Deciziile manageriale au fost clasificate în literatura de specialitate după o multitudine de criterii,[1] cu unele mici diferenţe de la un autor la altul.
Considerăm că deciziile care se adoptă de managementul public pot fi grupate după anumite criterii, după cum urmează:
1) După gradul de extensie a efectelor produse, distingem două categorii de decizii, astfel:
- a) Decizii cu caracter normativ care se particularizează prin faptul că produc efecte cu caracter general, aplicabile tuturor celor care cad sub incidenţa lor.
Această categorie de decizie este apanajul managementului de vârf şi vizează domenii strategice.
- b) Decizii cu caracter individual prin care se reglementează situaţii cu caracter concret.
2) După nivelul ierarhic pe care se situează decidentul distingem trei categorii de decizii şi anume:
- Decizii de nivel superior adoptate de către conducătorii organizaţiilor, indiferent dacă este vorba despre un manager individual sau de grup.
- Decizii de nivel mediu.
- Decizii de nivel inferior, decizii care se emit de către managerii situaţi la celelalte nivele ierarhice, în afara celui de vârf.
3) După orizontul de timp la care se referă putem distinge patru categorii de decizii, astfel:
- Decizii aplicabile pe termen nelimitat.
În această categorie fac parte legile, ordonanţele, hotărârile guvernului, hotărârile adoptate de către consiliile locale şi judeţene.
De regulă, aceste reglementări au un caracter normativ, privesc problemele fundamentale, de interes public, în momentul adoptării lor nefiind stabilit un termen de valabilitate. Evident că, în momentul în care modificările mediului extern sunt de natură a modifica substanţial domeniul reglementat, actul în cauză va fi abrogat.
- Deciziile administrative pe termen lung.
- Deciziile pe termen mediu.
- Deciziile pe termen scurt.
4) După numărul persoanelor decidente, distingem două categorii de decizii, respectiv:
- Decizii adoptate de organe colegiale de conducere, pluripersonale, aşa zise „de grup”.
Astfel de manageri sunt: adunările generale ale acţionarilor, consiliile de administraţie, consiliile locale, consiliile judeţene etc.
- Deciziile individuale care sunt atributul managerilor de vârf, cum ar fi: primarii, prefecţii, directorii generali, preşedinţii etc.
Fără a epuiza criteriile de clasificare a deciziilor adoptate de managementul public central şi local ne rezumăm la cele menţionate, considerându-le a fi relevante.
Important de subliniat este faptul că pentru a produce în mod valabil efecte juridice deciziile manageriale trebuie să fie legale şi oportune.
[1] Lucica Matei, op. citată, pag.215-231; A. Androniceanu, op. citată, pag. 140-154 etc.