Formele de activitate a organelor administraţiei publice
Prin noţiunea de „organ al administraţiei publice” înţelegem, serviciile publice prin care se realizează sarcinile publice executive, adică: organele administraţiei publice, instituţii publice şi regii autonome de interes public.
Astfel, în vederea realizării sarcinilor ce le revin-satisfacerea intereselor generale ale societăţii, serviciile publice adoptă sau emit acte juridice şi săvârşesc fapte materiale (administrative), producătoare de efecte juridice, în scopul naşterii, modificării sau stingerii raporturilor juridice, de regulă, de drept administrativ, dar şi a raporturilor juridice aparţinând altor ramuri de drept.
Actul juridic este acea manifestare de voinţă a unei persoane fizice sau juridice făcută în scopul de a produce efecte juridice. Când actul juridic este făcut de particulari (o persoană fizică sau juridică), el va fi un act de drept privat, iar când este făcut de un funcţionar public, actul va fi un act de drept public.
Actele juridice adoptate sau emise de serviciile publice administrative se împart în:
- a) acte administrative de autoritate;
- b) acte administrative de gestiune;
- c) acte administrative cu caracter jurisdicţional.
- a) Actele administrative de autoritate sunt acele acte juridice adoptate sau emise de serviciul public, în mod unilateral, în baza şi în vederea executării legii, pentru naşterea, modificarea sau stingerea unor raporturi juridice. Aceste acte se mai numesc şi acte administrative de putere publică, emanând de la o autoritate publică-legislativă, executivă sau judecătorească, executarea lor fiind asigurată de puterea publică, iar nerespectarea lor atrage sancţionarea celor în culpă. Ele pot fi cu caracter normativ sau cu caracter individual.
- b) Actele administrative de gestiune sunt actele juridice încheiate de serviciile publice administrative pentru exploatarea şi dezvoltarea proprietăţii publice (domeniu public) al statului, judeţului, sau comunei, cu particularii (persoane fizice sau juridice române sau străine), pentru că statul, judeţul sau comuna, având conducerea propriilor patrimonii, fac, în această calitate, acte patrimoniale, bilaterale. Prin urmare, aşa cum arată prof. P. Negulescu, actele de putere publică, făcute de organele statului (legislativul, executivul sau organul judecătoresc) au formă de acte unilaterale, iar actele făcute de administraţie, ca gestionar al patrimo-niului statului, judeţului sau comunei, sunt acte patrimoniale, contrac-tuale, de gestiune, care au formă bilaterală, fiind necesare două manifestări de voinţă.
- c) Actele administrative cu caracter jurisdicţional sunt actele emise de organele de jurisdicţie ce funcţionează în cadrul organelor administraţiei publice, competente, potrivit legii, să soluţioneze anumite conflicte juridice apărute între organele administraţiei publice (servicii publice) şi particulari (persoane fizice sau juridice). Aceste acte juridice, după organul care le emite, sunt acte administrative, iar după efectele pe care le reproduc, sunt acte de jurisdicţie sau acte administrative cu caracter jurisdicţional.
La rândul lor, faptele materiale (administrative) se împart în:
- a) fapte materiale (administrative) care produc efecte juridice: operaţiuni, acţiuni săvârşite de funcţionari publici, dar şi de particulari;
- b) fapte materiale (administrative) care nu produc, prin ele însele, efecte juridice: operaţiuni tehnico-materiale, acte pregătitoare, de specialitate, intelectuale sau manuale, dar fără săvârşirea cărora nu se pot adopta sau emite acte administrative.
Noţiunea de act administrativ de autoritate este determinată de cele trei părţi (elemente) pe care le cuprinde aceasta, şi anume: a) act juridic; b) act administrativ şi c) act de autoritate.
Actul administrativ de autoritate este actul juridic adoptat sau emis de un serviciu public administrativ, în mod unilateral, în baza şi în vederea executării legii, pentru naşterea, modificarea sau stingerea unor raporturi juridice, de regulă, de drept administrativ.
Trăsăturile actului administrativ de autoritate sunt determinate de natura juridică proprie, specifică, a acestor acte juridice. Astfel:
- Actele administrative de autoritate sunt adoptate sau emise de serviciile publice administrative-organe ale administraţiei publice, instituţii publice şi regii autonome de interes public, competente, potrivit legii, să adopte ori să emită astfel de acte ce pot fi adoptate sau emise de organele puterii legislative, de Preşedintele României, precum şi de organele puterii judecătoreşti, dacă legea recunoaşte acest drept.
