Pin It

Din punctul de vedere al tehnologiilor informaţionale şi de comunica­ţii, guvernarea îndeplineşte două funcţii principale: administrarea resur­selor (umane, materiale, financiare, informaţionale ş.a.) şi intermedierea persoanelor (fizice sau juridice), inclusiv în relaţiile acestora cu statul. Administrarea presupune sporirea eficienţei utilizării resurselor informa­ţionale de stat în vederea creşterii nivelului de dezvoltare a societăţii şi ameliorarea calităţii vieţii cetăţenilor.

Intermedierea permite persoanelor soluţionarea problemelor proprii, inclusiv a celor legate de interacţiunea cu statul, în baza unor principii una­nim acceptate, cum ar fi echitate şi protecţie, transparenţă şi vizibilitate, timp minim de răspuns etc. în cazul intermedierii, scopul principal constă în maximizarea satisfacţiei persoanei, respectînd restricţiile, generate de cadrul legal, instituţional şi de altă natură, prin oferirea de servicii în for­mat electronic.

a) Componentele şi serviciile guvernării electronice Serviciile electronice reprezintă o alternativă mai eficientă şi mai ief­tină, care permite guvernării să fie mai aproape de cetăţeni şi să se adap­teze la cerinţele acestora. Deplasarea procesului de adoptare a deciziilor 

la nivelul cetăţenilor creează o situaţie social-economică absolut nouă. Procesul fiind interactiv, iar luarea deciziilor descentralizată, apar noi po­sibilităţi, dar şi noi responsabilităţi. Una dintre problemele principale este generată de faptul că atît cetăţenii, cît şi funcţionarii publici vor fi obligaţi să-şi schimbe modul de activitate în condiţiile unei structuri interactive de reţea, să-şi sporească nivelul de cunoaştere a computerului, să înveţe continuu pe întreg parcursul vieţii.

Participanţii implicaţi în procesul de guvernare electronică pot fi clasi­ficaţi în trei categorii: instituţiile publice de nivel local şi de nivel central, cetăţenii şi firmele private (businessul). în consecinţă, guvernarea electro­nică include trei componente de bază: Guvern-cetăţean, Guvern-business şi Guvern-Guvern. Ultima componentă include subcomponenta Guvern- angajaţii autorităţilor administraţiei publice, accentuîndu-se astfel rolul funcţionarilor publici în exercitarea actului de guvernare.

Serviciile din categoria Guvern-cetăţean, propuse de către Uniunea Europeană prin intermediul mijloacelor electronice, aduc guvernarea mai aproape de cetăţeni. Fără a fi nevoit să cunoască subtilităţile funcţionării autorităţilor administraţiei publice, cetăţeanul îşi va rezolva majoritatea problemelor asociate on-line: taxe pe venit, servicii de căutare a unui loc de muncă prin intermediul oficiilor de muncă, contribuţii la securitatea so­cială, documente personale (paşaport şi licenţe pentru conducătorii auto), înmatricularea maşinilor, cereri pentru obţinerea autorizaţiilor de con­strucţie, declaraţii către poliţie, biblioteci publice, registre de stare civilă, înscriere la universităţi/facultăţi, anunţarea schimbării de domiciliu, servi­cii legate de sănătate etc.

Serviciile din categoria Guvern-business materializează cele mai dispu­tate şi mai complexe relaţii din sfera guvernării electronice, deoarece între­prinderile reprezintă motorul creşterii economice a unei ţări. Serviciile elec­tronice, furnizate de stat în favoarea acestui sector, trebuie să fie pe măsura importanţei sale. Pe de altă parte, achiziţiile şi licitaţiile guvernamentale se amplasează tot mai mult pe Internet, acest lucru însemnînd transparenţă şi costuri mai scăzute. Pornind de la tendinţele mondiale, aceste servicii publice de bază sînt: contribuţia socială a angajaţilor, taxe ale corporaţiilor, TVA, înmatricularea unei noi companii, transmiterea de date către oficiile de statistică, declaraţii vamale, permise legate de mediu, achiziţii publice.

