Pin It
  1. Originile problematicii politice la Platon.

Anii de învăţătură şi formare a lui Platon se desfăşoară pe un fundal politic sumbru. Războiul Peloponesiac consemna zdrobirea Atenei şi sfârşitul Imperiului Maritim al acesteia.În interior cetatea este zguduită de lupte politice ce se dau între susţinătorii democraţiei şi cei ai tiraniei oligarhice, de comploturi precum şi de asasinate. Aceste elemente se pare că au avut o influenţă deosebită în creaţia platoniană. Partea cea mai importantă sau cheia orânduirii statale stă după Platon în concepţia despre dreptate tema respectivă este desfăşurată în cadrul cărţii „a patra” a lucrării sale „Politica sub forma unui dialog purtat de Platon”.

Primul întrebat este stăpânul casei în care se desfăşoară convorbirea, acesta este un reprezentant al celor cu bunăstare şi crede că nu poţi fi om drept dacă nu-ţi plăteşti datoriile. Fiul acestuia îmbună-tăţeşte definiţia acordând datoriei şi sensul ei abstract. Un alt interlocutor spune că după el dreptatea este folosul personal al celui mai tare, al stăpânului sau al unei clase dominante în stat. Sub formă de lege această dreptate este impusă celor slabi şi acestora nu le rămâne decât să se supună. Ultimii interlocutori susţin că dreptatea de fapt este o convenţie sau un pact. A fi drept şi a practica dreptatea ar fi doar respectarea unor forme pentru a lămuri această teorie Platon recurge la o analogie între individ şi cetate. El spune că sufletul unui om prezintă trei calităţi principale: voinţa, raţiunea şi dorinţele. Tot aşa şi statul posedă trei clase cea a paznicilor care sunt apărătorii bazelor statului, cea a filozofilor care gândesc şi stabilesc principiile de conducere precum şi legea cetăţii. A treia clasă, clasa celor care produc bunuri. Cele trei clase vor colabora armonios şi se vor subordona reciproc, fiecare asumându-şi o funcţie prioritară la momentul potrivit. Clasa producătoare nu va emite pretenţii hegemonice, dar nici nu i se va cere să apere cetatea, după cum un individ nu are dreptul să facă  decât lucrul său dar pe care trebuie să-l facă desăvârşit. Tot aşa şi clasele sociale precum şi rândurile lor de grupările sociale trebuie să răspundă perfect şi din plin obligaţiilor proprii. Doar în felul acesta se asigură funcţionarea dreaptă, existenţa dreptăţii şi evitarea nedreptăţii în opinia Platon.

  1. Platon şi idealul celei mai bune guvernări.

Conform opiniei lui Platon, regii conducători ai cetăţii sunt destinaţi a fi aleşi atât de filozofii care au dobândit şi dovedit calităţi şi cunoştinţe de-a lungul a peste 20 de ani de studiu şi fapte concrete, cât şi cetăţenii proveniţi din ierarhia politică dar numai după ce aceştia şi-au însuşit cunoştinţele, în principal filozofice absolut necesare unui şef de stat.

Cetăţii atât bărbaţii cât şi femeile îşi închină toată activitatea statului respectării dreptăţii şi legi-lor  precum şi binelui cetăţenilor. Societatea le recunoaşte meritele asigurându-le existenţa materială. După Platon cunoaşterea de sine a propriilor calităţi şi defecte pare a fi primul pas către desăvârşire. Platon desprinde din grupul social al paznicilor un foarte mic grup supraelitar care s-a destins de-a lungul întregii perioade educative atât în timp de pace cât şi în timp de război. Din acest mic grup se alege viitorul rege. Cine îl alege şi cum e ales acest conducător Platon nu ne spune, restul paznicilor sunt degradaţi la rangul de ajutoare, destinate să îndeplinească în principal misiuni de pază. Conducătorul unei cetăţi este primul colaborator la elaborarea unei constituţii şi a legilor care trebuie să fie puţine dar bune. Regele devine de obicei în timp de război principalul strateg şi conducător suprem al armatei. Platon spune că războiul atunci când devine inevitabil trebuie să respecte anumite legi. Casele şi ogoarele unui stat elen nu trebuiesc distruse şi devastate, nici un grec care aparţine marii familii elene nu trebuie redus la starea de sclavie. Un războinic nu poate părăsi lupta în caz contrar va fi declarat laş. Tot Platon ne spune că şeful statului va veghea pentru a fi respectată aceste legi care nu sunt intrate în tradiţie.

