Consiliul european de la Lisabona a adoptat un program de reforme economice printre care realizarea unei pieţe interi-oare pentru servicii. Necesitatea creării unei pieţe integrate în cadrul UE în care să se realizeze comerţul liber cu servicii este izvorâtă din importanţa acestora în dezvoltarea economică a spaţiului european.
Sectoarele de servicii contribuie în proporţie de peste 70% la crearea valorii adăugate brute în spaţiul UE şi de peste 2/3 la ocuparea forţei de muncă.
Ex.: Contribuţia serviciilor publice la crearea valorii adăugate totale la nivelul anului 1990 (Agnes Ghibuţiu, 2004, p. 342) – tabelul nr. 5.1.:
Tabelul nr. 5.1. Contribuţia serviciilor publice la crearea valorii adăugate totale
|
|
Servicii colective, sociale şi personale |
Servicii guverna-mentale |
Electricitate, gaz şi apă |
Transport, teleco-municaţii |
|
Ec. dezv. OCDE (PIB/loc. > 7620 USD) |
11% |
12% |
3% |
7% |
|
Ec. în curs de dezv. (PIB/loc. 610 USD-7620 USD) |
6% |
8% |
2% |
7% |
Centrul European al Întreprinderilor cu participare publică (CEEP) a dat publicităţii o statistică privind ponderea creativităţii lor în ansamblul economiei europene non agricole în cadrul UE.
Media este de 10,7% cu excepţiile: Grecia (15,4%), Franţa (14,6%), Italia (14,2%), Finlanda (17,6%).
La finele anului 2003 datorită privatizărilor ponderea este de 8-9%.
Pe sectoare ponderea salariaţilor în serviciile publice UE este:
– 56% din transporturi şi telecomunicaţii sunt deservite de instituţiile publice
– 55% din salariaţii din energie sunt în instituţiile pu-blice
– 15% din salariaţii din servicii financiare sunt în insti-tuţiile publice
Regimul comercial global nou creat la finele anului 1993 este definit de Acordul general privind comerţul cu servi-cii (GATS) intrat în vigoare la 1 ianuarie 1995 care reprezintă dimensiunea de servicii a noii Organizaţii Mondiale a Comer-ţului (O.M.C.). Acest regim are ca obiectiv deschiderea pieţei mondiale a serviciilor.
În cadrul UE, cu excepţia serviciilor publice de reţea, există puternice contradicţii, bariere între legislaţiile ţărilor membre, care afectează serviciile ale căror prestatori doresc să evolueze pe o piaţă integrată a serviciilor hors ligne în com-pletarea pieţelor serviciilor ON LINE.
Crearea unei pieţe interioare unice va permite furnizarea serviciilor publice pe tot teritoriul UE la fel de uşor ca în ţara emitentă ceea ce va accelera creşterea competitivităţii, a volu-mului afacerilor, a numărului de locuri de muncă.
Raportul Comisiei Comunităţilor Europene („L’Etat du marché intérieur des services”, Rapport de la commision au conseil et au parlament europeen”, Bruxelles, le 30.07.2002 COM - 2002 - p. 441) pune în discuţie existenţa a două tipuri de bariere (frontiere): juridice şi non juridice.
În ceea ce priveşte frontierele juridice, raportul identi-fică şase grupe de dificultăţi:
– dificultăţi relative la stabilirea operatorilor de servicii;
– dificultăţi referitoare la utilizarea input-urilor pentru prestarea serviciilor;
– dificultăţi relative la promovarea serviciilor;
– dificultăţi referitoare la distribuţia transfrontalieră a serviciilor;
– dificultăţi privind vânzarea serviciilor;
– dificultăţi privind activităţile post-vânzare a serviciilor.