- Actele administrative de autoritate cuprind o dispoziţie, un ordin pe care serviciul public care l-a adoptat sau emis îl dă serviciilor publice în subordinea particularilor (persoane fizice sau juridice).
- Unele acte au caracter normativ, iar altele individual, adică unele produc efecte juridice cu caracter general, impersonal, iar altele numai asupra serviciului public sau a particularilor pentru care au fost adoptate ori emise.
- Actul administrativ de autoritate este emis sau adoptat pentru aplicarea, pentru executarea unei legi existente, a unor norme primare cuprinse într-o lege în vigoare.
- Fiind emise sau adoptate pe baza şi în vederea executării legilor, actele administrative de autoritate nu pot avea caracter retroactiv, ele produc efecte numai pentru viitor.
- Aceste acte intră în vigoare, produc efecte juridice, de la data la care au fost publicate cele normative, sau aduse la cunoştinţă celor interesaţi, în cazul actelor administrative de autoritate individuale. De la această regulă fac excepţie decretele emise de Preşedintele României şi hotărârile Guvernului, individuale, care, pentru a produce efectele pentru care au fost emise, trebuie să fie publicate în „Monitorul Oficial”.
- Executarea actelor administrative de autoritate este asigurată de puterea publică, ce aplică sancţiunile stabilite, potrivit legii sau chiar şi în actele respective.
Forma actelor administrative de autoritate adoptate sau emise este forma scrisă şi trebuie să cuprindă: denumirea serviciului public administrativ care a adoptat sau emis actul; data la care a fost emis sau adoptat; data intrării în vigoare; sigiliul sau ştampila serviciului public administrativ care l-a adoptat sau emis; semnătura conducătorului serviciului public administrativ care l-a adoptat sau emis ori a locţiitorului acestuia; numărul sub care a fost adoptat sau emis. Lipsa unuia din aceste elemente duce la inexistenţa sau nulitatea actului, după caz.
Condiţiile de validitate a actelor administrative de autoritate:
– să fie adoptat de organul competent;
– să aibă competenţă materială generală;
– să aibă competenţă materială de specialitate;
– să fie emis în baza şi în vederea executării legii;
– să fie emis de funcţionarul competent;
– să nu retroactiveze;
– să nu poată fi adoptat sau emis sub condiţie;
– să fie emis cu respectarea cerinţelor referitoare la avize;
– să cuprindă elementele de formă;
– să fie contrasemnat, când legea o cere;
– la deliberarea lor, să participe un anumit număr din membrii organului colegial, cu respectarea cvorumului cerut de lege pentru adoptarea actului;
– publicarea sau aducerea lui la cunoştinţa celor interesaţi.
Nerespectarea condiţiilor de validitate la adoptarea sau emiterea actelor administrative de autoritate are drept consecinţe: anulabilitatea; nulitatea; inexistenţa.
Clasificarea actelor administrative de autoritate
- După competenţa materială a organului care le adoptă sau emite, ele se împart în acte cu caracter general şi de specialitate.
- După competenţa teritorială, actele administrative de autoritate pot fi adoptate sau emise de organele centrale sau de organele administrative publice locale.
III. După gradul de întindere a efectelor juridice, se împart în: acte normative, acte individuale şi circulare, norme metodologice, regulamente etc.
- După natura efectelor juridice pe care le produc, actele administrative de autoritate se împart în: cele care acordă drepturi, cele care constată existenţa unui drept, cele care suprimă un drept.
- După organele puterii de stat care le adoptă sau emit, se împart în acte administrative adoptate sau emise de organele puterii executive, adoptate de parlament, emise de Preşedintele României, emise de instanţele judecătoreşti.
- După perioada de timp în care produc efecte juridice, se împart în acte administrative de autoritate permanentă şi acte adminis-trative de autoritate temporară.
VII. După forma serviciului public care le adoptă sau emit, se împart în acte administrative emise de organele administraţiei publice, emise de instituţii publice, emise de regii autonome de interes public.
Forţa juridică a actelor administrative de autoritate este determinată de:
- Locul pe care îl ocupă, în sistemul organelor administraţiei publice, organul care îl adoptă sau emite.
- Caracterul normativ sau individual al actului.
- Sfera raporturilor juridice pe care acesta le reglementează.