În lucrarea legii Platon vorbeşte despre însuşirile unui legislator, precum şi de faptul că legile nu trebuie să fie favorabile doar unui grup sau unei clase sociale. Astfel de legi sunt false şi servesc doar  banului şi puterii unei clase privilegiate. Platon spune că legile lui Zeus şi Apollo sunt legi drepte ce aduc şi asigură pacea socială.

 

  1. Separarea puterii în stat la Platon.

Un aspect important în opera politică a lui Platon este cel legat de separarea puterilor în stat. În cetatea lui Platon întâlnim un executiv în fruntea căruia se află monarhul,un corp legislativ şi instanţa de judecată. Există după Platon 5 feluri de cetăţi stat una conform opiniilor sale este corespunzătoare propriilor idei. Există cetatea condusă de regi sau aristocraţi care conform lui Platon împlineşte idealul de dreptate şi alte forme de cetăţi, de constituţii şi forme de guvernământ. Fiecare formă de cetate ae în corespunderea sa un anumit tip de structură psihico-umană. Monarhia şi aristocraţia întrunesc favorurile filosofului atenian. Monarhul colectiv ajuns în fruntea cetăţii este destinat să menţină echilibrul şi pacea socială aristocraţiei cel încurajează sunt croiţi după chipul şi asemănarea sa. Pentru forma de guvernământ pe care o numeşte timorhie sau timocraţie este prototip statul cretan şi cel spartan. Referindu-se la aceste state este o rânduire în care binele şi răul vor să facă amândouă casă bună. Dorinţa de glorie o reprezintă o clasă a războinicilor ce decide totul, înţelepţii nu sunt întrebaţi şi nu au drepturi deosebite.

În oligarhie, a doua formă de stat care este foarte puţin pe placul lui Platon, magistraturile se obţin pe bază de venit. Conducerea statului revenind în principiu celor bogaţi, iar cei săraci sunt dispreţuiţi. După Platon este forma de stat multicoloră comodă fără stăpâni, care oferă cetăţenilor cât şi străinilor aceleaşi drepturi. În susţinerea acestei afirmaţii spune că te poţi sustrage de la război şi poţi refuza pacea, poţi evita exilul sau execuţia îndată ce ai declarat că-ţi iubeşti poporul. Tirania se dezvoltă mai ales pe seama democraţiei cauza principală fiind excesul de libertate. Într-o astfel de societate apar două tipuri de indivizi: demagogii şi proaspeţii îmbogăţiţi. Aceştia îşi împart bogăţia cetăţii lăsând celor ce muncesc doar ceea ce consideră ei de cuviinţă, astfel se nasc nemulţumiri, denunţuri şi diferite procese. Cetatea tiranică este opusă celei regale, singura lege ce domneşte este voinţa Tiranului care acţionează în folosul propriu, pe când în cetatea regală domneşte legea în folosul dreptăţii. Opera politică a lui Platon demonstrează necesitatea unui adevăr fundamental la baza construcţiei unui stat trebuie să existe un principiu etic şi anume principiul armonizării claselor sociale. Necesitatea unui stat de drept cu legi ţinând seama atât de tradiţii cât şi de tendinţele novatoare ale dezvoltării a fost demonstrată de Platon, de asemenea Platon este unul din primii, dacă nu chiar primul schiţează necesitatea separării puterilor în stat.