Administrație publică

O decizie poate fi adoptată de o persoană sau de un grup de persoane.

Când decidentul este o persoană, există o serie de avantaje:

-timp redus de adoptare;

-bună cunoaştere a problemei asupra căreia urmează a se decide;

-asumarea responsabilităţii.

dar şi dezavantaje:

-informare incompletă;

-un singur punct de vedere;

-omiterea unor variante decizionale.

Când decidentul este un grup, există o serie de avantaje:

-experinţa tuturor participanţilor;

-informare completă;

-coordonarea eforturilor tuturor participanţilor;

-apariţia unor idei noi;

-schimb de experienţă.

dar şi dezavantaje:

-consum mare de timp;

-insuficienta cunoaştere a problemei asupra căreia urmează a se decide;

-diluarea responsabilităţii.

            Participanţii la elaborarea şi adoptarea deciziei trebuie să îndeplinească anumite roluri şi funcţii.

Roluri ale participanţilor[1]:

1. a) iniţiatorii (cei care determină începerea activităţilor decizionale),
2. b) promotorii (cei care, de pe poziţii de autoritate superioare, susţin activităţile de elaborare, adoptare şi de execuţie a deciziei)
3. c) consilierii, sau asistenţii tehnici, (cei care stapânesc diferite tehnici şi de multe ori utilizează instrumentele informatice adecvate pentru definirea şi clarificarea problemei, pentru identificarea/proiectarea şi evaluarea alternativelor de acţiune)
4. d) realizatorii (cei care execută decizia adoptată),
5. e) beneficiarii (cei care sunt afectaţi, într-un fel sau altul, de execuţia deciziei),
6. f) opozanţii (persoanele care încearcă să se opună adoptării unei decizii şi să împiedice execuţia ei),
7. g) mediatorii (cei care au ca menire apropierea poziţiilor opuse)
8. e) decidenţii obişnuiţi (participanţii la procesul decizional care nu au un rol deosebit).

În ceea ce priveşte decizia administrativă, trebuie remarcat că deşi este semnată de o persoană, în realitate este, de regulă, rezultatul activităţii mai multor persoane, fiecare având un anumit rol în adoptarea deciziei. Decizia  administrativă  implică  o  deplină  colaborare  între diferitele compartimente din cadrul unui organ al administraţiei publice, între diferite organe ale administraţiei publice sau între organe ale administraţiei, pe de o parte, alte autorităţi publice, organizaţii nestatale, cetăţeni, pe de altă parte.

Participarea mai multor persoane la finalizarea deciziei constituie un factor de garanţie a viabilităţii acesteia, prin evitarea unor eventuale erori care s-ar putea strecura în cazul adoptării deciziei de către o singură persoană.

Desigur, în anumite împrejurări, necesitatea soluţionării urgente a unor probleme poate impune adoptarea deciziei de către o singură persoană, fără consultarea unui colectiv, fapt greu de realizat sau chiar imposibil, dacă urgenţa este foarte mare. Însă asemenea situaţii ar trebui să aibă caracter de excepţie, decizia administrativă definindu-se, prin însăşi natura sa, ca rezultat al muncii şi colaborării colective a mai multor persoane.

Această caracteristică a deciziei administrative nu are ca rezultat anihilarea răspunderii individuale a celor care au participat la adoptarea deciziei, răspundere care s-ar dilua în răspunderea organului. Pe lângă răspunderea organului în ansamblul său, fiecare persoană care a participat la adoptarea deciziei va purta răspunderea individuală în legătură cu acea decizie.

[1] Boldur-Latescu, G. Logica decizionala si conducerea sistemelor.Editura Academiei Române, 1992