Prin analogie cu mandatul parlamentar, mandatul alesului local îl vom determina ca o împuternicire publică cu care membrii consiliului local, primarul sunt învestiţi prin alegere, împuternicire al cărei conţinut este stabilit prin normă constituţională şi legi organice şi în virtutea căreia alesul local participă la exerciţiul autonom al administrării publice locale.
Art.66 din Constituţia României şi art.68 din Constituţia Republicii Moldova prevăd că în exercitarea mandatului deputaţii şi senatorii sunt în serviciul poporului. Din conţinutul acestei dispoziţii trebuie înţeles că mandatul parlamentar nu presupune o relaţie juridică între alegători şi ales, între aceştia neexistând nici o legătură de subordonare şi nici un acord de voinţă.80
Este adevărat, norma constituţională se referă numai la mandatul de deputat şi senator, însă prin analogie, vom stabili acelaşi caracter şi mandatului alesului local. În primul rând, consiliile şi primarii aleşi prin vot universal, direct, secret şi liber exprimat fac parte din “organele reprezentative” care exercită suveranitatea naţională, în rândul doi, legile privind administraţia publică locală nu stabilesc un caracter imperativ mandatului alesului local, deci el nu pot fi revocat.
Trăsăturile specifice ale mandatului alesului local sunt identice cu cele ale mandatului de deputat şi senator: generalitate; independenţă; irevocabilitate şi protecţie legală.81
Art.123 alin.1 din Legea nr.69/1991 în România fixează: "În exercitarea mandatului, consilierii locali şi judeţeni, precum şi primarii şi vice primarii, sunt în serviciul colectivităţii locale". Din această reglementare rezultă că mandatul alesului local are un conţinut general ce exprimă relaţia organului în care a fost ales cu toată colectivitatea locală şi nu numai cu o circumscripţie electorală în cazul când există mai multe. Această trăsătură rezultă din faptul că alegătorii colectivităţii locale nu stabilesc reprezentantului ales drepturi şi obligaţii. La rândul lor, nici aleşii locali nu au obligaţia de a face dare de seamă în faţa celor care i-au ales. Cu alte cuvinte, şi mandatul alesului local are un caracter reprezentativ. Chiar dacă în legile cu privire la administraţia publică locală nu este stipulată dispoziţia că mandatul imperativ este nul, aceasta se subînţelege din conţinutul atribuţiilor ce le revin consiliilor şi primareor.
Independenţa mandatului asigură libertatea de acţiune a alesului local în interesul colectivităţii locale. Bineînţeles, această libertate de acţiune este admisă în limitele stabilite de lege.
Odată ce mandatul alesului local are un caracter reprezentativ, el se bucură şi de irevocabilitate, ceea ce constituie o protecţie a independenţei alesului local în exercitarea mandatului său.
Nu trebuie însă confundată revocarea cu suspendarea din funcţie şi demiterea de drept. Revocarea este un proces de retragere a mandatului de către cei care l-au înmânat, adică de către alegătorii colectivităţii respective. Suspendarea din funcţie (art.34 alin.2 din Legea nr.69/1991 în România) poate avea loc în cazul în care consilierul a fost trimis în judecată pentru săvârşirea cu intenţie a unei fapte penale şi în situaţia în care s-a pus în mişcare acţiunea penală dacă s-a luat împotriva sa măsura arestului preventiv.
În Republica Moldova, art.32 alin.2 al Legii privind administraţia publică locală stabilesc că mandatul consilierului poate fi suspendat înainte de termen de către consiliul respectiv, în cazul în care acesta săvârşeşte acte ce contravin Constituţiei, legilor or intereselor colectivităţilor locale. Formula "săvârşeşte acte ce contravin legilor" este incorectă, am spune chiar periculoasă, deoarece în condiţiile pluralismului politic consilierul îşi poate pierde mandatul chiar şi pentru încălcarea regulilor de circulaţie rutieră. Cât priveşte formula "acte ce contravin intereselor colectivităţii locale" în baza ei consilierului i se poate imputa săvârşirea unui astfel de act, de exemplu, o opţiune proprie asupra unei probleme importante care diferă de opţiunea majorităţii din consiliu raional.
O reglementare identică prevede şi art.49 din aceeaşi lege privind destituirea primarului. Mai mult decât atât, art.55 prevede şi posibilitatea revocării primarului, în baza aceloraşi motive, de către alegători sau de Preşedintele republicii la propunerea consiliului raional. Textul articolului nu numai că este defectuos, confundându-se revocarea cu demiterea, dar se încalcă şi principiul autonomiei locale, punându-se activitatea primarului comunei sub controlul ierarhic al consiliului.
Art.18 alin.2 şi art.39 alin.2 din Legea nr.69/1991 în România prevede demisionarea de drept a consilierului şi a primarului în cazul în care aceştia refuză să depună jurământul.
Jurământul: "Jur să respect Constituţia şi legile ţării şi să fac cu bună credinţă tot ceea ce stă în puterile şi priceperea mea pentru binele locuitorilor comunei, oraşului, judeţului" are un caracter simbolic şi ţine să sublinieze importanţa funcţiei, primatul interesului colectivităţii respective, autodisciplinei alesului local.
Respectarea Consituţiei şi legilor este o îndatorire fundamentală a tuturor cetăţenilor, inclusiv a aleşilor locali. De exemplu, dacă în lege ar lipsi reglementarea depunerii jurământului, nu înseamnă că ei pot să nu respecte constituţia şi legile statului. În afară de aceasta, legea nu prevede nici o consecinţă care ar interveni în cazul în care se încălcă jurământul. Din aceste considerente, demisionarea de drept în urma refuzului depunerii jurământului este lipsită de sens.
Protecţia legală este o trăsătură importantă a mandatului alesului local, care-l deosebeşte de alte forme de mandat. Art.123 alin.2 din Legea 69/1991 în România şi art.90 din Legea privind administraţia publică în Republica Moldova prevăd că aleşii locali în exercitarea mandatului se bucură de protecţia acordată de legea privind statutul aleşilor locali.
8 0 Mihai Constantinescu, Ioan Muraru, op.cit.p.57.
8 1 Marcel Prelot, Jean Boulois, op.cit., p.86.