Preşedintele emite acte cu caracter juridic şi cu caracter politic. Ca şi acte cu caracter juridic, Preşedintele emite Decrete. Deşi Constituţia le denumeşte Decrete, adeseori în literatura de specialitate acestea sunt numite decrete prezidenţale. Constituţia din 21 august 1965 revizuită în 1974 când s-a instituit funcţia de Preşedinte, ca şef al statului, într-adevăr utiliza formula de Decret prezidenţial, pentru că aceste acte ale şefului statului de atunci să fie diferenţiate de decretele Consiliului de Stat. Rezultă că în timpul respectiv, erau două autorităţi publice centrale ale căror acte juridice purtau denumirea de decrete – Preşedintele şi Consiliul de Stat – ceea ce nu mai este cazul în prezent.
Natura juridică a decretelor Preşedintelui României
Decretele Preşedintelui României sunt acte administrative, unilaterale şi cu caracter executoriu. Pot avea caracter normativ (art. 92 alin. 2 şi 3 din Constituţie) sau individual (art. 91 alin. 2 din Constituţie) în funcţie de natura reglementării sau a obiectului acestora.
Decretul începe să producă efecte juridice de la data publicării decretului în Monitorul Oficial al României, partea I-a, aşa cum se prevede şi în art. 99 alin. 1 din Constituţie. Nepublicarea atrage inexistenţa decretului.
Unele decrete ale Preşedintelui României – acreditarea şi rechemarea reprezentanţilor diplomatici ai României, încheierea de tratate, luarea măsurilor de respingere a unei agresiuni armate îndreptate împotriva României, instituirea stării de asediu sau de urgenţă, conferirea de decoraţii, titluri de onoare, a gradului de general sau amiral ori acordarea graţierii individuale se contrasemnează de Primul-ministru al Guvernului României. În opinia prof. Iorgovan, la care achiesăm, lipsa contrasemnării atrage nulitatea decretului deoarece Primul-ministru prin contrasemnare îşi angajează răspunderea politică faţă de Parlament.