Potrivit art. 120 din Constituţie, administraţia publică din unităţile administrativ-teritoriale se întemeiază pe principiul descentralizării autonomiei locale şi deconcentrării serviciilor publice.
Prin legea a administraţiei publice locale, nr. 215/2001[1] care a abrogat Legea nr. 69/1991 se menţin principiile consfinţite prin legea din 1991, şi se adaugă în schimb principii noi între autorităţile judeţene şi cele de la nivelul oraşelor şi comunelor, cum ar fi: principiul cooperării, asocierii în rezolvarea problemelor de interes judeţean şi principiul subsidiarităţii, care stabileşte că executarea competenţelor şi atribuţiilor stabilite prin lege revine autorităţilor administraţiei publice locale care se găsesc cel mai aproape de cetăţean. Scopul estea să crească responsabilitatea autorităţilor administraţiei publice locale, care se simt astfel şi sub un anumit control, supraveghere, din partea celor administraţi.
- a) Principiul autonomiei locale
Constituţia şi legea administraţiei locale stipulează expres acest principiu, fiind un principiu de bază al administraţiei publice locale. Autonomia locală nu trebuie înţeleasă ca un drept al autorităţilor de a decide exclusiv şi în orice problemă, rupându-se de colectivitatea naţională, de Stat, de Guvern.. Colectivitatea locală face parte din colectivitatea naţională, este parte a întregului. Art. 102 din Constituţie recunoaşte competenţa generală a Guvernului în ceea ce priveşte administrarea generală a ţării. Carta Europeană a autonomiei locale adoptată la Strasbourg la 15 octombrie 1985, ratificată de România prin Legea 199/1997 defineşte conceptul de autonomie locală ca “dreptul şi capacitatea efectivă ale autorităţilor administraţiei publice locale de a soluţiona şi a de a gestiona, în cadrul legii, în nume propriu şi în interesul populaţiei locale, o parte importantă a treburilor publice. Acest drept se exercită de consilii sau adunări compuse din membrii aleşi prin vot liber, secret, egal, direct şi universal, care pot dispune de organe executive şi deliberative care răspund în faţa lor…” (art. 3). Întinderea autonomiei locale prevede aceeaşi Cartă, este prevăzută de Constituţie sau de lege.
Autorităţile locale gestionează un patrimoniu al colectivităţii locale constituită ca persoană juridică, ia decizii de administrare a acestui patrimoniu, realizează servicii în interesul colectivităţii, înfiinţează şi finanţează diferite servicii publice locale, consultă cetăţenii înaintea luării unor decizii de importanţă deosebită, respectând întotdeauna competenţele atribuite prin lege. Autonomia locală este numai administrativă şi financiară. Autorităţile administraţiei publice locale exercită, în condiţiile stabilite de lege, competenţe exclusive, competenţe partajate şi competenţe delegate. Ea priveşte organizarea, funcţionarea, competenţele şi atribuţiile, precum şi gestionarea resurselor care, potrivit legii, aparţin comunei, oraşului, municipiului sau judeţului.
- b) Principiul deconcentrării serviciilor publice
Constituţia reglementează expres acest principiu, ca şi principiul autonomiei locale. Art. 43 din Legea nr. 90/2001 prevede „ministerele pot avea în subordinea lor servicii publice deconcentrate, care funcţionează în unităţile administrativ teritoriale, cu o largă putere de decizie, dar aflate sub controlul ierarhic superior al ministerului sau organului central”.
Descentralizarea serviciilor publice nu are în vedere un transfer total de putere şi acţiune de la nivel central la cel local, deoarece statul însuşi ar fi golit de putere şi activitate. Serviciile publice pot exista fie sub forma unor autorităţi publice administrative – ministere, departamente, direcţii, Oficii, Consilii, etc., fie ca instituţii publice – universităţi, şcoli, spitale, laboratoare, institute, Radio-televiziune, Companii Naţionale, regii autonome etc. Serviciile publice organizate la nivel central cum sunt – ministerele, departamentele, direcţiile etc. există şi vor exista permanent, ele având rol de comandă în anumite limite şi domenii, ele exprimă interesul general. Dar acţiunea lor nu poate fi întocmai îndeplinită cât timp îşi au sediul central în Bucureşti, iar atribuţiile lor concrete trebuie realizate pe întreg teritoriul naţional, ceea ce implică organizarea unor servicii descentralizate ale acestor servicii centrale – autorităţi, la nivelul judeţelor sau al localităţilor. Aşa au apărut serviciile publice deconcentrate ale ministerelor sau altor organe centrale care desfăşoară activitate specifică autorităţii centrale al cărei mandat îl execută. De aceea, astfel de servicii rămân dependente de autoritatea centrală, legea denumindu-le deconcentrate, pentru că se înfiinţează şi funcţionează în teritoriu şi nu la centru, unde se găseşte ministerul sau organul central care l-a înfiinţat. Prin natura şi întinderea atribuţiilor stabilite apar ca fiind mai mult deconcentrate, nu numai descentralizate.
