Administrație publică

In perioada postbelică în Europa au avut loc un şir de schimbări de ordin politic, economic, social şi de altă natură. Aceste schimbări, după natura lor, cu caracter integraţionist, au avut o influenţă mare şi asupra evoluţiei administraţiei publice, care devine cu timpul mai omogenă, cu toate că mai continuă să existe şi foarte multe deosebiri. Factorii de aderenţă ai administraţiei publice din ţările europene sînt de ordin politic, istoric, geografic care au contribuit la constituirea unor elemente, care, examinate în toalitatea lor, ar putea forma nişte caracteristici şi ar eviden­ţia nişte tendinţe în evoluţia modelului european de administraţie publică. Aceste elemente, în viziunea noastră, ar putea fi următoarele:

Reevaluarea rolului administraţiei de stai în gestionarea treburilor publice. După cum cunoaştem, au fost perioade cînd se resimţea un rol exagerat al statului în gestionarea afacerilor publice. Aceasta a şi consti­tuit baza formării sistemelor centralizate de administraţie publică, condi-ţionînd abilitarea administraţiei de stat cu unele atribuţii improprii acesteia, care ar fi putut fi exercitate, prin metoda de delegare, de alte autorităţi publice, cum ar fi, de exemplu, autorităţile administraţiei publice locale. Descentralizarea funcţiilor statului şi transmiterea unei părţi a acestor funcţii autorităţilor locale constituie o caracteristică şi o tendinţă m evoluţia modelului european de administraţie publică.

Creşterea rolului comunităţilor locale in exercitarea administraţii-Comunităţile locale nu sînt nişte simple circumscripţii umane. Ele poseda un bogat conţinut de competenţe, derivat din funcţiile noi care îi sînt pro­prii, din drepturile şi obligaţiunile pe care le are, precum şi din capacitatea şi posibilitatea de a participa la exercitarea puterii. Cu cît este mai intensă viaţa publică la nivelul comunităţilor locale, cu atît devine mai puţin posibilă impunerea faţă de comunităţile locale a voinţei organelor centrale ale puterii, de a activa după scheme unice, fără a ţine seamă de particula­rităţile şi interesele acestor comunităţi teritoriale. Acest lucru este conş­tientizat şi se implementează în ţările europene.

Funcţionarea în condiţii reale a autonomiei locale. Calea spre autono­mia locală autentică a fost îndelungată, anevoioasă şi parcursă în mod diferit de ţările europene. Chiar şi în prezent, ea are un spectru larg de manifestare. Dar, datorită eforturilor comune, au fost stabilite nişte reguli generale, care şi-au găsit expresie în Carta europeană: exerciţiul autonom al puterii locale şi care servesc drept repere de asigurare uniformă şi omogenă a autonomiei locale în ţările europene. Implementarea autono­miei locale este unul dintre factorii importanţi în evoluţia modelului euro­pean de administraţie publică şi una din caracteristicile sale de referinţă, care îi asigură mobilitate şi atractivitate.

Delimitarea clară a competenţelor dintre administraţia publică cent­rală şi administraţia publică locală. Problema delimitării competenţelor dintre diferite niveluri ale administraţiei publice întotdeauna a stîrnit multe dispute şi opinii. Şi aceasta din cauza că fiecare din părţi, statul şi unităţile administrativ-teritoriale primare şi intermediare, doresc să posede cît mai multe competenţe în exercitarea administraţiei. Experienţa acumu­lată în ţările europene în acest domeniu, deşi diferă de la ţară la ţară, vor­beşte în favoarea ideii că numai o delimitare optimă şi clară a competen­ţelor, care ar ţine seamă atît de realizarea interesului naţional, dar şi a inte­reselor locale, mai ales în materie financiară şi relaţii interebugetare, este o precondiţie de asigurare a unei administraţii eficiente.

Relaţii benefice de colaborare cu societatea civilă. Eficienţa administ­raţiei publice depinde de foarte mulţi factori, printre ei se numără şi rela­ţiile benefice cu societatea civilă. Recunoaşterea în societatea civilă a unui partener activ în exercitarea administraţiei este o trăsătură proprie pentru administraţia publică din majoritatea ţărilor europene. Acest parteneriat se realizează prin stabilirea unor relaţii de cooperare şi de reprezentare în soluţionarea multor probleme ale comunităţilor umane. O modalitate foarte răspîndită este participarea reprezentanţilor societăţii civile în procesul decizional al autorităţilor administraţiei publice, ceea ce asigură adoptarea unor decizii favorabile comunităţilor umane.

Consultarea comunităţilor locale în problemele de interes deosebit. Aceasta este o valoare generală a democraţiei, care se realizează şi d_e autorităţile administraţiei publice. Studierea opiniei publice în soluţiona­rea problemelor legate de viaţa comunitara a oamenilor esc prevăzută în multe acte normative ale dreptului comunitar, inclusiv în Carta europeană a autonomiei locale. Acest procedeu democratic se foloseşte pe larg în ţările europene şi serveşte drept un barometru al opiniei publice.

Dimensiuni optime ale unităţilor administrativ-teritoriale. Organizarea teritoriului ţării din punct de vedere administrativ este o condiţie care influenţează substanţial calitatea exercitării administraţiei în unităţile administrativ-teritoriale respective. In evoluţia organizării teritoriului, ţări­le europene au trecut prin mai multe etape, dar în cele din urmă au fost depăşite, în linii mari, tendinţele organizării farîmiţate a teritorilui, în uncie din ele - prin trecerea la organizarea unităţilor administrativ-teritoriale de dimensiuni mai mari. Raportate Ia numărul populaţiei, unităţile admi­nistrativ-teritoriale primare, de nivelul unu, întrunesc de la cîteva mii pînă la cîteva zeci de mii de locuitori, iar unităţile administrativ-teritoriale intermediare întrunesc de la trei, patru sute de mii de locuitori pînă Ia un milion şi mai mulţi locuitori fiecare. Mărirea dimensiunilor unităţilor administrativ-teritoriale contribuie ia consolidarea capacităţilor lor umane, materiale şi financiare.

Grad înalt de profesionalism al angajaţilor din administraţia publică. Aceasta se dobîndeşte pe cafea delimitării funcţiilor politice de cele admi­nistrative în promovarea politicii de personal. Procedînd în aşa fel, se creează condiţii favorabile pentru asigurarea stabilităţii în funcţii a angaja­ţilor din administraţia publică, ceea ce influenţează substanţial calitatea activităţii administrative. Caracteristic pentru lucrul cu personalul din administraţia publică în ţările europene este promovarea permanentizării instruirii profesionale a funcţionarilor publici, fapt ce contribuie la actuali­zarea cunoştinţelor necesare pentru exercitarea activităţii administrative.

Sistem informaţional dezvoltat, inclusiv cel electronic. în lumea mo­dernă informaţia este o sursă la fel de importantă în activitatea administ­raţiei publice ca şi resursele umane, financiare şi materiale. Sistemul informaţional din administraţia publică europeană are o utilare tehnică modernă cu reţele informaţionale şi baze de date în diferite domenii de activitate. Tehnologiile informaţionale folosite permit soluţionarea opera­tivă şi calitativă a problemelor de care sînt preocupate autorităţile admi­nistraţiei publice.

Acestea sînt doar cîteva din caracteristicile şi tendinţele în evoluţia mo­delului european de administraţie publică. Desigur, acest model are o anumită doză de convenţionalitatc, dat fiind faptul că el are particularită­ţile sale pentru fiecare ţară în parte, dar în acelaşi timp se manifestă şi ca o tendiţă gcneral-europeană.