- mobilizarea parţială sau generală a forţelor armate, cu aprobarea prealabilă a Parlamentului, insă în situaţii excepţionale decretul de mobilizare se supune ulterior aprobării Parlamentului. Dacă Parlamentul refuză a aproba Decretul, acesta se consideră nul şi îşi încetează efectele, ducând la demobilizarea forţelor armate.
- luarea unor măsuri urgente pentru respingerea agresiunii armate îndreptată împotriva ţării (art. 92 alin. 3). Într-o astfel de situaţie Preşedintele va transmite neîntârziat la cunoştinţă Parlamentului, măsurile dispuse, printr-un mesaj. Dacă Parlamentul se găseşte în vacanţă, el se convoacă de drept în 24 ore de la declanşarea agresiunii. Convocarea de drept presupune că nu mai este necesară emiterea unei hotărâri a preşedinţilor celor două camere ale Parlamentului, ci deputaţii şi senatorii trebuie să se prezinte la Sediul Parlamentului.
- instituirea stării de asediu sau de urgenţă în întreaga ţară sau în unele localităţi. Într-o asemenea situaţie după luarea măsurii, Preşedintele va solicita Parlamentului încuviinţarea măsurii luate în termen de 5 zile. Dacă Parlamentul nu se găseşte în sesiune, el se convoacă de drept în 48 de ore de la instituirea măsurii şi se menţine în sesiune pe toată durata stării de asediu sau de urgenţă. Deşi nu există o prevedere expresă în acest sens, suntem de părere că dacă Parlamentul nu aprobă încuviinţarea măsurilor Preşedintelui, decretul Preşedintelui se consideră