In scrierile sale, Montesquieu a consacrat sensul politic al moderatiei, pe care a legat-o de guvernarea moderata aflata la antipodul oricarui regim despotic. In capodopera sa, Despre spiritul legilor(1748)rod al unui travaliu intelectual de mai bine de doua decenii si al unei ambitii pedagogice iesite din comun, Montesquieu a descris in amanunt mecanismele institutionale si constitutionale ale regimurilor politice moderate, stabilind o legatura fundamentala intre moderatie, puterea limitata, separatia puterilor si domnia legii. Cateva dintre temele cartii, in special ideea de moderatie politica si critica despotismului, fusesera schitate cu cateva decenii inainte in Scrisori persane (1721) si Consideratii asupra cauzelor maretiei romanilor si declinului lor (1734). In acest din urma volum, Montesquieu a oferit un adevarat model de istorie politica si filosofica, ce avea sa-l influenteze peste decenii pe Tocqueville in ultima sa carte, Vechiul Regim si Revolutia (1856).
Receptia Spiritului legilor constituie ea insasi un capitol fascinant al istoriei ideilor care nu face decat sa ilustreze o data in plus bogatia semantica a acestei unice si dificile carti. L’Esprit des Lois a fost publicata fara numele autorului la Geneva in octombrie 1748, fiind reeditata in 22 de editii in mai putin de un an si jumatate de la aparitia sa. Iezuitii au lansat imediat un atac la adresa cartii, fiind urmati curand de jansenisti, care au denuntat la randul lor pretinsa lipsa de religiozitate a lui Montesquieu. In noiembrie 1751, Spiritul legilor avea sa fie pus la index de catre Vatican,alaturandu-se astfel altor carti celebre (Montaigne, Descartes etc.). In acelasi timp insa,demersul sociologic al lui Montesquieu avea sa-i aduca numerosi admiratori, de la d’Alembert si pana la imparateasa Ecaterina a II-a a Rusiei. Peste Ocean, gandirea politica a lui Montesquieu avea sa exercite o influenta decisiva asupra parintilor fondatori ai Constitutiei americane. Printre admiratorii sai s-au numarat figuri celebre, precum James Madison si Alexander Hamilton, care, in eseurile publicate in The Federalist Papers, au laudat adesea intelepciunea politica a lui Montesquieu. Spiritul legilor contine o remarca-bila varietate de mijloace literare si stilistice, ce combina descrieri istorice savante, aluzii discrete, generalizari ambitioase si referinte atent orchestrate. Pe deplin constient de dificultatea cartii, Montesquieu recomanda cititorilor sai o lectura holista, singura care in opinia sa ar putea da seama de complicata inlantuire logica a principalelor idei si principii aflate in centrul demersului sau. In prefata cartii, Montesquieu subliniaza de altfel nevoia de a obtine o privire asupra intregului si de a depasi detaliile punctuale pentru a accede la inima cartii. Care sunt, asadar, principiile de la care a pornit Montesquieu in investigatia sa? In cele ce urmeaza, ma voi concentra pe scurt asupra a doua teme care pastreaza astazi o surprinzatoare actualitate: este vorba despre relatia dintre moderatie si libertate politica si arhitectura constitutionala a guvernarii moderate.