Constituirea consiliilor locale
Consiliile locale sunt compuse din consilieri aleşi în condiţiile legii. Numărul membrilor consiliului local sau judeţean se stabileşte potrivit legii prin ordin al prefectului.
Validarea alegerii consilierilor se face de către judecătoria în raza căreia se află unitatea administrativ-teritorială, de către un judecător desemnat de preşedintele instanţei. Cererea de validare a consilierilor locali se depune în termen de 3 zile de la data constatării rezultatelor alegerilor. Ea se judecă în şedinţă publică, fără citarea părţilor. Hotărârea este executorie şi poate fi suspusă apelului sau recursului. Invalidarea mandatului se poate face numai pentru cauze de nelegalitate, potrivit legii pentru alegerile locale nr. 67/2004, modificată prin Legea nr. 35/2008 cât şi legii administraţiei publice locale.
Şedinţa consiliul local este legal constituită dacă participă cel puţin majoritatea consilierilor aleşi şi validaţi. În caz contrar, prefectul va proceda la o nouă convocare. În situaţia că nici la o a doua convocare nu s-a întrunit majoritatea de două treimi se trece la cea de-a treia convocare. În situaţia că după trei convocări nu s-a reuşit realizarea majorităţii, locurile se vor considera vacante şi vor fi ocupate de următorii candidaţi ai partidului aflaţi pe listele electorală. Dacă nu există asemenea supleanţi ori ei nu mai fac parte din partidul pe listele căruia au candidat se vor organiza alegeri locale parţiale pentru acele mandate vacante. Aceeaşi situaţie şi atunci când consilierul absent nemotivat la cele trei convocări a fost ales ca „independent”, se va proceda la alegeri parţiale pentru locul devenit vacant. Cei interesaţi pot face contestaţie la instanţa de contencios administrativ. Hotărârea instanţei de contencios administrativ este irevocabilă.
Consilierii validaţi depun în faţa consiliului în şedinţă publică jurământul, în limba română potrivit art. 32 din Legea nr. 215/2001. Refuzul de a depune jurământul echivalează cu demisia de drept a celui în cauză. Legea stabileşte că din conţinutul jurământului poate fi îndepărtată formula religioasă „aşa să-mi ajute Dumnezeu”. Dacă consilierul declarat ales renunţă la mandat înainte de validare sau refuză depunerea jurământului, locul său este declarat vacant, iar consiliul va supune validării mandatul primului supleant de pe lista de partid.
Odată cu validarea mandatelor şi depunerea jurământului de către cel puţin majoritate din numărul membrilor consiliului, consilierul cel mai în vârstă care a condus şedinţa de constituire declară legal constituit consiliul. În continuare, legea obligă alegerea dintre consilieri prin vot deschis a preşedintelui de şedinţă. Preşedintele de şedinţă conduce şedinţele consiliului local şi semnează hotărârile adoptate de acesta. Preşedintele de şedinţă poate fi înlocuit înainte de termen prin votul majorităţii consilierilor în funcţie, el neavând un mandat, ci exercită numai o atribuţie legală.
Atribuţiile şi funcţionarea consiliilor locale
Art. 36 din legea administraţiei publice (nr. 215/2001)[1] stabileşte atribuţiile consiliilor locale din care enumerăm următoarele:
- alege viceprimarul sau, după caz, viceprimarii dintre consilieri;
- aprobă statutul comunei sau oraşului ori al municipiului Bucureşti;
- stabileşte impozite şi taxe locale;
- administrează domeniul public şi privat al localităţii;
- înfiinţează instituţii şi agenţi economici de interes local;
- aprobă bugetul local;
- aprobă organizarea şi funcţionarea aparatului de specialitate al primarului, organigrama, statul de funcţii, numărul de personal, Regulamentul de Ordine interioară;
- organizează serviciile publice locale de gospodărire comunală, transport local, salubritate etc.
- organizează târguri, pieţe, oboare, locuri şi parcuri de distracţie;
- asigură apărarea ordinii publice;
- hotărăşte darea în administrare, concesionare sau închiriere a bunurilor proprietate publică ale comunei sau oraşului;
- hotărăşte vânzarea, concesionarea sau închirierea bunurilor proprietate privată ale comunei sau oraşului;
- analizează şi aprobă documentaţia de amenajare a teritoriului şi urbanism a localităţilor;
- contribuie la organizarea de activităţi ştiinţifice, culturale, artistice, sportive şi de agrement;
- asigură protecţia drepturilor copiilor;
- repartizează locuinţele sociale, înfiinţează şi asigură funcţionarea unor instituţii de binefacere, centre sociale de interes local;
- conferă cetăţenilor români sau străini cu merite deosebite titlul de cetăţean de onoare al comunei sau oraşului;
- sprijină activitatea cultelor religioase;
- hotărăşte, în limitele legii cooperarea şi asocierea cu persoane juridice române sau străine, cu organizaţii neguvernamentale ori alţi parteneri sociali pentru realizarea în comun a unor acţiuni, lucrări, servicii de interes local precum şi cooperarea şi asocierea cu autorităţi administrative publice locale din ţară sau din străinătate în vederea promovării unor interese comune. Exercită alte atribuţii stabilite prin art. 36 din Legea nr. 215/2001 şi prin alte acte normative.