Raportul se referă la ansamblul activităţilor de prestări servicii dar aceste dificultăţi se regăsesc şi în domeniul servi-ciilor publice cu atât mai mult cu cât există decalaje între ţările membre în ceea ce priveşte deschiderea acestui tip de servicii spre piaţa liberă. O prezentare în sinteză a frontierelor juridice este făcută în tabelul nr. 5.2.:
Tabelul nr. 5.2. Tipologia frontierelor juridice din cadrul pieţei de servicii a Uniunii Europene
|
Frontiere |
Elemente componente, forme de manifestare |
|
1. Dificultăţi relative la sta-bilirea operato-rilor de servicii |
Apar atunci când un prestator dintr-o ţară membră a UE vrea să se stabilească şi să presteze servicii într-o altă ţară. · Existenţa unor regimuri de monopol ale unor producători în sec-toare parţial liberalizate sau ale unor distribuitori. Ex.: într-una din ţări se prevede un optician la 10.000 locuitori sau o şcoală auto la 15.000 locuitori. Un laborator medical nu poate lucra pe eşantioane colectate la o distanţă mai mare de 60 km. Sau distanţa între opticieni este fixată la 350 m. · Exigenţe de naţionalitate (ex.: serviciile de securitate privată, ONG-urile) sau de rezidenţă (ex.: sunt ţări unde o întreprindere de te-lecomunicaţii nu primeşte licenţă de funcţionare decât dacă întreprin-zătorul obţine rezidenţă în acea ţară. · Proceduri de autorizare sau înregistrare suplimentare faţă de cele deja efectuate în ţara de origine, care măresc numărul serviciilor administrative de contactat, costuri suplimentare, cotizaţii anuale, unele ţări având proceduri şi condiţii discriminatorii pentru protejarea operatorilor autohtoni. · Regimurile de impozitare diferite. |
|
2. Dificultăţi referitoare la utilizarea in-put-urilor pen-tru prestarea serviciilor |
· Lipsă de mobilitate în recrutarea transfrontalieră de forţă de muncă sau în detaşarea personalului propriu în alte ţări, formalităţi administrative greoaie. · Disparităţi ale regiunilor naţionale în materie de remunerare, fiscalitate şi protecţie socială. · Complexitatea reglementărilor în materie de securitate socială. · Diferenţe între reglementările naţionale privind transferul fondurilor inclusiv între exigenţele tehnice privind echipamentele. |
|
3. Dificultăţi relative la promovarea serviciilor |
· Autorizare prealabilă pentru promovare, pentru mijlocul de promovare, pentru vectorul promovării (ex.: sunt diferite prevederi de la o ţară la alta privind publicitatea la unele medicamente sau tratamente) ori alegerea suportului – afişaj, mijloc de transport să fie declarată la un organism determinat pentru fiecare cartier al oraşului. · Interdicţii de publicitate. · Restricţii privind limba ce se utilizează. · Diferenţe mari de concepte privind denigrarea, contrafacerea, concurenţa parazitară etc. |
|
4. Dificultăţi referitoare la distribuţia transfrontalieră a serviciilor |
· Monopol sau limite cantitative la instalare. · Înregistrare, înscriere, omologare, cotizaţii anuale uneori cu valori de trei ori mai mari decât în ţara de origine. · Cumul de exigenţe – proba unui capital propriu minim, depunerea unei cauţiuni, ţinerea unei contabilităţi speciale – diferite de la o ţară la alta. · Exigenţe de calificare şi experienţă profesională diferite de la o ţară la alta. · Divergenţe privind activităţile de transport: –diversitatea sistemelor feroviare naţionale; –ecartamente de cale ferată diferite; –încărcături maximale diferite pe osiile vagoanelor; –sisteme de gestiune diferite şi incompatibile în traficul aerian; – reglementări contradictorii între ţările membre privind traficul camioanelor de mare tonaj etc. |
|
5. Dificultăţi privind vânza-rea serviciilor |
· Rambursarea TVA-ului mult întârziată. · Autorizarea discriminatorie a rambursărilor cheltuielilor medicale către asiguraţii sociali care solicită consultaţii medicale, tratamente dentare, spitalizări, ape termale altor prestatori decât cei din ţara de afiliere. · Rambursări inferioare celor practicate în ţara de afiliere. · Tratament fiscal favorabil pentru serviciile primite de la prestatorii locali. Ex.: în unele ţări sunt deductibile fiscal numai serviciile de formare, asigurările de viaţă, asigurările complementare pentru pensionare prestate de organizaţiile locale. · Pentru unele pieţe publice clauzele contractuale nu permit accesul la oferte decât dacă se procedează la formarea profesională în ţara respectivă. · Sunt ţări unde contractele de prestaţii în concesiune (ridicare şi tratare deşeuri menajere, tratarea apelor uzate) se reînnoiesc fără drept de concurenţă. |
|
6. Dificultăţi privind activi-tăţile post-vân-zare a servicii-lor |
· Responsabilitatea şi asigurarea profesională a prestatorilor. · Dificultăţi de acoperire a creanţelor – întârzieri de plată pentru care camerele de comerţ acţionează şi sprijină doar prestatorii din ţările lor. · Incertitudinea juridică, costurile şi durata mare a procedurilor, dificultatea de a utiliza serviciile experţilor din alte state membre din cadrul acţiunilor în justiţie. |
|
|
|
În ciuda numeroaselor acţiuni comune având ca obiectiv armonizarea cadrurilor juridice naţionale, există încă o mare rezistenţă la modernizare, o lipsă de încredere mutuală între ţă-rile membre şi o accentuată protecţie a economiilor naţionale.
