Noţiunea de politică este cunoscută din timpurile cele mai vechi. Termenul “politică” provine de la grecescul “polis” ceea ce înseamnă oraş, adică pentru societatea greacă din antichitate una din preocupările principale era organizarea politică a cetăţii , administrarea, conducerea oraşului-cetate, oraşului-stat “polis”. Platon spunea că politica este activitatea prin care se conduc oamenii, fie prin violenţă şi constrîngere, fie prin manifestarea lor liberă. Aristotel consideră că politica este activitatea care îi leagă pe oameni într-un tot întreg şi îi conduce, adică îi organizează într-un stat numit “polis” sau “oraş-stat”.
Gîndirea politică a trecut pe parcursul mileniilor prin mai multe faze. Analiza succintă a circumstanţelor din perioada feudală arată că gîndirea politică sa aflat sub dominaţia ideologiei religioase, iar biserica fiind instituţia ce domina absolut în societate. În epoca Renaşterii mişcările social-politice şi culturale au ridicat la un nou nivel teoria politică. N. Machiavelli este considerat fondatorul ştiinţei politice moderne. În epoca modernă de rînd cu Machiavelli au mai activat un şir de mari gînditori ca J. Bodin în Franţa, Hobbes în Anglia, Gratius în Olanda. Un loc deosebit revine şi altor personalităţi eminente ca Spinoza, Montesquieu,
- J. Rousseau, Hegel. Abea în epoca contemporană teoria politică a devenit disciplină ştiinţifică. În prezent întîlnim în literatura de specialitate mai multe definiţii ale noţiunii politică. Cea mai răspîndită şi recunoscută este formula “Politica este o activitate socială în sfera politică a societăţii direcţionată în principal spre acapararea, menţinerea, consolidarea şi realizarea puterii”. Noţiunea politică poate fi definită şi prin diversitatea genurilor de activitate:
- participarea la treburile de stat, determinarea obiectivelor , formelor, conţinutului activităţii;
- activitatea în sfera relaţiilor dintre marile grupuri sociale, legate de reglementarea intereselor prin folosirea puterii politice;
- caracteristica activităţii îndreptate spre atingerea anumitor scopuri în relaţiile dintre oameni;
- abordarea, soluţionarea diverselor probleme, procese, fapte, evinimente din viaţa statului, societăţii.
Politica şi morala. O delimitare completă a politicii de morală nu a existat şi nici nu este posibilă. Politica apelează la morală, caută susţinere din partea ei. Viaţa a demonstrat că politica care nu ţine cadenţă cu morala mai devreme sau mai tîrziu falimentează. Orice problemă socială poate deveni o problemă politică. Devin probleme politice toate sau unele aspecte ale problemei sociale nesoluţionate la timp.
Politica şi ştiinţa. În soluţionarea problemei de o importanţă majoră, politica apelează la ştiinţă. Ea se bizuie în activitatea de conducere pe rezultatele investigaţiilor ştiinţifice. Politica cu atribuţie de ştiinţă e absolut necesară, mai cu seamă la anumite etape de dezvoltare a ţării cînd se preconizează programe măreţe de restructurare sau unele acţiuni politice majore. Elaborarea cursului politic al ţării pe o anumită perioadă nu poate avea loc fără o anumită argumentare ştiinţifică a asigurării materiale a programelor economice înaintete. Concomitent se iau în consideraţie toate aspectele dezvoltării sistemului politic şi relaţiile lor, interdependenţa cu alte sfere ale vieţii sociale. Important este corelarea cursului politic cu nivelul dezvoltării economice a ţării, cu regimul politic. Mai există un element datorită căruia politica nu poate fi apreciată ca o ştiinţă teoretică pură deoarece procesele politice nu se planifică din timp, la comandă, în viaţa socială apar unele situaţii grave, imprevizibile.