Potrivit legii nr. 90/2001, Guvernul se convoacă în şedinţă de primul ministru, care şi conduce şedinţele, cu excepţia situaţiilor în care la şedinţă participă Preşedintele României care va conduce şedinţa respectivă.
Guvernul se reuneşte în şedinţă săptămânal sau ori de câte ori situaţia o cere. La şedinţele de Guvern pot participa, cu statut de invitat conducătorii organelor de specialitate din subordinea sau autoritatea Guvernului, ai unor autorităţi administrative autonome sau alte persoane, specialişti, care sunt consideraţi ca utili şi necesari dezbaterii ce urmează a fi făcută. Dezbaterile din şedinţele Guvernului se înregistrează pe bandă magnetică şi sunt consemnate în stenograma şedinţei certificată de secretarul general al Guvernului (art. 25 alin. 4 din lege).
Guvernul adoptă hotărâri şi ordonanţe în prezenţa majorităţii membrilor săi, prin consens. Dacă apar divergenţe de opinie care ar altera consensul, primul ministru este cel care va decide[1].
Atât Guvernul în plenul său cât şi fiecare ministru în parte pot propune proiecte de lege, de ordonanţe sau de hotărâri.
Hotărârile Guvernului sunt supuse controlului de legalitate în faţa instanţelor de contencios administrativ.
Ordonanţele şi ordonanţele de urgenţă deşi sunt acte administrative, în principiu, ele făcând reglementări în domenii rezervate legilor, deci reglementări primare, sunt supuse controlului de constituţionalitate.
În caz de demitere şi până la depunerea jurământului de către noul Guvern, Guvernul în exerciţiu va continua să realizeze administrarea generală a treburilor publice fără a putea promova noi politici, semna angajamente de orice fel, adopta ordonanţe sau ordonanţe de urgenţă sau iniţia proiecte de lege. Aceeaşi situaţie juridică o are Guvernul în perioada de la alegerile generale până la formarea noului Guvern, în condiţiile în care Parlamentul care i-a dat votul de încredere şi-a încetat activitatea.
Miniştri sunt membrii ai Guvernului şi în această calitate participă la luarea deciziilor guvernamentale. Miniştri sunt titulari ai unui minister pe care îl conduc şi de a cărui activitate sunt răspunzători în faţa întregului Guvern. De asemenea, miniştrii răspund politic şi în faţa partidului ori a formaţiunii politice care i-au propus şi susţinut, ceea ce ne conduce la concluzia că în caz de retragere a sprijinului politic, ministrul va trebui să demisioneze ori să fie eliberat din funcţie (demis).
Pot exista alţi membri ai Guvernului care nu sunt titulari ai unui portofoliu ministerial, numiţi miniştri de stat, având atribuţii de coordonare a unor sectoare ample. De altfel, cu titltu de excepţie secretarii de stat pot fi membrii ai Guvernului.
[1] Hotărârea Guvernului nr. 50/2005 pentru aprobarea Regulamentului privind procedurile la nivelul Guvernului, publicată în Monitorul Oficial al României, partea I, nr. 71 din 20 ianuarie 2005.