Recrutarea functionarilor publici
Managementul public a acordat întotdeauna o atenţie deosebită analizei aspectelor care vizează recrutarea funcţionarilor publici.
Semnificaţia şi motivaţia acţiunii de recrutare se referă la două elemente:
- o departajarea candidaţilor,
- o alegerea celor mai capabili candidaţi pentru a corespunde cerinţelor posturilor şi funcţiilor publice existente în structura organizatorică a instituţiei publice.
Prin recrutarea funcţionarilor publici se înţelege identificarea şi atragerea personalului calificat pentru ocuparea posturilor si/sau functiilor publice vacante.
In acest sens, managementul public urmăreşte sa realizeze mai mult decât simpla ocupare a unor posturi/funcţii vacante.
Recrutarea functionarilor permanenti constituie o activitate importanta a compartimentelor de personal, care contribuie la alcatuirea unui aparat administrativ pregatit profesional şi eficient.
Schimbările intervenite în sectorul public au determinat redefinirea conţinutului activităţii de recrutare în sensul considerării în acest proces, cel puţin a următoarelor aspecte:
o condiţiile şi schimbările de pe piaţa muncii,
o capacitatea sistemelor de pregătire şi dezvoltare a resurselor umane,
o atracţia zonei sau a localităţii şi facilităţile locale,
o cadrul legislativ,
o rolul sindicatelor,
o imaginea instituţiei publice,
o cultura organizaţiei,
o politicile şi practicile manageriale,
o valorile economice, politice, sociale, etnice sau de altă natură existente,
o gradul de autonomie financiară şi managerială a instituţiei publice etc.
Recrutarea constituie activitatea prin care se determină, din punct de vedere cantitativ, numeric şi calitativ, ca pregătire, structura eşantionului de persoane din care se va face selecţia unui titular de post şi/sau funcţie publică pentru poziţia existentă în structura organizatorică.
Recrutarea se declanşează în momentul în care în structura organizatorică a instituţiei publice apar posturi sau funcţii noi, sau când cele existente devin vacante prin pensionare, deces, transfer sau destituire.
Activitatea de recrutare a functionarilor publici cuprinde:
- Analiza cerintelor postului vacant;
- Intocmirea specificatiilor aferente activitatii în postul liber;
- Cercetarea posibilitatilor privind locurile unde pot fi gasiti posibilii candidati;
- Atragerea candidatilor pentru posturile care urmeaza a fi ocupate.
Desfasurarea corespunzatoare a acestor activitati implica elaborarea unui program de recrutare a functionarilor publici cuprinzand 4 etape.
Etapele procesului de recrutare a functionarilor publici:
Analiza cerinţelor postului vacant
În această etapă specialiştii din compartimentul de resurse umane procedează mai întâi la o actualizare a conţinutului fişei postului/funcţiei vacante în funcţie de schimbările apărute în sistemul de obiective al instituţiei publice, în cadrul legislativ, în politicile şi strategiile în domeniul resurselor umane elaborate la nivelul administraţiei centrale, mai exact de către instituţii specializate integrate în structura guvernului şi/sau ministerelor.
Etapa a doua se numeşte întocmirea specificaţiilor aferente activităţii în postul vacant.
Această etapă constă în identificarea elementelor de specificitate ale posturilor sau funcţiilor vacante, practic a aspectelor prin care postul sau funcţia publică vacante se disting şi se integrează concomitent în relaţie cu celelalte în cadrul structurii organizatorice existente.
Etapa a treia constă în cercetarea posibilităţilor privind locurile unde pot fi găsiţi posibilii candidaţi
Din raţionamente absolut normale, în această etapă se procedează mai întâi la identificarea potenţialilor candidaţi interni, deci se procedează la o recrutare internă.
Etapa a patra constă în atragerea candidaţilor pentru posturile vacante. Aceasta se poate realiza prin consultarea directă a potenţialilor candidaţi, motivarea acestora pentru implicarea în procesul de recrutare şi selecţie. Etapa se desfăşoară tot din iniţiativa şi cu implicarea directă a specialiştilor în domeniul resurselor umane din instituţia.
Selectia functionarilor publici
Selectia consta intr-un ansamblu de procese de identificare şi analiza a calitatilor şi a
pregatirii profesionale a candidatilor, în scopul numirii pe posturi si/sau functii publice a
functionarilor publici. Aşadar, selecţia reprezintă procesul complex de alegere, conform unor criterii stabilite, a celui mai potrivit candidat pentru ocuparea unui post scos la concurs.
Încă din antichitate au fost determinate câteva criterii de selecţie a funcţionarilor publici: originea, situaţia materială, relaţiile personale, forţa fizică, forţa opiniei, experienţa, pregătirea, inteligenţa, caracterul. Unele dintre aceste criterii au fost amendate semnificativ o dată cu evoluţia societăţilor şi schimbările intervenite în sfera politică şi administrativă.
În perioada contemporană s-au conturat două categorii de metode de selecţie a funcţionarilor publici:
- metode nedemocratice în care sunt incluse hazardul, norocul, ereditatea, nepotismul;
- metode democratice: selecţia profesională, selecţia intelectuală şi selecţia politică.
Cateva metode şi tehnici folosite pentru selectia functionarilor publici permanenti:
- Convorbirea cu candidatii recrutati-interviul
Datele personale ale candidatului cuprinse în formularele pe care le-a completat în vederea inscrierii sale sunt analizate de conducatorul institutiei sau de reprezentantul sau, cu scopul de a se verifica daca persoana corespunde sau nu cerintelor postului/functiei publice vacante.
Desi concluziile rezultate în urma interviului sunt subiective, totusi în unele tari democratice aceasta constituie o metoda importanta de selectie a personalului în sistemul administratiei publice şi în celelalte organizatii din sectorul public.
Printr-o astfel de comunicare se pot obtine precizari privind datele cuprinse în formularele completate de candidat. Scopul discutiei consta în identificarea elementelor caracteristice privind comportamentul solicitantului. Desfasurarea libera a discutiilor constituie una din metodele cele mai eficiente de selectie a candidatilor. Aplicand-o, se asigura de obicei stimularea candidatului de a relata despre experienta în domeniu, opiniile şi obiectivele sale.
- Cercetarea referintelor şi calificativelor candidatilor
Investigarea referintelor poate fi edificatoare în ceea ce priveste selectia candidatilor.
Din cercetarea referintelor, un evaluator cu experienta poate obtine informatii suplimentare despre activitatea candidatului, unele detalii ale comportamentului acestuia, domeniile în care a intampinat dificultati, relatiile cu colegii şi superiorii sai si, în general, despre eficienta realizarilor sale. Astfel de informatii urmeaza a fi confruntate şi interpretate în functie de datele inscrise în formularele completate de candidat. Se pot obtine referinte utile de la alte persoane, cum ar fi fostii colegi sau sefi ai candidatului.
- Satisfacerea unor criterii formale de către candidati
- Consideratii privind probele de selectie
Faţă de tehnicile prezentate, probele de verificare a cunostintelor sunt metode stiintifice de selectie a functionarilor publici şi constau în participarea candidatilor la un examen sau concurs. Comisia de examinare a candidatilor pentru posturile si/sau functiile publice selecteaza din numarul candidatilor pe aceia care corespund intr-o masura mai mare cerinţelor postului vacant.