Responsabilitatea este definită ca relaţia bazată pe obligaţia de a demonstra, revedea, şi asuma responsabilitatea pentru performanţă, atât cu privire la rezultatele realizate cât şi a mijlocelor utilizate din prisma aşteptărilor. Din punct de vedere tradiţional, responsabilitatea defineşte modul în care autoritatea care acţionează în numele publicului este delegată prin intermediul guvernului. Autoritatea provine dela cetăţeni, prin Parlament către ministere şi apoi de la ministere spre departamente. Reciproc, responsabilitatea se întoarce de la ministru către ministere la parlament pentru ca în final să ajungă la cetăţeni care ţin guvernul responsabil prin alegeri. În teorie, acest model are calitatea de a clarifica cine este ultimul responsabil pentru afaceile departamentului pentru deciziile asumate –ministerul.
Când ministrul este chestionat în parlament el trebuie să raspundă pentru acţiunile oficialilor, precum şi în numele guvernului Dacă responsabilitatea ministerială este piatra de încercare a democraţiei parlamentare, raspundere este baza responsabilităţii ministeriale. Dar ce se întâmplă cînd oficialii din mai multe departamente interguvernamentale lucrează împreună sau cu furnizori de servicii non-guvernamentali ?
Pot sau ar trebui ministrii individuali să fie responsabili în faţa Parlamentului de rezultatele iniţiativei lansate prin parteneri multiplii? Cine este încărcat cu responsabilitate în situaţia în care decizia este împărţită?
Şi această situaţie este destul de frecventă. Guvernul este implicat în diferite aranjamente de luare a deciziei. De exemplu, aceste aranjamente pot exista între guvern şi societatea civilă, între guvern şi cetăţeni. In plus, guvernul formează diferite tipuri de parteneriate cu grupuri ale comunităţilor şi de afaceri, experimentează noi căi de furnizare a serviciilor publşice şi de construire a infrastructurii publice.Aceste exemple nu numai că demostrează că luarea deciziei este, déjà, partajată, dar şi că se poate face relativ uşor şi este chiar un lucru curent.
Scepticii afirmă că în cazul partajarea responsabilităţii este mult mai dificilă. responsabilităţii partajate Dificultatea ar proveni din faptul că sunt mult prea multe părţi care partajează responsabilitatea pentru un proiect şi este foarte uşor să se canalizeze criticile asupra acestuia dacă ceva nu merge bine. Dacă toată lume este responsabilă atunci nu este nimeni responsabil, iar dacă partenerii vor dori să-şi împartă succesul nu acelaşi lucru se poate spune şi în caz de eşec. Exemplele pot confirma acest punct de vedere. .
(Donald G. Lenihan, KTA Centre for Collaborative Government, John Godfrey, Member of Parliament,Tony Valeri, Member of Parliament, and John Williams, Member of Parliament What is Shared Accountability? Politicy, Politics and Governance, Volum 5, 2003)