Modificarea şi suspendarea actelor administrative de autoritate
Modificarea actelor administrative de autoritate normative se face, de regulă, de către organul administraţiei publice care le-a adoptat sau emis, precum şi, în condiţiile legii, de instanţele judecătoreşti competente potrivit Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004. Această modificare se face printr-un act normativ de acelaşi nivel, adoptat sau emis cu respectarea aceleiaşi metodologii de tehnică legislativă, iar modificările produc efecte juridice numai pentru viitor; efectele juridice produse de actul respectiv, până la modificare, rămân bine produse.
Modificarea actelor administrative de autoritate individuale se realizează, în principal, de organul care l-a adoptat sau emis şi, în secundar, de autoritatea administrativă ierarhic superioară, precum şi, în condiţiile legii, de instanţele judecătoreşti.
Suspendarea actelor administrative de autoritate, mai exact a efectelor juridice ale acestor acte, poate interveni, în primul rând, în cazurile în care un organ competent ori o persoană particulară cere, în condiţiile legii, organului competent, suspendarea aplicării unui act administrativ de autoritate adoptat sau emis. După suspendarea sa pe o anumită perioadă de timp, actul respectiv continuă să producă efecte juridice sau poate să înceteze producerea efectelor juridice pentru care a fost adoptat sau emis. Astfel, actul administrativ de autoritate prevede data intrării în vigoare, de la data publicării sau aducerii la cunoştinţă, ori de la data prevăzută expres în actul respectiv.
În al doilea rând, suspendarea actului administrativ de autoritate trebuie să fie dispusă de organul competent, potrivit legii.
În al treilea rând, suspendarea poate interveni şi prin efectul legii.
Revocarea şi anularea actelor administrative de autoritate
Această operaţiune juridică, denumită şi retractare, prin care organul administraţiei publice ce a adoptat sau emis un act adminis-trativ de autoritate hotărăşte ca actul respectiv să nu-şi mai producă efectele juridice pentru care a fost adoptat sau emis, face să înceteze producerea efectelor juridice ale unui act administrativ de autoritate.
Actul administrativ trebuie să fie revocabil prin însăşi natura sa. Actul administrativ de autoritate poate fi revocat din oficiu de către organul care l-a adoptat sau emis, ori ca rezultat al rezolvării favorabile a recursului graţios formulat în temeiul legii contenciosului administrativ. Efectele juridice ale revocării constă în aceea că, din momentul revocării, actul administrativ de autoritate nu mai produce efectele juridice pentru care a fost adoptat sau emis.
- a) Actele administrative de autoritate pot fi revocate oricând, dacă organul administraţiei publice care le-a adoptat sau emis apreciază că asemenea acte nu trebuie să mai producă efectele juridice pentru care a fost adoptat sau emis. Efectele juridice produse până la data revocării rămân bine produse, iar drepturile particularilor, dobândite în temeiul actului administrativ de autoritate normativ revocat, intră în domeniul drepturilor câştigate. Prof. C. G. Rarincescu şi prof. A. Teodorescu susţin că dreptul administrativ nu este absolut, ci este limitat de un alt mare principiu juridic, acela al intangibilităţii situaţiilor juridice individuale sau al drepturilor câştigate.
- b) Actele administrative de autoritate individuale, deşi, de principiu, pot fi revocate oricând, trebuie să facem distincţie, cât priveşte efectele juridice pe care le produce revocarea, între actele administrative de autoritate emise legal şi cele emise ilegal.
- c) Actele administrative de autoritate individuale legale pot fi revocate pentru motive de oportunitate sau de utilitate, cu luarea în considerare a drepturilor câştigate. Revocarea acestor acte produce efecte numai pentru viitor; efectele vor fi respectate, ele fiind efectele unei situaţii juridice legale la momentul acela, susţine prof. A. Teodorescu.
- d) Actele administrative de autoritate ilegale pot fi revocate oricând, fără deosebire de faptul că ele au produs ori nu efectele juridice pentru care sunt emise, atât în dreptul administrativ, cât şi în alte ramuri ale dreptului. Prof. C. G. Rarincescu susţine că, în acest caz, principiul drepturilor câştigate nu mai poate să opereze, întrucât este unanim recunoscut că nu se pot câştiga drepturi decât în baza unor acte în conformitate cu legea.
Instanţele de contencios administrativ au statuat că autoritatea administrativă, când face un act ilegal, poate să-l retragă singură, întrucât creează drepturi în favoarea părţii care l-a obţinut, ca unul care este dat fără respectarea dispoziţiilor legale. Actele administrative de autoritate individuale pot fi revocate din oficiu de organul care le-a emis sau adoptat, ori ca urmare a rezolvării favorabile a recursului graţios formulat şi la solicitarea prefectului. Revocarea actelor administrative de autoritate individuale ilegale produce efecte juridice din momentul în care a intrat în vigoare actul ce a fost revocat.
