Pin It

Obiectul acţiunii în contencios administrativ îl poate constitui fie anularea unui act administrativ, fie obligarea unei autorităţi administrative care refuză să rezolve o cerere şi repararea pagubei ce i-a fost cauzată acestuia (act administrativ ilegal sau refuzul nejustificat).

Cu privire la actul administrativ ce formează obiectul unei acţiuni în contencios administrativ, se reţine că acesta, trebuie să fie un act administrativ de autoritate emis cu nerespectarea prevederilor legii.

Nu pot fi atacate în justiţie – pe calea contenciosului administrativ- actele de gestiune şi actele administrative cu caracter jurisdicţional precum şi cele pentru care legea prevede o altă procedură jurdică.

În concluzie, se poate afirma că, „pentru a putea forma obiectul unei acţiuni în contencios administrativ, este necesar ca actul administrativ prin care o persoană fizică sau juridică de consideră vătămată în drepturile ei, să fie un act administrativ de autoritate, pentru care legea specială să nu prevadă o altă procedură juridică de atac.

În ceea ce priveşte caracterul de autoritate al actului administrativ, acesta trebuie să rezulte din natura lui de a fi adoptat sau emis, în baza şi în vederea executării legii de un serviciu public administrativ investit, prin lege, cu dreptul de a adopta sau emite asemenea acte sau, cum susţinea prof. C.G.Raricescu, acte săvârşite în vederea funcţionării serviciilor publice.

În ceea ce priveşte a doua trăsătură, aceea că legea specială să nu  prevadă o altă procedură judiciară de atac, se poate spune că, în multe cazuri, legea prevede că cel vătămat într-un drept al său printr-un act administrativ, se poate adresa instanţelor judecătoreşti de drept comun şi nu instanţelor de contencios administrativ sau organelor administratiei publice ierarhic superioare.

Astfel, judecătoriile judecă: plângerile împotriva proceselor- verbale de constatare şi sancţionare a contravenţiilor; contestaţiilor împotriva comisiilor judeţene pentru aplicarea Legii fondului funciar; a proceselor- verbale de adjudecare a unor licitaţii; contestaţiilor împotriva comisiilor judeţene pentru aplicarea prevederilor Legii nr.112/1995 privind reglementarea situaţiei juridice a unor imobile cu destinaţie de locuinţe trecute în proprietatea statului (în vigoare, cu modificările aduse de Legea nr. 71/2011, Legea nr. 76/2013, OUG nr. 44/2012 şi OUG nr. 4/2013).

Organele administraţiei publice ierarhic superioare pot judeca, de exemplu, contestaţiile împotriva deciziilor de aplicare a sancţiunilor disciplinare aplicate de şefii serviciilor publice descentralizate ale ministerelor; contestaţiile împotriva sancţiunilor disciplinare aplicate cadrelor didactice etc.

Instanţele de contencios administrativ judecă acţiunile împotriva actelor administrative de autoritate adoptate sau emise de serviciile publice, ca instituţii publice ori ca regii autonome de interes public.

În legătură cu refuzul nejustificat al unei autorităţi administrative de a rezolva o cerere referitoare la un drept recunoscut de lege, ca obiect al acţiunilor de contencios administrativ, se observă că legiuitorul, prin lit. g şi h ale art.2 din Legea nr. 554/2004 arată că se consideră refuz nejustificat de rezolvare a cererii la un drept recunoscut de lege şi faptul  de a nu răspunde petiţionarului în termen de 30 de zile de la înregistrarea cererii respective, dacă prin lege nu se prevede un alt termen.

Într-o acţiune, întemeiată pe refuzul unei autoritîţi, o persoană fizică a cderut unui organ al administraţiei publice să-i elibereze o adeverinţă care interesa pe fratele acesteia (a persoanei fizice care reclamă). Pentru că cel care a formulat acţiunea nu era vătămat într-un drept al său, recunoscut de lege, acţiunea a fost respinsă.

Obiectul acţiunilor în contencios administrativ poate cuprinde şi cererea de reparare a pagubelor materiale şi morale ce i-au fost cauzate reclamantului.

Repararea pagubei poate fi solicitată, atât prin acţiunea în care se cere anularea unui act administrativ de autoritate emis ilegal sau obligarea la rezolvarea unei cereri referitoare la undrept rercunoscut de lege, cât şi printr-o acţiune separată. Astfel, art.12 din Legea nr.554/2004 prevede că : ”în cazurile în care cel vătămat a cerut anularea actului administrativ, fără a cere în acelaşi timp despăgubiri, întinderea pagubei nefiindu-i cunoscută la data judecării acţiunii de anulare, termenul de prescripţie pentru cererea de despăgubiri curge de la data la care a cunoscut sau ar fi trebuit să cunoască întinderea pagubei”.