Organizarea adm.ter. in Moldova este satul. Satele sunt grupate in ţinuturi. In cadrul Ţinuturilor - oraşe. Termenul "ţinut" din latina "ţinut - o întindere de pamint" pentru prima data ţinutul in calitate de UAT este atestat in 1408 - Ţinutul Roman. Nr de ţinuturi a variat in timp, in 1566 cronica lui Martin Belskii, vorbea de 24 de judeţe, Miron Costin in 1694 aduce in "Poema Polona" numele a 19 ţinuturi. Iar D.Cantemir in descrierea Moldovei - 49 ţinuturi in tara de sus + tara de jos si 4 ţinuturi in Basarabia. Denumirile ţinuturilor vin in special de Ia denumirile cetăţilor si oraşelor din raza lor. Cele mai mari ţinuturi sunt: Iasi, Suceava, Hirlau, Cernăuţi, Neamţ....Cele mai mici Roman, Tecuci, Cirligatura, Covirlii. Către sf. Sec. XVII are loc comas area ţinuturilor. Covorul si Horincea, Birlad si Tutora in Birlav, Putina si Afud in Putna. Ţinuturile aveau hotar bine delimitat de riuri movile si alte particularităţi ale reliefului.
Administrarea ţinuturilor era reprezentata prin pircalabi, iar in ţinuturile de frontiera autoritatea era reprezentata de starosta. In fiecare ţinut ce avea ca reşedinţa cetate, pircalabii cetăţilor erau si pircalabi ai tinutunlor.pircalabii de ţinut erau numiţi si revocaţi de domn., ei aveau multiple atribuţii. Ei judecau populaţia, ridicau amenzi, delimitau proprietăţile financiare, urmreau pe rau platnici, urmareu ţăranii fugari, una din principalele funcţii era colectarea dărilor. Una din principalele funcţii era colectarea dărilor, si transmiterea la vistieri, pircalabii din ţinuturile de frontiera, aveau împuterniciri de a soluţiona conflictele de la hotarele Moldovei. Ajutori ai pircalabului mari vătafi de ţinut ce asigura pircalabu! in exercitarea atribuţiilor acestuia. In a-2-a jum. A sec. XVII marii vătafi isi schimba denumirea, in mari căpetenii de ţinut., in subordinea lor intra slujitori militari si civili. Astfel administraţia ţinutului in persoana pircalabului avea mari atribuţii si in administraţia tinului , judecătoreasca. Activitatea pircalabului piua la miji. Sec. XVIII nu era remunerata de stat, ceea ce crea abuz si fara delegi. Ţinuturile in diferenţa de oras nu aveau sigiliile lor. Pircalabul in funcţia sa avea o sigila inelara. Dar care era unul particular.