Responsabilitatea este considerată acel atribut care implică individul într-un raport social şi organizaţional se consideră că nu putem analiza responsabilitatea în afara răspunderii care aşa cum se constată tot mai des în politică lipseşte frecvent după cum este stipulat în orice tratat de etică, răspun-derea implică la rândul său responsabilitatea.
Departe de a fi îndeplinite toate cerinţele răspunderii şi responsabilitatea omului politic acesta rămâne la nivel primar. În general responsabilitatea este mai mult cantonată în etica convingerii,adică în etica responsabilităţii pe prim plan fiind pusă violenţa în vederea convingerii şi nu negocierea şi relaţiile politice neagresive. Omul este folosit ca mijloc şi nu ca scop ceea ce contravine principiului kantian şi moralei în general.
Max Weber consideră ca nici un fel de etică nu este în stare să demonstreze măsura în care bunele intenţii justifică mijloacele periculoase din punct de vedere etic precum şi urmările acesteia. După părerea sa dacă vom ceda principiului „scopul scuză mijloacele” nu vom putea determina sub ce raport etic care scopuri şi ce fel de mijloace trebuie să fie întrebuinţate. De aceea, opinia lui Weber este că violenţa legitimă este un mijloc specific aflat la mâna asocierilor între oameni şi trebuie ca toate problemele deosebite de natură etică ale politicii să izvorască din această împrejurare.
Ca în orice domeniu şi în politică se impune respectarea unor reguli în mod paradoxal şi evident imoral şi poate evidenţia şi demonstra minciuna sa devenind parte a jocului politic.