Termenul partid provine de la latinescul „pars” – parte, adică o parte a întregului, un grup, o partidă şi este cunoscut încă din antichitate. Aristotel scria în lucrările sale despre partidele de locuitori de la munte, de la şes. În epoca medievală se evidenţiază unele grupuri, uniuni, coaliţii de oameni. Partidele politice apar în procesul de constituire a sistemului parlamentar (sec. 18-19) la început activau în calitate de grupuri, elite în componenţa parlamentelor, pe la mij. sec. 19 cînd mln. de oameni au obţinut drept de vot începe procesul de constituire a partidelor ca organizaţii (instituţii) specializate în lupta pentru acapararea puterii politice. Pe parcursul evoluţiei sale societatea umană a cunoscut mai multe forme de organizare a partidelor ce aveau orientări şi bază socială diferită. Printre primele partide sunt:
- confesionale, ce prezentau grupări de cetăţeni în organizaţie după criteriul de credinţă;
- partidele regionale, prezintă interesele locale ale populaţiei diferitor regiuni ale unui stat unitar;
- partidele naţionale, într-un stat de tip federal-multinaţional nu sunt partide politice care ar dori să participe activ la conducerea statului dar doresc să obţină pentru etniile care le reprezintă concesii care ar contribui la obţinerea autonomiei dacă nu la independenţa lor;
- partide de concepţie, la etapa actuală principiul de constituire al partidelor este cel conceptual. Partidele sau constituit într-un sistem politic pluralist, relativ avansat şi democrat.
În ţările în curs de dezvoltare partidele politice s-au format odată cu constituirea statului independent, au parcurs o etapă anevoioasă, fiind lipsite de cadre competente, experienţă, clasă politică. Pluralismul în activitatea politică e un lucru normal şi necesar societăţii civilizate.