Pin It

Autonomia locală implică dreptul autorităţilor administraţiei publice locale de a dispune de resurse băneşti, de a le utiliza şi administra în vederea îndeplinirii atribuţiilor prevăzute de lege, de a elabora buget, de a urmări execuţia bugetului denumită, uneori, autonomie financiară[1]. Cu alte cuvinte, autonomia financiară constă în capacitatea autorităţilor locale de a avea un buget de venituri şi cheltuieli propriu, distinct de cel al statului, în cadrul căruia veniturile proprii să poată acoperi cheltuielile efectuate pentru satisfacerea cerinţelor colectivităţilor locale.

            Pentru a beneficia de  autonomie  financiară reală, colectivităţile locale trebuie:

  • să dispună de resurse proprii suficiente pentru a face faţă responsabilităţilor ce le revin;
  • să-şi poată determina în mod liber veniturile şi cheltuielile;
  • să dispună de un sistem informaţional managerial care să permită corelarea continuă, optimă a veniturilor şi cheltuielilor;[2]
  • să nu fie supuse unui control aposteriori de la centru privind deciziile lor financiare.

            Aceste condiţii de natură diferită se intercondiţionează reciproc deoarece pe de o parte, volumul resurselor proprii necesare independenţei materiale depinde în mare măsură de capacitatea juridică a autorităţilor locale de a impune în mod liber introducerea unor noi impozite şi taxe locale, de a fixa cotele şi baza de impozitare iar pe de altă parte, puterea de a decide, de a acorda scutiri de la plata impozitelor sau de a modifica baza de impozitare în mod liber, influenţează nivelul cheltuielilor pe care colectivitatea le poate suporta.

            Gradul de autonomie locală (şi implicit financiară) a unei colectivităţi locale este, în strânsă legătură cu ponderea veniturilor proprii în  totalul veniturilor bugetelor locale, dar acest criteriu nu trebuie absolutizat, întrucât există şi excepţii de state europene cu o  democraţie locală extrem de dezvoltată, dar cu un sistem de finanţare centralizat al administraţiei publice locale.

 

[1] Gheorghe M. Voinea, op. cit., p. 39

[2] Munteanu V.A., Management public Local, Editura Tipo Moldova, Iaşi, 2003, p. 67