Anularea actelor administrative de autoritate constituie operaţiunea juridică prin care un organ de stat, altul decât cel care l-a adoptat sau emis, competent potrivit legii, face să înceteze producerea efectelor juridice, iar dacă acestea nu s-au produs, să nu se producă. Spre deosebire de revocare, care se dispune numai de serviciul public administrativ care a emis actul respectiv, anularea actului administrative de autoritate poate fi dispusă, în condiţiile legii, de un organ al administraţiei publice ierarhic superior sau de un organ al puterii judecătoreşti, în urma judecării unei cereri întemeiate pe prevederile Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004 sau ale altor legi. Instanţa judecătorească de contencios administrativ, soluţionând acţiunea, poate, după caz, să anuleze, în tot sau în parte, actul administrativ de autoritate care a cauzat unui particular un prejudiciu. În acelaşi timp, de principiu, un act declarat nul este socotit că niciodată nu a avut existenţă juridică şi ca atare nu produce, prin el însuşi, nici un efect, nu numai pentru trecut, dar nici pentru viitor.
Încetarea actelor administrative de autoritate
Încetarea producerii efectelor acestor acte, în afară de revocare şi anulare, mai poate avea loc şi sub următoarele forme: s-au produs efectele pentru care au fost emise; a expirat perioada de timp pentru care au fost emise; au fost înlăturate cauzele care au determinat adoptarea sau emiterea acestora; cel în favoarea căruia a fost emis actul a renunţat la el sau a decedat; organul care l-a adoptat sau l-a emis a dispus încetarea aplicabilităţii actului respectiv;
Tăcerea serviciului public
Tăcerea serviciului public reprezintă atitudinea pe care o adoptă un serviciu public administrativ de a nu rezolva, în termenul prevăzut de lege, o cerere formulată de un particular (persoană fizică sau juridică), referitoare la un drept recunoscut de lege, sau o cerere privitoare la emiterea unui act administrativ de autoritate ori la eliberarea unui certificat, a unei adeverinţe sau a oricărui alt înscris. Inacţiunea este un fapt administrativ care îndreptăţeşte persoana respectivă să acţioneze la instanţa de contencios administrativ, dovedind, aşa cum prevede legea, „copia cererii” prin care solicita emiterea unui act, certificată prin conformitate cu originalul.
Controlul legalităţii actelor administrative de autoritate
Acest control este determinat de cerinţele principiului legalităţii ce guvernează întreaga activitate a serviciilor publice administrative, inclusiv aceea de a adopta sau emite acte administrative de autoritate, cu respectarea prevederilor legii. Controlul se exercită la cerere (recurs administrativ, graţios şi ierarhic) sau din oficiu (control administrativ).
În afară de recursul administrativ, legalitatea actelor administrative de autoritate este asigurată şi prin recursul contencios, care se exercită, la cerere, de către organele instanţelor judecătoreşti de contencios administrativ sau de drept comun, potrivit legii.
Actele de guvernământ şi cele de comandament militar
Din categoria actelor de autoritate mai fac parte: actele de guvernământ; actele de comandament militar.
Legea contenciosului administrativ prevede că nu pot fi atacate în justiţie, în faţa instanţelor de contencios administrativ, printre altele: actele interne referitoare la siguranţa internă şi externă a statului, precum şi cele referitoare la interpretarea actelor internaţionale la care România este parte; măsurile urgente luate de organele puterii executive pentru evitarea sau înlăturarea efectelor unor evenimente prezentând pericol public, cum sunt: actele emise ca urmare a stării de necesitate sau pentru combaterea calamităţilor naturale, incendiilor de păduri, epidemiilor, epizootiilor şi altor evenimente de aceeaşi gravitate.
Prof. P. Negulescu arată că actul de guvernământ este o mani-festare de voinţă din partea puterii executive, determinată de un pericol ce ameninţă colectivitatea, care creează în mod egal şi provizoriu, pentru întreaga ţară sau numai pentru o parte, o nouă situaţie juridică, atingând statutul juridic al persoanelor, creând pentru dânşii obligaţiuni sau posibilităţi noi. Tot domnia sa preciza: „Actele de guvernământ, fiind acte de legitimă apărare, pot fi făcute şi de un primar, de un prefect sau de un comandament militar, care, văzând pericolul şi voind să-l înlăture, nu mai ţine seama de legalitate şi, violând legea, ajunge să înlăture pericolul.”