- c) Principiul eligilibilităţii autorităţilor administraţiei publice locale
Constituţia prevede că autorităţile publice prin care se realizează autonomia locală în comune şi oraşe, sunt consiliile locale alese şi primarii aleşi în condiţiile legii (art. 120 alin. 1) şi consiliul judeţean ales – în condiţiile legii (art. 121 alin. 2 din Constituţie). Rezultă că revine sarcina Parlamentului ca, prin lege, să stabilească componenta principiului eligibilităţii autorităţilor administraţiei publice locale[2].
Alegerea autorităţilor publice autonome locale reprezintă garanţia asumării răspunderii colectivităţilor locale pentru realizarea propriilor interese, pentru menţinerea controlului direct asupra autorităţilor pe care şi le-au ales şi nu în ultimul rând o reală posibilitate de participare la gestiunea treburilor publice locale şi la stabilitatea autorităţilor alese, acestea neputând fi demise sau dizolvate decât în mod excepţional. Prin natura competenţelor atribuite de către legiuitor acestor autorităţi publice locale se face o separare a intereselor locale de cele generale, naţionale şi în acelaşi timp interesele locale se circumscriu celor generale
- d) Principiul legalităţii
Potrivit art. 1 alin. 5 din Constituţie, respectarea acesteia, a supremaţiei sale şi a legilor este obligatorie, ceea ce a determinat legiuitorul constituţional ca în art. 120 intitulat “principii de bază” cuprins în Capitolul V „Administraţia Publică”, şi secţiunea a 2-a „Administraţia publică locală” – să nu mai reitereze acest principiu, considerându-l ca universal valabil. Însă, în legea administraţiei publice locale, nr. 215/2001 se stipulează printre alte principii şi cel al „legalităţii”.
Autorităţile autonome ale administraţiei publice locale, trebuie să respecte nu numai drepturile şi libertăţile expres prevăzute de lege ci, şi interesele legitime ale colectivităţii şi ale fiecărui membru al acesteia. Implică totodată şi responsabilitatea membrilor ce compun sau constituie autorităţile publice locale etc.
În realizarea acestui principiu s-a instituit o tutelă administrativă exercitată prin persoana prefectului, judeţului sau al municipiului Bucureşti.
- e) Principiul consultării cetăţenilor în probleme locale de interes deosebit
Acest principiu este consacrat de legea administraţiei publice locale şi este în conformitate cu dispoziţiile Cartei Europene a autonomiei locale. Modalităţile de consultare se realizează prin intermediul referendumului local[3]. Problemele locale de interes deosebit avute în vedere de textul amintit rămân la aprecierea autorităţilor locale şi au în vedere, situaţii care nu sunt întâlnite în mod curent în activitatea autorităţilor locale, care implică participarea cetăţenilor prin taxe speciale, impozite speciale, facilităţi generalizate pentru anumite categorii de cetăţeni etc. şi care prin supunerea aprobării deciziei pe calea referendumului se creează premisele unei acţiuni susţinute din partea cetăţenilor, realizarea obiectivului de interes public propus.
[1] Legea nr. 215/2001 a fost republicată în Monitorul Oficial al României, partea I, nr. 123 din 20 februarie 2007.
[2] Legea 215/2001 publicată în M.O. al României nr. 204 din 23 aprilie 2001 şi republicată în 2007.
[3] Legea nr. 3/2000 privind organizarea şi desfăşurarea referendumului (art. 13 – 14) publicată în M.Of, partea I nr. 84 din 24.02.2000.