Pin It

Distingem între acte exclusiv politice – cum sunt moţiunile, declaraţiile şi acte juridice: hotărârile şi ordonanţele.

               Potrivit prevederilor Constituţiei României, Guvernul adoptă Hotărâri şi Ordonanţe.

Hotărârile Guvernului se adoptă în vederea organizării executării legilor. Hotărârile Guvernului pot avea caracter normativ sau individual. Hotărârile cu caracter normativ pot fi la rândul lor; hotărâri care stabilesc norme juridice pe baza şi în vederea executării legii, practic creează cadrul normativ general pentru o bună şi corectă aplicare a legii şi hotărâri cu caracter normativ care privesc aprobarea unor regulamente, norme tehnice, instrucţiuni, etc. Acestea fac corp comun cu hotărârea Guvernului.

          Hotărârile cu caracter individual au în vedere numirile şi eliberările din funcţie, stabilirea statutului profesional al unei persoane, aprobarea renunţării la cetăţenie, acordarea cetăţeniei române (în prezent atribuţie acordată ministrului justiţiei).

          Hotărârile de Guvern se supun controlului de legalitate potrivit legii contenciosului administrativ, fie că au caracter normativ sau individual. Hotărârile sunt legale sau nelegale, în nici un caz neconstituţionale. Excepţia de neconstituţionalitate nu poate fi ridicată în ceea ce priveşte Hotărârea de Guvern.

          Ordonanţele de Guvern pot fi adoptate pe baza unei delegări legislative, potrivit art. 115 din Constituţia, dispusă de Parlament printr-o lege specială de abilitare, în limitele şi condiţiile prevăzute de aceasta. Legea de abilitare va stabili, în mod obligatoriu, domeniul de reglementare prin ordonanţe, şi data până la care se pot adopta ordonanţe. În legea de abilitare se poate prevede că ordonanţele, toate sau unele dintre acestea, se supun aprobării Parlamentului, conform procedurii de legiferare, până la împlinirea termenului de abilitare. Nerespectarea termenului atrage încetarea efectelor ordonanţelor în cauză. În cazul în care Ordonanţele supuse aprobării Parlamentului sunt respinse de acesta, înseamnă că efectele ordonanţei se desfiinţează cu efect retroactiv. Ordonanţa îşi menţine natura juridică de act administrativ, fiind emisă de Guvern, ca autoritate administrativă chiar dacă reglementează într-un domeniu rezervat legii, însă ele sunt supuse controlului la constituţionalitate, nu de legalitate. Spre deosebire de Hotărârea de Guvern, excepţia de neconstituţionalitate poate fi ridicată şi în ceea de priveşte Ordonanţa de Guvern.

          Guvernul poate modifica, revoca sau abroga o Ordonanţă până la data aprobării acesteia de către Parlament, în cazul celor care se supun aprobării Parlamentului, iar în cazul celorlalte, care nu se supun aprobării Parlamentului aceste operaţiuni pot fi făcute numai în perioada în care există delegarea legislativă amintită. În situaţii extraordinare, Guvernul poate adopta Ordonanţe de urgenţă, care, pentru a intra în vigoare, trebuie depuse la Camera competentă a Parlamentului şi publicate în Monitorul Oficial.

          Ordonanţele de urgenţă, potrivit Constituţei, pot fi adoptate numai în cazuri extraordinare, pentru a preîntâmpina un prejudiciu grav interesului public, siguranţei naţionale, ordinii publice, în caz de dezastre şi calamităţi naturale. Constituţia nu explică ce reprezintă „cazuri extraordinare”, ceea ce a putut să permită Guvernelor să adopte sute de „ordonanţe de urgenţă” substituindu-e autorităţii legiuitoare.

Ordonanţele au întotdeauna caracter normative şi niciodată individual.

          Hotărârile şi ordonanţele se adoptă în prezenţa majorităţii membrilor Guvernului, prin consens. Dacă nu se realizează consensul, hotărăşte primul-ministru (art. 27 alin. 1 din Legea nr. 90/2001).

          Actele Guvernului se semnează de Primul-ministru şi se contrasemnează de miniştri care au obligaţia executării acestora. Hotărârile cu caracter normativ şi Ordonanţele se publică în Monitorul Oficial al României, partea I sub sancţiunea inexistenţei juridice a lor. Lipsa semnăturii sau a contrasemnăturii de pe actul Guvernului poate atrage nulitatea actului. Hotărârile cu caracter militar se comunică instituţiilor militare interesate, iar hotărârile cu caracter individual se comunică celor interesaţi.