Serviciile din categoria Guvern-Guvern facilitează comunicarea şi interacţiunea dintre instituţiile publice prin mijloace electronice, contri­buind astfel la soluţionarea eficientă a problemelor complexe ce necesită prelucrarea datelor deţinute de mai multe instituţii centrale şi/sau locale. Problemele care apar în implementarea serviciilor Guvern-Guvern sînt ge­nerate nu atît de dificultăţile tehnologice, cît de complexitatea managementului afacerilor publice. în acest domeniu se va promova guvernarea „în colaborare", implementarea serviciilor Guvern-Guvern va rezolva o mare parte din problemele de comunicare şi va conduce la eficientizarea autorităţilor administraţiei publice.

Pentru crearea componentei Guvern-Guvern sînt necesare trei tipuri de aplicaţii:

  • aplicaţii care realizează funcţia majoră a statului de a facilita trans­parenţa şi schimbul liber de informaţii între cetăţean şi stat;
  • aplicaţii pentru îndeplinirea rolului statului de furnizor de servicii guvernamentale;
  • votul electronic, care, deşi nu este în esenţă un serviciu guverna­mental, face parte din sfera relaţiilor dintre stat şi cetăţeni, fiind un mod de exercitare şi de consolidare a coeziunii sociale.

Subcategoria Guvern-angajaţii autorităţii administraţiei publice in­clude managementul electronic al relaţiilor dintre instituţiile autorităţilor administraţiei publice centrale şi locale şi angajaţii acestora prin interme­diul noilor tehnologii informaţionale şi comunicaţii. Aplicaţiile din această subcategorie sînt de două tipuri: aplicaţii care facilitează îndeplinirea obli­gaţiunilor de serviciu şi aplicaţii pentru managementul situaţiei de salariat a funcţionarului public.

b) Afirmarea democraţiei electronice

O componentă indispensabilă a societăţii informaţionale este democra­ţia, noţiune ce semnifică activitatea şi interacţiunea cetăţenilor, instituţiilor publice şi organizaţiilor politice prin intermediul tehnologiilor informaţi­onale şi de comunicaţii. Scopul acestor activităţi constă în dezvoltarea şi promovarea în continuare a valorilor democratice prin participarea cetăţe­nilor la procesul decizional alături şi împreună cu autorităţile administraţi­ei publice, astfel încît aceştia să sesizeze în mod real rezultatele eforturilor lor. Facilităţile oferite de tehnologiile informaţionale şi de comunicaţii, în special mediile de comunicaţii în care se realizează interacţiunea cetăţeni­lor, organizaţiilor şi instituţiilor politice, devin astfel instrumente de bază în procesul de modernizare a societăţii şi a structurilor guvernamentale.

Dacă guvernarea electronică se referă, în principal, la gradul de acce­sibilitate la serviciile guvernării, indiferent de timpul şi locul aflării cetă­ţeanului, democraţia electronică se referă la rolul activ al cetăţeanului de a-şi lărgi posibilităţile prin intermediul tehnologiilor informaţionale şi de comunicaţii. Astfel, democraţia electronică permite cetăţenilor să se impli­ce în activitatea instituţiilor publice, participînd la procesul decizional, iar guvernării - să reacţioneze în modul adecvat la necesităţile cetăţenilor.

Un rol important în dezvoltarea şi afirmarea democraţiei electronice îi revine societăţii civile, componentele principale ale căreia - partidele politice, sindicatele, patronatele, mass-media, organizaţiile neguverna­mentale, unele organizaţii religioase - şi-au dezvoltat propriile capacităţi informaţionale. Astfel, analiza prezenţei şi conţinutului site-urilor WEB din Republica Moldova demonstrează că circa 50 % din ele aparţin socie­tăţii civile, iar conţinutul acestora este accesibil nu numai în limba oficială a statului, dar şi în limbile de circulaţie internaţională.