Mandatul consiliilor locale este de 4 ani. El poate fi prelungit prin lege organică pe timp de război sau de catastrofe. Exercitarea mandatului începe de la constituire până la numirea noului Consiliu local ales, sau în caz de dizolvare în condiţiile art. 55 din legea nr. 215/2001, republicată.
Consiliile locale lucrează în şedinţă publică lunară, la convocarea primarului, sau în şedinţă extraordinară, când situaţia o cere, la convocarea primarului sau a unei treimi din numărul membrilor consiliului. Convocarea trebuie să se facă cu cel puţin 5 zile anterior şedinţei sau cu cel puţin 3 zile înainte de şedinţele extraordinare. Convocarea se face în scris prin intermediul secretarului localităţii sau al sectorului municipiului Bucureşti. În situaţii urgente, convocarea se poate face de îndată. În actul de convocare denumit de lege, invitaţie se vor preciza data, ora, locul desfăşurării şi ordina de zi propusă. De altfel, legea obligă ca ordinea de zi a fiecărei şedinţe ordinare sau extraordinare a consiliului să fie adusă la cunoştinţă publică prin afişare la sediul primăriei sau prin mijloace mass-media. În localităţile cu populaţie minoritară etnic dar cu o pondere de peste 20% din numărul locuitorilor, aducerea la cunoştinţă publică a ordinii de zi trebuie să se facă şi în limba maternă a comunităţii respective.
Prezenţa consilierilor la şedinţă este obligatorie iar cvorumul de lucru îl reprezintă majoritatea consilierilor în funcţie (ceea ce înseamnă că dacă la un moment dat consiliul nu are toţi membrii legali în funcţie) sunt demisionari care nu au fost înlocuiţi cu supleanţi etc. – cvorumul se raportează la câţi consilieri sunt efectiv în componenţa consiliului.
Şedinţele consiliului local sunt publice.
Dezbaterile pe ordinea de zi şi modul de exercitare a votului fiecărui consilier se consemnează în procesul-verbal de şedinţă care se semnează de preşedintele de şedinţă şi se contrasemnează de secretarul localităţii (sectorului) cărora le revine responsabilitatea totală în ceea ce priveşte autenticitatea celor consemnate. De altfel, procesul-verbal se va supune aprobării consiliului în şedinţa următoare, fiecare consilier având dreptul de a contesta conţinutul procesului-verbal şi a cere înscrierea în acesta a conţinutului exact al opiniilor exprimate în şedinţa pentru care s-a întocmit acel proces-verbal.
Toate documentele prezentate într-o şedinţă a Consiliului împreună cu actele şi faptele ce au rezultat din dezbateri, ori s-a realizat în şedinţa consiliului şi procesul-verbal se depun într-un dosar special al şedinţei respective, numerotat şi sigilat de preşedintele de şedinţă, după aprobarea procesului-verbal.
Actele consiliului local
Actele adoptate de consiliile locale se numesc hotărâri. Proiectul de hotărâre se redactează de către iniţiator (primar sau consilieri) cu sprijinul tehnic al secretarului localităţii (sectorului) şi al aparatului de specialitate al primarului. Înainte de a fi supus dezbaterii în plenul consiliului local, proiectul trebuie analizat şi avizat de comisiile de specialitate ale consiliului care vor redacta şi un raport asupra fiecărui proiect.
Luarea deciziei în sine, adică adoptarea hotărârii trebuie să ţină seama de două elemente: cvorumul de şedinţă şi majoritatea necesară la vot. Cvorumul de şedinţă în general îl reprezintă jumătate plus unu din consilierii în funcţie, iar majoritatea se realizează cu votul a cel puţin jumătate plus unu din consilierii prezenţi. Anumite hotărâri, precum cele de adoptare a bugetului localităţii (sectorului), pentru impozitele şi taxele locale etc., se adoptă cu votul majorităţii consilierilor în funcţie. Hotărârile prin care se încheie contracte de împrumuturi, administrarea domeniului public şi privat al localităţii, organizarea urbanistică şi amenajarea teritoriului localităţii, asocierea sau cooperarea cu alte autorităţi publice, cu organizaţii neguvernamentale, cu persoane juridice române sau străine, cooperarea transfrontalieră etc., se iau cu votul a cel puţin două treimi din numărul consilierilor în funcţie.
