Fenomenul puterii i-a preocupat pe oameni în decursul întregii istorii a societăţii umane Confucius, Platon, Aristotel, Machiavelli, Hobbes, Locke, Kant, Hegel, Marx, Weber. Politologul american Robert Dali subliniază că puterea de unde ar veni înseamnă posibilitatea unei persoane sau a unui grup de a influenţa asupra altor indivizi sau grupuri. Puterea se manifestă în societate sub un spectru larg, ea poate fi divizată în putere economică, politică, de stat, socială, de grup, personală. În diverse sisteme social-politice ea apare ca o putere despotică, absolută, constituţională, parlamentară, prezidenţială. Termenul „putere” este folosit şi cu sens de putere fizică, militară, puterea cuvîntului, frumosului, puterea de atracţie, divină. Puterea este un element al administrării, este izvorul forţei, coloana vertebrală a administraţiei. Puterea ca atare nu înseamnă nimic, trebuie să ştii să te foloseşti de ea, adică trebuie create relaţii de putere, fără relaţii de putere în societate nu există activitate. Pentru apariţia lor e nevoie de 3 elemente:
- sunt necesare cel puţin 2 subiecte, 2 forţe (persoane individuale, colective – partide, grupuri, asociaţii);
- ordinul (ordonanţa, decizia) aceluia care realizează puterea, care guvernează;
- subordonarea acelora asupra cărora se răsfrînge puterea.
În societatea în care relaţiile de putere funcţionează normal există şi o stabilitate relativă.
Elementele mecanismului de realizare a puterii.
- dominaţia, subordonarea unor pături sociale de altele confirmată prin normele de drept şi acte;
- conducerea, determină şi întăreşte prin lege dezvoltarea strategică a societăţii, a sistemului;
- dirijarea şi organizarea, adoptarea unor decizii concrete de dezvoltare, coordonarea şi sistematizarea activităţilor diferitelor grupuri sociale, acţiunile organizaţiilor şi instituţiilor fie că au un caracter politic sau nu;
- controlul, puterea (guvernarea) monitorizează eficienţa deciziilor adoptate.