Democraţia contemporană este cea mai perfectă şi umană formă de organizare şi conducere a societăţii. În cadrul ei pot fi găsite mijloacele adecvate de soluţionare a problemelor apărute, incluzînd în acest scop întregul potenţial al instituţiilor democraţiei.
Instituţiile democraţiei:
- organele puterii legislative, executive şi judecătoreşti;
- instituţiile de drept;
- partidele politice şi alte organizaţii cu caracter social-politic;
- organele mass-media;
- sisteme de autoadministrare locală.
În cadrul democraţiei organele puterii se aleg pe un anumit termen prevăzut de constituţie, şi sistemul democrat prevede în mod obligatoriu separarea puterilor în stat. Parlamentarismul, sistemul reprezentativ, sistemul electoral şi alte atribute ale democraţiei sînt relative şi limitate în timp şi spaţiu. Ele nu pot soluţiona toate problemele, soluţionarea unor probleme dă naştere altor, dar acest lucru nu poate servi drept temei de a pierde încrederea în democraţie. Democraţia, paralel cu concurenţa şi structurile economiei de piaţă face ca societatea să fie mai deschisă pentru noi idei şi variante. Statul democratic îşi limitează activitatea printr-un set de norme şi reguli. Devenind stat de drept, el se subordonează puterii legii. Particularităţile politice ale modelului contemporan al democraţiei pot fi redate în felul următor:
- majoritatea absolută a cetăţenilor dispun de drepturi civile şi politice;
- alegeri libere, generale;
- dreptul de a alege şi de a fi ales în orice funcţie de stat;
- controlul asupra hotărîrilor guvernamentale;
- dreptul de a critica guvernul, regimul, ideologia dominantă la momentul respectiv;
- dreptul la autonomie, informaţie independentă;
- dreptul cetăţenilor la libera asociere, la constituirea asociaţiilor, partidelor, solidarizarea în jurul unor interese comune.