Analiştii economici dar şi doctrina de drept public au scos în evidenţă particularităţile organizaţiilor publice comparativ cu cele specifice organizaţiilor private.
Apreciem că cele mai importante diferenţe dintre cele două categorii de organizaţii sunt următoarele:
- organizaţiile publice prestează de regulă servicii publice, spre deosebire de organizaţiile private profilate, în special, pe producerea diferitelor categorii de bunuri (mărfuri);
- spre deosebire de organizaţiile publice care urmăresc eficacitatea activităţii (atingerea obiectivelor faţă de parametrii previzionaţi), organizaţiile private vizează obţinerea profitului, eficienţa activităţii;
- deşi serviciile publice nu sunt în toate cazurile gratuite, tarifele percepute nu reflectă costurile pe care le presupn, spre deosebire de bunurile produse în sectorul privat care se vând la preţul stabilit de piaţă;
- uneori, sectorul public deţine o situaţie de monopol;
- sectorului public îi este specific faptul că acţionează pentru satisfacerea interesului general (public), în afara pieţei libere, guvernată de regula concurenţei, cadru specific sectorului privat.
Aceste două caracteristici promovate de literatura de specialitate tind a se estompa tot mai mult în ultima perioadă.
Organizaţiile publice, într-o măsură tot mai mare, îşi modelează managementul apropiindu-l de managementul practicat în organizaţiile private.
- modul de finanţare al celor două tipuri de organizaţii este fundamental diferit.
Astfel, organizaţiile publice îşi asigură finanţarea cu precădere din fonduri publice (bgetul de stat şi bugetele locale), în timp ce organizaţiile private se finanţează din venituri proprii, private.
- dependenţa faţă de factorul politic este substanţial diferită. Organizaţiile publice sunt preponderent dependente de factorul politic, sub toate aspectele, spre deosebite de organizaţiile private asupra cărora factorul politic are o influenţă mult mai redusă.
- Organizaţiile publice sunt deservite, de regulă, de funcţionari publici prin intermediul cărora se exercită prerogative de putere publică, în timp ce organizaţiile private sunt deservite de alte catregorii de personal, care nu îndeplinesc aceste prerogative.