Teoria guvernanţei multinivel. traversează domeniile tradiţional separate ale politicilor internaţionale şi interne aducând în lumină reducerea distincţiei dintre aceste domenii în contextual integrării europene,. caracterizează schimbarea relaţiilor dintre actorii plasaţi pe diferite niveluri teritoriale, atât din sectorul public cât şi din cel privat
Guvernanţa multinivel a fost, în primul rând, dezvoltată la nivelul studiilor despre politicile UE şi apoi extinsă spre luarea decizie la nivel european. O primă explicaţie se referă la guvernaţa multinivel interpretată ca sistem de negociere continuă între diferitele niveluri guvernamentale şi prezintă modalităţile în care guvernele supranaţionale, naţionale, regionale şi locale sunt implicate în reţele de politici publice (I.Bache, Europeanization and Britain: Towards Multi-level governance? Paper prepared for the EUSA 9th Biennal Conference in Austin, Texas, March 31 - 2 April, 2005)
Teoria accentuează atât creşterea frecvenţei şi complexităţii interacţiunilor dintre actorii guvernamentali cât şi creşterea dimensiunii actorilor non-statali care sunt mobilizaţi în elaborarea politicilor UE.
Astfel, guvernanţa multi-nivel ridică o nouă şi importantă chestiune legată de rolul, puterea şi autoritatea statelor.
Nicio altă formă de cooperare internaţională nu este atât de extinsă comparativ cu Uniunea Europeană dacă se ţine cont de numărul domeniilor acoperite de politici, de scopul acestor politici şi de căile prin care aceste politici sunt dezvoltate. UE este într-o anumită perspectivă abordată ca un mix între cooperarea interguvernamentală clasică dintre statele suverane şi o larga extinderea a integrării supranaţionale. Persistenţa unei zone gri între interguvernalism şi supranaţionalism contituie principala diferenţa dintre guvernanţa multinivel şi alte teorii ale integrării. De asemenea, guvernanţa nu rezolvă problema suveranităţii statale ci susţine doar că o structură multinivel este creată de actori subnaţionali şi supranaţionali . Una dintre principalele probleme ale teoriei integrării, şi anume, transferul de loialitate şi suveranitate între entităţile naţionale şi supranaţionale precum şi viitorul relaţiilor în UE nu sunt clarificate prin abordarea guvernanţei. Identificarea parţială a măsurilor politice şi a celor macroeconomice este partajată între diverse niveluri decizionale
Combinarea deciziilor commune pe zonele largi ale ariilor acoperite de politici are ca rezultat profunde complicaţii între nivelul naţionale şi nivelul european, ambele responsabile pentru dezvoltarea politicilor. Acestă tip de confruntări reprezintă unul dintre principiile de bază ale guvernanţei.
Guvernanţa multinivel interpretază, de asemenea, UE ca un sistem politic cu interconectări instituţionale la diferite niveluri: 1) european- Comisia Europeană, Consiliul European şi Parlamentul European; 2) naţional şi 3) regional.
Aceste niveluri interacţionează între ele în două moduri:a) de-a lungul diferitelor niveluri de guvernare (dimensiunea verticală) şi b) cu alti actori relevanţi, în cadrul aceluiaşi nivel (dimensiunea orizontală)