Actele de comandament militar pot fi făcute pe timp de pace sau de război. Prof. C. Dissescu preciza cu privire la aceste acte:
- a) trebuie să fie vorba de acte care să emane de la autorităţile publice care au caracter de comandamente militare, prin comandament militar înţelegându-se o totalitate de trupe puse sub comanda unui şef determinat;
- b) trebuie să fie vorba de acte care să aibă un cuprins de natură militară, de acte şi operaţiuni în legătură cu serviciul şi îndatoririle militare;
- c) toate aceste acte trebuie să cuprindă şi ideea de ordin, de comandă.
Condiţiile de fond
Sunt sancţionate cu nulitate absolută toate actele administrative de autoritate adoptate sau emise cu încălcarea uneia sau a mai multor condiţii de validitate şi pentru care legea ori principiul legalităţii actelor administrative de autoritate prevă sau, respectiv, cer o astfel de sancţiune.
În toate cazurile nulitatea va putea fi stabiită de organele competente,de regulă, instanţele judecătoreşti,dar nu numai acestea ci şi de autoritatea administrativă ierhic superioară .
- Procedura adoptării şi emiterii actului administrativ de autoritate
Actele pregătitoare adoptării actului administrativ
În vederea adoptării actului administrativ (mai ales când acesta are un caracter normativ) se efectuează o serie de operaţiuni ca: evidenţe şi date statistice, referate, rapoarte, informări, dări de seama, avize,autorizări etc.
La eleborarea proiectului de act administrativ se au în vedere unele condiţii de tehnică juridică privind redactarea proiectului şi forma sa exterioară (textul să fie clar, corect redactat, stilul folosit să fie bine structurat în părţi, capitole, paragrafe,articole etc).
După ce proiectul de act administrativ a fost elaborat (cu respectarea cerinţelor de tehnică juridică), acesta e trimis spre avizare autorităţilor abilitate.
Avizele sunt opinii ale unei autorităţi a administraţiei publice solicitată de o altă autoritate a administraţiei publice în legătură cu o anumită problemă asupra căreia autoritatea care îl solicită urmează să se pronunţe prin emiterea unui act administrativ.
Avizele pot fi : facultative(când organul care emite actul administrativ are dreptul – facultatea – de a cere sau nu părerea altui organ şi dacă a cerut-o are facultatea să ţină sau nu cont de această părere,), consultative (când organul ce emite sau adoptă actul administrativ are obligaţia să le solicite altui organ dar nu e obligat să se conformeze acestora ), conforme ( când organul ce emite actul administrativ are obligaţia de a solicita dar şi de a se conforma acestor avize).
Avizele nu produc prin ele însele efecte juridice, dar fără avizul conform, actul administrativ nu este valabil.
În unele cazuri, pentru adoptarea sau emiterea actului administrativ legea prevede acordul al unui organ. Acordul este manifestarea de voinţă a organului stabilit de lege prin care acesta îşi dă consimţământul la adoptarea sau emiterea actului, organul emitent neputând acţiona fără acest consimţământ. În alte cazuri legea condiţionează emiterea actului administrativ de aprobarea sau confirmarea, ori autorizarea din partea altui organ.
Activităţile concomitente actului administrativ sunt: semnarea (de către conducătorul organului administrativ respectiv), în unele cazuri contrasemnarea (când legea prevede acest lucru ), ştampilarea şi transmiterea către serviciul public care se ocupă cu evidenţa actelor în vederea înregistrării, multiplicării, comunicării (actului administrativ e transmis persoanei sau organului interesat) sau publicării (aducerea lor la cunoştinţă tuturor subiecţilor de drept, prin tipărire în Monitorul Oficial sau prin afişarea lor într-un loc public) şi păstrării sale.
Aplicarea actului administrativ de autoritate.
În principiu, actele administrative se aplică de la intrarea lor în vigoare, producând efecte juridice pentru viitor. Intrarea în vigoare a actelor administrative, are loc de regulă, de la data adoptării lor, dacă înşuşi actul nu prevede o dată ulterioară pentru intrarea în vigoare.
Actul administrativ se aplică din oficiu, nu are nevoie de <<autorizarea>>altui organ pentru a fi pus în executare.
