Din punct de vedere juridic administraţia publică este o activitate sau un ansamblu de organe învestite cu o anumită competenţă care îndeplinesc o anumită activitate.
Aşa cum s-a arătat şi în literatura de specialitate[1], prin sistem al administraţiei publice se înţelege totalitatea organelor care realizează administraţia publică înţeleasă ca activitate de organizare a executării, de executare în concret şi de garantare a executării a legii, organe între care există legături prin care se asigură funcţionarea sistemului.
Organele administraţiei publice sunt acele organe ale statului sau organe existente la nivelul unităţilor administrativ - teritoriale (comună, oraş/municipiu, judeţ) care desfăşoară o activitate de organizare a executării, de executare în concret şi de garantare a executării a legilor şi celorlalte acte juridice cu caracter normativ.
Organele administraţiei publice acţionează fie direct, pe baza legii, prin acte juridice individuale şi fapte materiale, fie prin intermediul actelor normative pe care sunt competente să le emită pe baza şi în executarea legii.
Organele administraţiei publice îşi concretizează activitatea în mai multe categorii de acte juridice apreciate de majoritatea autorilor dintr-o perspectivă dihotomică. Astfel, unii autori consideră că actele juridice adoptate de către autorităţile administraţiei publice pot fi actele administrative şi actele contractuale.
Alţi autori consideră că autorităţile administraţiei publice pot adopta: acte administrative propriu-zise, acte juridice unilaterale care nu realizează puterea de stat şi acte juridice contractuale.
În concluzie, în ceea ce priveşte regimul juridic de drept administrativ s-au conturat două interpretări: o interpretare dihotomică şi o interpretare trihotomică. Indiferent de modul în care este privită activitatea organelor administraţiei publice, acesteia i se aplică regimul juridic de drept administrativ ca parte componentă a dreptului public, pentru că numai astfel se poate asigura coerenţa activităţii şi funcţionalitatea ansamblului organelor administraţiei publice.
Între organele administraţiei publice există relaţii de subordonare ierarhică sau relaţii de colaborare.
În conformitate cu prevederile constituţionale sistemul administraţiei publice cuprinde:
- administraţia centrală:
- organele supreme ale administraţiei publice: Preşedintele României şi Guvernul;
- organele centrale de specialitate: ministerele şi alte organe subordonate Guvernului, respectiv autorităţile autonome;
- instituţii centrale subordonate ministerelor sau autorităţilor autonome.
- administraţia de stat din teritoriu:
- prefectul;
- comisia judeţeană consultativă;
- serviciile ministerelor şi ale celorlalte organe centrale.
III. administraţia locală:
- consiliul local şi primarul;
- consiliul judeţean.
[1]Alexandru Negoiță, Drept administrativ și știința administrației, Editura Atlas Lex, București, 1993, p.60; Tudor Drăganu, Formele de activitate ale organelor statului, Editura Științifică, București, 1965.