În privinţa frontierelor nonjuridice raportul relevă exis-tenţa a două grupe mari de dificultăţi: dificultăţi referitoare la lipsa de informare şi dificultăţi de ordin cultural şi lingvistic (tabelul nr. 5.3.)
Tabelul nr. 5.3. Frontiere nonjuridice în cadrul pieţei de servicii a Uniunii Europene
|
Frontiere |
Elemente componente, forme de manifestare |
|
1. Dificultăţi referitoare la lipsa de infor-mare |
· Lipsa de informaţii privind regulile naţionale şi interpretarea lor. · Lipsa de informaţii şi cunoştinţe privind autorizaţiile, competen-ţele, procedurile şi formalităţile. · Necunoaşterea drepturilor prestatorilor şi consumatorilor, nesesi-zarea oportunităţilor. · Necunoaşterea măsurilor discreţionare şi a modalităţii de contes-tare a acestora. · Necunoaşterea reglementărilor nondiscriminatorii. · Lipsa de informaţii privind gama, preţurile, canalele de distribu-ţie, consumatorii şi prestatorii nu sunt încurajaţi de ţările membre pentru a le solicita. |
|
2. Dificultăţile de ordin cultu-ral şi lingvistic |
· Dificultatea de a crea relaţii cu autorităţile, necesitatea unor cheltuieli mari pentru traduceri, certificări şi legalizări de documente. · Ineficienta cunoaştere a practicilor comerciale şi a obiceiurilor de consum. · Cultura antreprenorială are încă o puternică amprentă „naţională”. |
Impactul existenţei acestor „frontiere” este amplu şi in-tens având în vedere că serviciile în general (incluzând servi-ciile publice) sunt interdependente. Efectele negative asupra competitivităţii serviciilor se propagă în lanţ asupra ansamblu-lui economiei Uniunii Europene.
Cererea de servicii transfrontaliere creşte constant, fiind încurajată de fenomenul de mondializare care facilitează legătura dintre prestatorii de servicii şi clienţii lor multinaţio-nali.
Noile tehnologii de informare şi comunicare, specializa-rea şi diferenţierea serviciilor accelerează creşterea concuren-ţei, care trebuie lăsată să se manifeste liber în scopul creşterii calităţii satisfacerii nevoilor.
Asigurarea liberei circulaţii a persoanelor şi creşterea veniturilor acestora determină solicitarea de servicii de sănă-tate transfrontaliere care riscă să rămână nesatisfăcute.
Frontierele impun costuri pentru prestator care are ne-voie de asistenţă juridică pentru aşi adapta oferta la exigenţele pieţei ţării unde doreşte să se implanteze. Aceste costuri există indiferent de talia întreprinderii, de aceea IMM-urile sunt cele mai dezavantajate.
Frontierele produc pierderi în termeni de creştere şi de performanţe ale economiei Uniunii Europene şi anume:
- o reducere a investiţiilor în domeniul cercetării-dez-voltării, inovării şi formării;
- o reducere a investiţiilor pentru colectarea informaţii-lor şi prestarea unor servicii personalizate;
- o reducere a economiilor de scară pentru că diminuea-ză şansele de standardizare la nivelul Uniunii Europe-ne;
- o creştere a fuziunilor şi achiziţiilor în dauna investi-ţiilor străine direct pe pieţe în formare;
- adoptarea de strategii defensive, anticoncurentive ceea ce determină un nivel ridicat al inflaţiei preţurilor serviciilor publice.