Definiţii.
Cultura reprezintă valorile materiale şi spirituale create de societatea omenească de-a lungul istoriei sale,
Cultura materială include întreaga varietate a bunurilor materiale şi a deprinderilor de producţie existente pe o anumită treaptă de dezvoltare a societăţii. Ea depinde în primul rând de gradul de folosire în producţia socială a progresului tehnic a descoperirilor ştiinţei.
Cultura spirituală exprimă realizarea unei epoci în domeniul conştiinţei sociale, oglindeşte existenţa socială şi influenţează puternic viața materială a societăţii,,.
Cultură - Societate - Simbolică
A ne pune întrebări despre simbolică reprezintă unul dintre posibilele accese in problemele pe care le ridică sociologia culturii. Ansamblu de relaţii de sens social constatabil.
simbolica indică faptul că există un schimb de mesaje în cadru! comunicării şi că există totodată relaţii sociale în care şi prin intermediul cărora sensul circulă într-o societate. Astfel, el poate fi conceput plecând de la cele două lexicuri care folosesc termenul în sensuri diferite. Pe de-o parte, tradiţia marxistă vorbeşte de ideologie, din moment ce simbolica este indexată pe diferenţa dintre clase, pe raporturile dintre clasele sociale şi pe funcţiile de clase de care se achită procesele culturale.
Analiza marxistă este astfel una din metodele de a pune întrebări simbolicii sub unghiul acestor funcţii de confirmare, de dezvoltare, de diferenţă, care valorifică sau devalorizează în lupta dintre clase. Pe de altă. parte. în tradiţia antropologiei clasice, a studia, cultura înseamnă a-ţi pune întrebări legate de aceasta, dar nu legate de inegalităţi şi contraziceri, ci legate de coerenţa vieţii simbolice a unui grup social. Întrebarea care se pune acestora din urmă trebuie, prin urmare, să fie enunţată în termeni de diferenţă şi nu de ierarhie, ceea ce determină o voinţă de descriere exhaustivă a culturilor celor mai îndepărtate, din punct de vedere tehnologic şi geografic, a culturilor occidentale, simbolice, fiind raportată la constatarea variabili taţii de organizare a structurilor. Aceasta se rezumă la începerea căutării coerenţei sistematice a unei societăţi, fiind vorba de modalitatea de a asocia simbolurile, de a gândi raporturile între masculin şi feminin sau raporturile dintre dominaţie şi obedienţă. Faptul de a înţelege prin cultură un sistem simbolic care poate fi constatat şi studiat şi care este vehiculat de orice grup de oameni, chiar şi de cel mai primitiv dintre ele, constituie una dintre primele operaţionalisme ale ştiinţelor umane.
Această nouă apropiere de cultura unui grup uman, oricare ar fi el, se înscrie în linia relativistă a evoluţiei ştiinţelor sociale. Etnologii anglo-saxoni, dar şi Max Weber, care reprezintă un alt curent de gândire, formulează, teoretic şi practic, această poziţie, graţie distincţiei, caracteristică pozitivismului, dintre judecata existenţială şi judecata valorii. Etnologii utilizează atunci termenul de cultură într-un sens complet neutru ca şi cum s-ar înrădăcina într-o judecată a valorii, presupunând o ierarhie culturală. Astfel, proiectul etnologic este la originea unui bilanţ universal şi comparatist al variabilităţii simbolicilor de-a lungul societăţilor umane, şi folosirea operativă a termenului de cultură apare ca fiind constitutiv al primelor cercetări etnologice, mai ales cele ale lui Tylor. Opera acestuia din urmă marchează o etapă importantă în recunoaşterea coextensivi taţii simbolicii şi culturii. Ea dă o definiţie deschisă spre infinit.
Toate aceste trăsături culturale formează un ansamblu de modele care organizează viaţa socială în mod diferit după tipul de societate pe care o descrie etnologul sau chiar după tipul de grupuri studiate în cadrul unei societăţi.
La această definiţie se adaugă schema de sistem. In realitate, de la enumerarea lui Tylor, etnologia a trecut la definiţii structurale şi sistematice. Cultura unui grup nu poate fi înţeleasă plecând de la o enumerare a practicilor simbolice şi tehnice.
În ceea ce priveşte curentul hermeneutic, acesta are drept scop a înţelege coerenţa universului simbolic propriu unui grup, plecând de la psihanaliză. O cultura poate fi tratată ca o persoană sau ca o personalitate. Astfel, Kardiner, ca şi Linon, încearcă să explice că o cultură dată este producătoare de sens în calitate de totalitate.