Contenciosul administrativ în România de după Revoluţia din Decembrie 1989 are ca bază legală Constituţia şi vechea Lege nr.29/1990 (modificată şi completată prin Legea nr. 554/2004).
Fundamentul juridic al instituţiei contenciosului administrativ îl costituie art.21 şi art. 48 din Constituţie şi art.1 din Legea nr.554/2004.
Astfel, în art.21, Constituţia recunoaşte accesul liber al persoanelor la justiţie, statuând că: „Orice persoană se poate adresa justiţiei pentru apărarea drepturilor, a libertăţilor şi a intereselor sale legitime”. Art.48 din Constituţie prevede că: ”Persoana vătămată într-un drept al său de o autoritate publică printr-un act administrativ sau prin nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri este îndreptăţită să obţină recunoaşterra dreptului pretins, anularea actuluii şi repararea pagubei”.
Condiţiile şi limitele exercitării acestui drept se stabilesc prin lege organică.
Art.1 din Legea nr. 554/2004 prevede că „orice persoană fizică sau juridică, dacă se consideră vătămată în drepturile sale, recunoscute prin lege, printr-un act administrativ sau prin refuzul nejustificat al unei autorităţi administrative de a-i rezolva cererea referitoare la un drept recunoscut de lege, se poate adrasa instanţei judecătoreşti competente, pentru anularea actului, recunoaşterea dreptului precum şi repararea pagubei ce i-a fost cauzată”.
Deci, aceste trei articole reprezintă substanţa contenciosulu administrativ.
Faţă de cele menţionate, contenciosul administrativ reglementat de Legea nr.554/2004 se caracterizează prin următoarele trăsături:
- Este un contencios de plină jurisdicţie (trăsătură ce reiese din art.11) deoarece instanţa de judecată, soluţionând acţiunea, poate nu doar să anuleze total sa parţia actul administrativ ilegal ori să oblige autoritatea administrativă să emită un act administrativ, ci să şi hotărască în legătură cu daunele materiale şi morale cauzate.
În temeiul acestei legi, pot fi atacate în faţa instanţelor de contencios administrativ doar cazurile în care actele administrative de autoritate au fost adoptate sau emise şi refuzul autorităţii administrative de a rezolva o cerere referitoare la un drept recunoscut de lege a intervenit după trecerea unui termen de 30 de zile de la data publicării (7 decembrie 2004) în Monitorul Oficial, al Legii contenciosului administrativ nr.554/2004.
În acest sens, sunt şi prevederile art.19, potrivit caror „prezenta lege nu se aplică actelor administrative emise anterior intrării sale în vigoare.
- O a doua trăsătură are în vedere reglementarea unei proceduri prealabile .
Astfel, reclamantul, „înainte de a introduce acţiunea la instanţa de contencios administrativ, trbuie să se adreseze autorităţii administrative care a emis actul (sau autorităţii ierarhic superioare acesteia) pentru ca aceasta să înlăture actul ilegal şi să repare eventuala pagubă (prin recurs graţios).
Raţiunea reclamaţiei prealabile constă în a obliga administraţia să se pronunţe cu privire la anularea actului sau să ia măsuri pentru emiterea actului administrativ de reclamant.
Persoanele fizice sau juridice lezate au dreptul de a pretinde autorităţii administrative să-şi exercite controlul asupra actelor emise în cadrul ei şi de a reveni asupra acelora pe care le consideră ilegale.
Revocarea actelor administrative ilegale, trebuie efectuate de către autoritatea administrativă cu espectarea aceloraşi reguli de formă avute în vedere la emiterea lor. În cazul actelor ilegale, efectul revocării nu se produce doar pentru viitor, ci şi pentru trecut (ex tunc) de la emiterea actului până la anularea lui.
- Contenciosul administrativ are două grade de jurisdicţie: în fond şi în recurs, ambele date în competenţa instanţelor de contencios administrativ.
- Pot fi atacate cu acţiune în contencios administrativ şi actele administrativ-jurisdicţionale (în afară de cele din domeniul fiscal şi contravenţional) după epuizarea căilor administrativ-jurisdicţionale.
- Acţiunea în justiţie poate fi formulată şi împotriva funcţionarului autorităţii administrative pârâte, care poate fi obligat la plata daunelor în mod solidar cu autritatea administrativă(art.13).
Textul articolului 13 prevede posibilitatea plăţii daunelor de cătrre persoana vinovată solidar cu autoritatea administrativă. Se consacră dreptul persoanei care se consideră vătămată în depturile ei printr-un act administrativ şi căreia i-a fost cauzată o pagubă, să se îndrepte cu acţiune nu numai împotriva autorităţii administrative sau funcţionarului acesteia în mod separat, ci să pretindă obligarea la despăgubiri în mod solidar, a funcţionarului cu autorittea administrativă. În acest mod, reclamantul care a obţinut o hotărâre de obligaţie solidară, poate să ceară oricărui dintre cei doi executarea integrală („in solidium”), fără posibilitatea pentru codebitorul obligat să opună beneficiul de diviziune; în acest fe, plata efectuată de unul dintre debitori- funcţiionar sau administraţie-eliberează pecelălalt de obligaţie.
Aliniatul 2 al aceluiaşi articol 13 prervede că: „Percoana acţionată astfel în justiţie poate chema în garanţie pe superiorul său ierarhic de la care a primit ordin scris să semneze actul, a cărui legalitate-totală sau parţială- este supusă judecăţii.
“Chemarea în garanţie”se face potrivit art.60 şi 61 din Codul de procedură civilă. Aceasta trebuie depusă la dosar odată cu întâmpinarea sau cel mai târziu până la prma zi de înfăţişare sub sancţiunea de a fi judecată separat, dacă părţile nu convin ca să se judece odată cu acţiunea principală. Funcţionarul superior ierarhic introdus în proces pe calea chemării în garanţie devine parte în proces şi se poate folosi de toate mijloacele de apărare prevăzute de lege.
- O altă trăsătură a contenciosului administrativ este aceea că instanţa de contencios administrativ poate hotărâ atât asupra daunelor materiale, cât şi asupra daunelor morale, fiind pentru prima dată când se consacră în legislaţia română răspunderea pentru daunele morale.
Reclamntul poate insă, pentru motive care îl privesc, să solicite numai anularea actului administrativ ilegal şi să-şi rezerve dreptul de a solicita daunele materiale şi morale pe calea dreptulii comun. Sub acest aspect, considerăm că persoana care se consideră vătămată printr-un act administrativ are un drpt de obtiune între acţiunea în daune prevăzută de Legea contenciosului administrativ şi acţiunea în despăgubiri conform dreptului comun.