Functionarul public este o persoana care, în conformitate cu dispozitiile actelor normative, este numita de autoritatea publică competenta sau aleasa potrivit normelor legii şi investita în mod legal cu atributiile functiei sale, prestand în mod permanent o activitate, cu scopul de a asigura functionarea continua a unui serviciu public.
Caracteristicile functionarului public sunt:
- este o persoana care actioneaza în institutiile administrative
- ocupa posturi şi detine functii publice
- este numit de autoritatea competenta potrivit normelor legii
- este investit în mod legal cu atributiile functiei sale
- presteaza în mod permanent o activitate cu scopul de a asigura functionarea continua
a unui serviciu public
- isi desfasoara activitatea pe toate nivelurile ierarhice ale structurii sistemului administrativ
Din punctul de vedere al competentei decizionale, stabilita de lege, functionarii publici pot fi grupati astfel:
- Functionari de decizie;
- Functionari care participa la pregatirea deciziilor;
- Functionari care participa la executarea deciziilor.
Fără îndoială ca personalul care îşi desfasoara activitatea în sistemul administratiei de stat trebuie sa aibă o anumita pregatire, deoarece eficienta serviciilor publice este determinata şi de nivelul de pregătire a functionarilor publici implicati în desfasurarea proceselor de management şi de execuţie.
Este evidenta necesitatea efectuarii unor schimbari majore în statutul functionarului public.
Astfel, functionarul public cu functie publică de conducere trebuie sa devina un manager public cu urmatoarele categorii de competente:
-Competenţă profesională;
-Competenţă managerială;
-Competenţă politică;
-Competenţă etică.
Competenta este capacitatea unei persoane de a realiza, în mod corespunzator şi cu eficienta maxima, sarcinile care îi revin. Competenta este cea care generează performanţă, respectiv productivitatea şi eficacitatea. De altfel, performanta unui manager public se reflecta în performanta institutiei publice pe care o conduce.
De altfel, competenta profesionala se imbina în mod armonios cu competenta manageriala, respectiv capacitatea unui functionar de a conduce un grup de persoane, un domeniu distinct, o institutie publică sau un sistem format din mai multe institutii specializate.
Pentru functionarii publici cu functii de conducere, care trebuie să actioneze ca manageri publici, sunt necesare câteva calitati esentiale indiferent de profesia lor de baza, nivelul ierarhic pe care se situeaza, respectiv specificul activitatii.
Specialistii englezi şi americani considera ca definitorii pentru un manager public de succes sunt:
- Tripla profesionalizare: economica-manageriala, juridica şi psihosociologica;
- Competenta manageriala;
- Competenţa politică.
De altfel, punctul de pornire al acestei abordari asupra managementului public il reprezinta experienta britanica reflectata în trei lucrari importante apartinand lui Metcalfe şi Richards (1990), Pollitt (1993), şi Flynn (1997).
Fără indoială, se contureaza din ce în ce mai mult o noua abordare a problematicii functionarului public, în care performanta este criteriul cel mai important pentru aprecierea eficacitatii unui manager public. Devine evident faptul ca o cunoastere a obiectivelor de realizat şi a mijloacelor folosite pentru realizare nu mai sunt suficiente. Prin urmare, sunt necesare abilitati, care inseamna indemanare, capacitatea de a conduce, talent, capacitatea de a comunica, capacitatea de inovare, capacitatea de rationament logic.
Astfel, este necesara o pregatire medie, de baza, pe care trebuie sa o aibă orice functionar public, indiferent de postul si/sau functia publică pe care le ocupa. La acestea se adauga pregatirea de specialitate, intr-un domeniu distinct şi nu numai pentru functionarii publici cu functii de conducere, iar corolarul este reprezentat de pregatirea în domeniile managementului şi psihosociologiei.
Este necesara o abordare detaliata a acestor aspecte, deoarece majoritatea specialistilor
ignora elemente importante, indispensabile pentru profilul viitorilor functionari publici. Astfel, unii specialisti considera pregatirea în domeniul dreptului ca fiind cel mai important aspect pentru profilul unui functionar public. Altii considera ca este suficienta o pregatire de baza intr-o institutie publică sau pe langă o institutie publică din sistemul administrativ. Dincolo de aceste abordari limitate se poate considera ca procesul de pregatire a functionarilor publici este complex şi continuu.
Complexitatea rezulta din succesiunea treptelor de invatamant pe care un functionar public trebuie sa le parcurga incepand cu scoala elementara şi terminand cu acele cursuri postuniversitare, de specializare şi perfectionare a pregatirii.
Continuitatea este o alta latura importanta a procesului de pregatire şi marcheaza de fapt preocuparea pentru perfectionarea continua a pregatirii functionarilor publici. De altfel, aceasta reprezinta o obligatie legala pentru toti functionarii publici. Raspunderea pentru organizarea perfectionarii pregatirii profesionale a functionarilor publici revine ministerelor de resort şi celorlalte organe ale administratiei publice centrale şi locale şi institutiilor publice, în general.
Se considera ca un sistem administrativ functioneaza bine daca este condus bine, prin
urmare, cel mai important este nivelul performantelor obtinute. Acestea trebuie sa reprezinte fundamentul pentru determinarea veniturilor functionarilor publici, în general, şi a celor cu functii publice de conducere, în special, renuntandu-se astfel la abordarile limitative care promoveaza recompensarea în functie de pregatire, vechime, experienta, fler, pozitia în ierarhie si/sau orientarea politică a unor funcţionari.