În unele situaţii acplicarea actului administrativ poate fi întreruptă definitiv sau temporar. Este vorba de:
- suspendare( situaţia în care un act administrativ, fără a fi desfiinţat, nu se mai aplică, în mod temporar şi provizoriu, adică, întrruperea vremelnică a efectelor juridice ale actului respectiv).
De regulă suspendarea intervine în următoarele situaţii:
- când există o problemă litigioasă în legătură cu acest act;
- când, în materie contravenţională, conform art.31, alin 3 din Legea nr.32/1968 privind stabilirea şi sancţionarea contravenţiilor, contravenientul face contestaţie ;
- când instanţele judecătoreşti pronunţă suspendarea, atunci când legea le conferă această competenţă. Spre exemplu art.14 din Legea nr. 554/2004 prevede această copetenţă instanţelor judecătoreşti, de a pronunţa susupendarea actelor administrative la cererea cerlor vătămaţi în drepturile lor prin astfel de acte, pentru a preveni o pagubă iminentă;
- când organele administraţiei publice ierarhic superioare celui care a emis actul şi care pe baza acestei competenţe exercită un control asupra activităţii, organelor subordonate au dreptul ca atunci când există îndoieli cu privire la legalitatea actului administrativ emis de organul inferior, să hotărască suspendarea celui act;
- suspendarea privind efectele actelor administrative poate fi făcută chiar de organul care a emis actul.
- revocarea (retragerea actuluii de către însăşi organul emitent-retractarea);
Revocarea poată să aibă caracter oobligtoriu când este prevăzută expres de lege sau este dispusă de organul ierarhic superior. În celelalte cazuri are caracter facultativ. Sunt supuse revocării atât actele administrative normative cât şi cele individuale. Îcazul celor din urmă sunt însă şi excepţii şi anume: actele administrative jurisdeicţionale şi cele prin care s-au creat drepturi subiective în favoarea unor persoane, nu sunt revocabile. În aceeaşi categorie de acte administrative nerevocxabile pot fi incluse şi cele care au fost realizate material.
Îrevocabilitatea actelor administrative jurisdicţionale derivă din trăsăturile lor specifice şi anume: prin ele se soluţionează litigiile între părţi;emiterea actului se face după o procedură specială caracterizată prin faptul că organul emitent nu se sesizează din oficiu iar procedura elaborării se bucură de stabilitate mai mare; emitentul nu mai poate reveni asupra actului său –se dezinvesteşte.
Actul administrativ este revocabil numai până în momentul în care a intrat în în circuitul civil, în ordinea juridică a statului, după acest moment el nemaiputând fi retractat de cel care l-a emis.
- anularea (măsuă luată de organul ierarhic superior celui care a adoptat sa emis actul sau de instanţa de judecată prevăzută de lege, care face să înceteze efectele juridice ale acestui act, iar dacă ele nu sau produs, face să nu se mai producă).
Aplicabilitatea actelor juridice poate înceta şi în alte situaţii ca: perioada de timp pentru care a fost emis a expirat; acuzele carea determinat emiterea sa au fost înlăturte; cel acre a solicitat emiterea actului a renunţat la cerere ori a decedat etc.
Principiile procedurii administrative
Prin procedură administrativă se înţelge modul în care sunt create, modificate sau stinse raporturi de drept administrativ, deci, modalitatea de adopatre a actelor administrative şi de aplicare a acestora
- Principiul necontradictorialităţii - derivă din faptul că actul administrativ este un act unilateral de voinţă ( cu excepţia actelor juricdicţionale).
- Principiul nepublicităţii – organele administraţşie publice nu sunt obligate prin lege să acţioneze în faţa celor ce vor să asiste la desfăşurarea activităţii lor.
- Principiul indisponibilităţii – presupune dreptul de a porni acţiunea civilă( şi penală în unele cazuri), de a determina limitele apărării juduiciare, dreptul de renunţa la acţiune, dreptul de ataca hotărârea judecătorească.
- Principiiul egalităţii în faţa autorităţilor administraţiei publice derivă din egalitatea tuturor cetăţenilor în faţa legii.
- Principiul sesizării din oficiu. Prin, excepţie, în unele cazuri, procedura administrativă se declanşează în urma sesizarii de către: autoritatea legislativă (de regulă în timpul şedinţelor Parlamentului), alte autorităţi ale administraţiei publice (când e făcută de organele superior ierarhice, sesizarea este obligatorie în executare), alte persoane fizice sau juridice.
- Principiul unilateralităţii actului administrativ care este un act unilateral de voinţă