Ptrivit art.10 alin.1 din Legea contenciosului, judecarea acţiunilor de contencios administrativ este de competeţa tribunalului sau a Curţii de Apel în a cărui rază teritorială îşi ars domiciliul reclamantul. (În dreptul comun competenţa aparţine instanţelor de la domiciliul sau sediul pârâtului).
Această regulă are în vedere instituirea unui regim de protecţie pentru reclamant şi prin urmare, acesta are un drept de opţiune în a alege între instanţa de contencios administrativ de la domiciliul său şi cea dela domiciliul pârâtului.
Instanţele de contencios administrativ sunt, potrivit prevederilor legale: tribunalele judeţene şi al municipiului Bucureşti, Curţii de Apel şi Curtea Supremă de Justiţie (care soluţionează recursurile).
Potrivit Codului de procedură civilă tribunalele judeţene şi al municipiului Bucureşti judecă, în primă instanţă procesele şi cererile în materie de contencios administrativ, în afară de cele date în competenţa curţilor de apel.
Sunt de competenţa tribunalelor ca primă instanţe de contencios administrativ, actele administrative de autoritate adoptate sau emise de :
- consiliile locale (comunale, orăşeneşti) cu excepţia consiliului local al municipiului Bucureşti, de primari şi de serviciile publice ale consiliilor locale;
- instituţii publice de învătământ, cukltură , artă, sănătate s.a., indiferent de subordonare;
- regiile autonome de interes public naţional sau local.
În practică apar unele conflicte de competenţă materială. Astfel, s-a pus problema instanţelor competente în cauzele în care reclamantul, prin aceeaşi acţiune, a chemat în judecată autorităţi administrative ale căror acte pot fi controlate, în acdrul aceleiaşi circumscripţii a unei curţi de apel.
Asemenea conflicte de competenţă se soluţionează de secţia de contencios administrativ a curţii de apel în a cărei circumscripţie funcţionează instanţele judecătoreşti aflate în conflict de competenţă.
Privind competnţa teritorială, art.10 din Legea nr.554/2004, modificată, prevede că judecarea acţiunilor formulate în baza art1 din prezenta lege este de competenţa tribunalului sa a curţii de apel în a cărui bază teritorială îsi are domiciliul reclamantul, potrivit competenţei materiale prevăzut de art.2 şi 3 din Codul de procedură civilă. Curtea Supremă de Justiţie a statuat că dispoziţiile cuprinse în art.10 din Legea nr. 554/2004 nu stabilesc o competenţă teritorială absolută, ci au caracterul unor norme de protecţie pentru reclamnt şi, într-o asemenea situaţie reclamantul are dreptul şă aleagă între normele dreptului comun în materie sau normele de protecţie prevăzute în art. 10. Însă odată aleasă instanţa de către reclamant, acesta nu mai poate reveni.
Tot în privinţa competenţei teritoriale este de relevat şi aspectul strămutării cauzelor de la o instanţă la alta de acelaşi grad. Deşi strămutarea priveşte numai competenţa teritorială, cu prilejul judecării cauzei, de către instantă astfel investită, trebuie să se ţină seama şi de competenţa materială, astfel încât, judecata să se facă de instanţă competentă material care a fost investită prin admiterea cererii de strămutare.
Potrivit art. 3 pct. 1 din Codul de procedură civilă, curţile de apel judecă, în primă instanţă, procesele şi cererile în materie de contencios administrativ privind actele de competenţa autorităţilor administraţiei publice centrale, ale prefecturilor, ale serviciilor publice descentralizate la nivel judeţean, ale minsterelor şi ale celorlalte organe centrale ale autorităţilor publice judeţene şi a municipiului Bucureşti.
Aceasta este deci competenţa Curţilor de Apel, ca primă instanţă, iar potrivit punctului 2 al aceluiaşi articol, ele judecă, ca instanţe de apel, apelurile declarate împotriva hotărârilor pronunţate de tribunale. Cutea Supremă de Justiţie soluţionează recursurile declarate împotriva hotărârilor pronuunţate de Curtea de Apel în primă instanţă.