Guvernul exercită conducerea generală a administraţiei publice, asigură executarea legilor, conduce, coordonează şi controlează activitatea ministerelor şi a altor autorităţi, şi instituţii ale administraţiei publice centrale sau locale, în limitele dispoziţiilor legale cu respectarea autonomiei funcţionale sau locale, a descentralizării şi deconcentrării administrative. În cadrul controlului ierarhic de subordonare, Guvernul are competenţa de a anula actele autorităţilor subordonate, măsură ce nu mai poate fi aplicată în cazul controlului de autoritate, când Guvernul poate, în anumite cazuri, să suspende actele autorităţilor în cauză, urmând ca organele de jurisdicţie să se pronunţe.
Guvernul are atribuţii de control asupra autorităţilor autonome ale administraţiei publice locale, prin intermediul prefecţilor care exercită atributele de tutelă administrativă fără a putea anula actele nelegale sau aparent nelegale ale acestora. Prefectul are competenţa de a cere instanţelor de contencios administrativ să se pronunţe asupra legalităţii actelor administrative după ce mai înainte a încercat pe calea unui recurs administrativ de autoritate să determine autoritatea administrativă autonomă locală să-şi revoce actul administrativ asupra căruia exista suspiciune de nelegalitate. Legea mai prevede că din momentul în care actul administrativ este atacat la instanţa de contencios administrativ, acesta este suspendat de drept (art. 26 alin. 1 din Legea privind instituţia prefectului nr. 340/2004).
Guvernul are şi atribuţii legislative, având drept de iniţiativă legislativă, atribuţie ce ajută la punerea în practică a programului de guvernare prin asigurarea cadrului normativ general. Proiectele de lege elaborate de Guvern şi avizate de Consiliul legislativ, se trimit spre adoptare Camerei competente a Parlamentului. De altfel, Guvernul adoptă Hotărâri, Ordonanţe sau Orgonanţe de Urgenţă.
Hotărârile Guvernului sunt semnate de Primul ministru sau de ministrul desemnat de Primul ministru care a condus lucrările şedinţei (în cazul în care Primul ministru nu a fost prezent la şedinţa de Guvern), şi contrasemnate de ministrul sau miniştrii care au obligaţia de punere în executare. Hotărârea se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I sub sancţiunea inexistenţei acestora.
În cazul Ordonanţelor trebuie precizat că avem două categorii de ordonanţe:
- cele ordinare care se pot adopta numai în temeiul unei legi de abilitare a Guvernului pentru a adopta ordonanţe în domenii rezervate legilor ordinare, când Parlamentul nu se găseşte în sesiune;
- ordonanţe de urgenţă care pot fi adoptate numai în situaţii excepţionale, deşi în practica guvernamentală din ultimii 15 ani, ordonanţele de urgenţă au devenit ceva normal.
Ordonanţele se publică în Monitorul Oficial după care intră în vigoare. Ordonanţele de urgenţă se publică în Monitorul Oficial după ce mai înainte a fost depusă la Camera Parlamentului primă competenţă să ia în dezbatere Ordonanţa, potrivit domeniului de reglementare al acesteia şi dispoziţiilor constituţionale. Numai după aceea intră în vigoare.
Prin realizarea programului său de guvernare, Guvernul are importante atribuţii în privinţa activităţii economico-financiare, în domeniul social, al protecţiei mediului înconjurător, ordinea publică şi de apărarea ţării, asigurarea unui nivel de trai decent pentru toţi cetăţenii ţării etc.
Guvernul are atribuţii şă în politica externă: participă la negocierea de tratate, acorduri şi convenţii internaţionale ce angajează România pe care le trimite Preşedintelui României pentru semnare. Acestea urmează a fi supuse ratificării ulterioare a Parlamentului. De asemenea, Guvernul aprobă acordurile interguvernamentale care se semnează numai din împuternicirea Primului-ministru[1].
Guvernul are atribuţii şi în stabilirea datei alegerilor generale, prezidenţiale sau locale, a alegerilor parţiale locale, organizează desfăşurarea corectă a acestora, a referendumului.
Guvernul are şi atribuţii şi în ceea ce priveşte acordarea, retragerea sau aprobarea renunţării la cetăţenia română.
[1] A se vedea Legea 4/1991 privind încheierea şi ratificarea tratatelor de către România – în M.O. partea I nr. 5 din 12.01.1991.