Legea interzice să ia parte la deliberare şi adoptarea unei hotărâri consilierului care, personal, prin soţ, soţie, afini ori rude până la gradul al patrulea (veri primari) are un interes patrimonial în problema ce face obiectul proiectului de hotărâre. Încălcarea acestei interdicţii conduce la nulitatea de drept a hotărârii respective. Nulitatea se constată numai de instanţa de contencios administrativ, oricine putând avea calitatea procesuală activă (dreptul de a formula cererea la instanţa de contencios).
Hotărârile consiliilor locale trebuie să ţină seama de dispoziţiile Legii nr. 24/2000 privind tehnica legislativă[2], în ceea ce priveşte forma şi conţinutul minim al redactării şi de conţinutul reglementărilor precedente ale aceleiaşi autorităţi publice locale.
Hotărârile se semnează de preşedintele de şedinţă şi se contrasemnează de secretarul localităţii (sectorului). Secretarul contrasemnează pentru legalitate. Dacă secretarul refuză contrasemnarea hotărârii sau la acel moment funcţia de secretar nu este exercitată de o persoană anume, preşedintele de şedinţă va cere contrasemnarea de către 3 – 5 consilieri care au participat la şedinţa în care s-a dezbătut şi adoptat hotărârea. Când secretarul apreciază că hotărârea este nelegală sau depăşeşte competenţa de reglementare a consiliului, are obligaţia de a motiva în scris şi prezenta consiliului punctul său de vedere.
Intrarea în vigoare a hotărârilor cu caracter normativ are loc numai după aducerea lor la cunoştinţa publică prin mijloace locale specifice – afişaj în locuri publice special amenajate, în presa locală scrisă etc., dar nu mai devreme de un termen de 5 zile după comunicarea hotărârilor către prefect. Prefectul poate solicita emitentului actului normativ să-l retracteze, să-l modifice ori să-l suspende o perioadă de timp, când apreciază că este nelegală sau prematură adoptarea hotărârii. Emitentul are la rândul său autonomia legală de apreciere dacă dă curs sau nu solicitării prefectului. În caz de refuz din partea consiliului local, prefectul poate promova acţiune în contencios administrativ împotriva hotărârii apreciate ca nelegală şi va comunica această situaţie consiliului local caz în care hotărârea se suspendă de drept.
Consilierii locali – statutul juridic
Consilierii sunt consideraţi aleşi locali împreună cu primarul, preşedintele consiliului judeţean şi cu consilierii judeţeni.
Consilierii locali se află în serviciul colectivităţii locale care i-a ales, având un mandat de reprezentare.
Calitatea de consilier este incompatibilă cu:
- funcţia de primar; funcţia de prefect sau de subprefect; calitatea de funcţionar public în aparatul de lucru al primarului, al consiliului judeţean, al prefectului, al serviciilor publice deconcentrate, al serviciilor publice de interes local sau de interes judeţean;
- cu calitatea de senator, deputat, ministru, secretar sau subsecretar de stat sau altele asimilate acestora, manager sau membru în consiliul de administraţie al regiilor autonome sau de conducător al societăţilor comerciale înfiinţate de consiliul local ori de cel judeţean etc.
După validarea alegerii în funcţia de consilier, în termen de 10 zile cel în cauză trebuie să opteze pentru una din cele două calităţi incompatibile. În caz contrar, preşedintele de şedinţă va lua act de pierderea calităţii de consilier şi va supune validării pe primul supleant de pe lista partidului pe care a devenit consilier cel demisionat de drept.
Pe lângă aceste incompatibilităţi prevăzute în Legea nr. 215/2001 există o serie de alte incompatibilităţi prevăzute în diferite acte normative.
Consilierii primesc pentru participarea la lucrările consiliului local o indemnizaţie prevăzută de lege.
Suspendarea şi încetarea mandatului de consilier local
În caz de arestare preventivă a unui consilier, mandatul acestuia se suspendă de drept. Parchetul are obligaţia de a comunica măsura arestării celui în cauză prefectului care emite ordinul constatator al suspendării. Ordinul de suspendare se comunică celui în cauză. Dacă se dovedeşte netemeinică măsura arestării şi nevinovăţia consilierului acesta poate cere despăgubiri.
Încetarea mandatului de consilier poate interveni în următoarele cazuri:
- demisie
- incompatibilitatea schimbarea domiciliului în altă localitate
- pierderea drepturilor electorale
- lipsa nemotivată de la 3 şedinţe ordinare consecutive
- condamnarea la pedeapsa închisorii cu privare de libertate printr-o hotărâre irevocabilă sau deces.
În cazurile de încetare de drept a mandatului de consilier, consiliul local adoptă o hotărâre de constatare a vacanţei locului în consiliu, la iniţiativa primarului sau oricărui consilier.
Consilierii locali îndeplinesc o funcţie de autoritate publică, nu li se aplică dispoziţiile statutului funcţionarului public. Consilierilor locali li se aplică, însă, legislaţia privind conflictele de interese (nr. 161/2003).
[1] Republicată în 2007.
[2] Republicată în Monitorul Oficial al României, partea I, nr. 777 din 25 august 2004.