Ca şi organizaţiile sociale mature (după Ktz şi Kahn, 1966) comunitatea îndeplineşte patru funcţii principale:
- Producţie, din care rezultă sarcini direct relaţionate activităţii de bază a sistemului, constând în furnizarea de servicii şi producerea de bunuri pentru comunitate.
- Suport şi menţinere – cuprind sarcinile de furnizare a materiilor prime necesare îndeplinirii funcţiei anterioare.
- Funcţia managerială / politică implică luarea deciziilor privitoare la interacţiunea dintre funcţiile anterioare şi reglarea tranzacţiilor cu mediul – intrări / ieşiri.
- Planificare şi adaptare – vizează sarcini şi operaţiuni privind acţiunile viitoare şi constituirea rezervelor necesare adaptării la schimbare.
Modelul acestor funcţii (genotipice) poate servi ca bază teoretică predictivă privind stadiile dezvoltării structurale ale comunităţii, sugerând ordinea secvenţială a apariţiei subsistemelor comunitare specializate, care este următoarea:
- mai întâi se diferenţiază subsistemul de suport şi menţinere de cel de producţie;
- urmează apariţia subsistemului managerial / politic;
- subsistemul de planificare / adaptare se dezvoltă în ultima etapă.
Capacităţile sistemice specializate în planificare şi adaptare se clarifică şi se îmbunătăţesc abia în stadiile avansate ale dezvoltării, iar acest gen de comunităţi ce se află într-un stadiu rudimentar tind să îndeplinească funcţia adaptare / planificare prin subsistemul managerial / politic.