale sau judeţene. Buge­tele împrumuturilor externe şi interne rambursabile contractate sau garantate de autorităţile locale se cuprind în anexe la bugetele locale şi se aprobă odată cu acestea.
  5. e) Bugetele fondurilor externe nerambursabile. În aceste documente sunt prevăzute şi aprobate veniturile şi cheltuielile fon­durilor externe care nu trebuie rambursate. Bugetele împrumuturilor externe nerambursabile se cuprind în anexe la bugetele locale şi se aprobă odată cu aceste bugete.

Între aceste bugete locale există diverse conexiuni:

  • Bugetele împrumuturilor interne şi externe contractate sau garantate de unităţile administrativ-teritoriale şi bugetele fondurilor externe nerambursabile se aprobă odată cu bugetele unităţilor administrativ-teritoriale ca anexe ale acestora de către consiliile locale sau consiliile judeţene care le-au contractat sau garantat. Consiliile locale/judeţene aprobă de asemenea bugetele instituţiilor publice finanţate integral sau parţial din bugetele locale/judeţene odată cu aprobarea bugetului unităţii administrativ-teritoriale tot ca anexe ale acestuia.
  • Din bugetele locale/judeţene se pot acorda, cu aprobarea con­siliilor respective, împrumuturi pe termen de un an, la înfiinţare, serviciilor publice finanţate integral din venituri proprii, în condiţi­ile in care aceste servicii nu dispun de resursele financiare necesare începerii şi desfăşurării activităţii pentru care au fost înfiinţate. În cazul în care aceste împrumuturi nu sunt restituite la termenul sca­dent, serviciile publice vor plăti dobânzi şi penalităţi de întârziere.
  • Excedentele rezultate din execuţia bugetelor instituţiilor publice finanţate parţial din bugetul local se regularizează la sfârşitul anului cu bugetele locale din care sunt finanţate, în limita sumelor primite de la acestea, dacă legea nu prevede altfel.
  • Excedentul bugetar al instituţiilor publice subordonate, finanţate integral din venituri proprii poate fi preluat, în caz de nevoie, la bugetul local/judeţean în subordinea căruia îşi desfăşoară activi­tatea, prin hotărârea consiliului respectiv, după deducerea sumelor încasate anticipat şi a obligaţiilor de plată[5].
  • Consiliile locale pot aproba acordarea de garanţii pentru creditele contractate de serviciile publice finanţate integral sau parţial din bugetele locale/judeţene ori integral din venituri proprii. Aceste garanţii se prevăd în bugetele unităţilor administrativ-teritoriale care au acordat garanţia.
  • Consiliile locale/judeţene pot acorda, în caz de nevoie, subven­ţii serviciilor publice finanţate integral sau parţial din bugetele lor.
  • Ordonatorii principali de credite ai bugetelor locale/judeţene (primarii/preşedinţii consiliilor judeţene) aprobă repartizarea pe tri­mestre a creditelor bugetare ale serviciilor publice finanţate integral sau parţial din bugetele locale/judeţene.

            Aceste bugete, la nivelul unităţilor administrativ-teritoriale exprimă fondurile publice locale disponibile urmărindu-se realizarea echilibrului între nevoile şi resursele publice locale. Volumul total al veniturilor prevăzute în bugetele locale reprezintă limita minimă care poate fi depăşită. Spre deosebire de veniturile publice locale, cheltuielile prevăzute în bugetele locale reprezintă limita maximă care nu poate fi depăşită deoarece ar genera dezechilibre la nivelul bugetelor publice locale. 

 

[1] Tatiana Moşteanu, Buget şi trezorerie publică, Editura DuStyle, Bucureşti, 2000, p. 14

[2] Vasile Tabără, Finanţele publice şi controlul financiar în administraţia publică locală, Ed. C. H. Beck, Bucureşti, 2009, p. 22

[3] Gheorghe D. Bistriceanu, Leonardo Badea, Bugetul de stat al României, Editura Bibliotheca, Târgovişte, 2010, p.137

[4] Tatiana Moşteanu, op. cit., 2000, p. 16

[5] Legea nr. 273/2006 privind finanţele publice locale, art. 70

Loading...